Publicat

20

noiembrie

2016

13:27

11911

vizualizări

Cum a descoperit România Andrea Sgarro, matematicianul de geniu din Trieste: „Am învăţat limba română când ea nu folosea la nimic”

Tu ştii de ”incomplete knowledge management”? Dar de lingvistică computaţională? Nimic? Nu-ţi zice nimic? A, dacă afli că italianul ştie româna un pic mişti pe suflet. Andrea Sgarro e din Trieste şi este profesor universitar de matematică. Străbunicii au lucrat la Podul de la Cernavodă. Au fugit ca dracu` de tămâie de România comunistă. A învăţat în copilărie româna ca pe o limbă moartă. Că nu-i trebuia. Dar învăţând româna, uite aşa moartă, era dovada că are cap de matematică şi de limbi străine. Adică de abstracţiuni. Ceea ce este cu totul altceva decât lista de shopping.

Cum a descoperit România Andrea Sgarro, matematicianul de geniu din Trieste: „Am învăţat limba română când ea nu folosea la nimic”

Tu ştii de ”incomplete knowledge management”? Dar de lingvistică computaţională? Nimic? Nu-ţi zice nimic? A, dacă afli că italianul ştie româna un pic mişti pe suflet. Andrea Sgarro e din Trieste şi este profesor universitar de matematică. Străbunicii au lucrat la Podul de la Cernavodă. Au fugit ca dracu` de tămâie de România comunistă. A învăţat în copilărie româna ca pe o limbă moartă. Că nu-i trebuia. Dar învăţând româna, uite aşa moartă, era dovada că are cap de matematică şi de limbi străine. Adică de abstracţiuni. Ceea ce este cu totul altceva decât lista de shopping.

Bora în Trieste

Adică e o problemă serioasă. Ai nevoie de un lanţ de care să te ţii. Oraşul e zidit într-un fel special, pentru că problema asta e foarte reală. Când bate bora, noi, triestinii, suntem foarte mulţumiţi, pentru că aerul, de obicei, e curat. Ce e foarte urât e când e bora şi ploaie, dar asta nu e aşa de obişnuit. De obicei, când e boră e senin, aer curat, frumos.  Pe vreme de bora, la Trieste bem Tocai Friulano. E un vin alb care, acum, din cauza Europei, se numeşte numai Friulano, pentru că a fost un proces între Italia şi Ungaria. Pe urmă bem Refosco. Şi tipic pentru zona noastră este Terrano. E un vin roşu greu.

Triestianul care ştie 11 limbi

Ştiu destul de bine numai 7. Restul e o exagerare. Pe urmă, mă descurc, aşa, în alte limbi. Acasă la mine se vorbea veneţiana  şi româna. În zona mea se vorbeşte şi slovena şi de la început era evident pentru mine că lumea vorbeşte limbi diferite. Aşa că, probabil, e o chestie de un complex, nu ştiu.

Matematica&limbă

Limba are o structură logică ce poate fi extrem de interesantă pentru un matematician. De exemplu, turca. O limbă aglutinantă, unde nu există subordonare, e foarte diferită din punct de vedere logic. În turcă nu există subordonate şi poate să transforme o frază într-un substantiv, într-un adjectiv, aşa că, până la urmă, totul funcţionează. Dar într-un fel complet diferit. Asta mi se pare interesant pentru un matematician.

Româna în familie

Se vorbea pur şi simplu. Româna, pe vremea copilăriei mele, era  o limbă care nu servea la nimic. Familia mea atunci a trebuit să aleagă între cetăţenie italiană şi cetăţenie română. Şi-au păstrat cetăţenia italiană, pentru că era deja destul de greu în România, şi au avut 48 de ore să părăsească ţara. Tatăl meu era deja în Italia, dar familia lui era din Cernavodă, din Dobrogea.  Când s-a făcut podul la Cernavodă… străbunicii mei deja erau pe acolo. Când s-a făcut podul, era nevoie de lume care să ştie ce să facă cu piatra. Şi în sudul Italiei, de unde vine familia tatălui meu, era chiar o şcoală care avea experienţă foarte mare în piatră. Şi au avut nevoie de ei când au făcut podul. Pe urmă au rămas acolo definitiv.

Matematica

E foarte greu. Dacă ai o teoremă… Când ai o demonstraţie clară, frumoasă, care lucrează foarte bine, surprinzătoare, în sensul că e un pasaj aşteptat şi lucrurile devin simple. Asta e o plăcere estetică. Te uiţi la altă dovadă care este la fel de corectă, dar urâtă, pur şi simplu. Adică nu e numai raţionalitate, e şi altceva. Faptul că ai greşit, că ai pierdut şi pe urmă, la un moment dat, ai avut o idee minunată şi totul ocupă poziţia lui unde trebuie. E o plăcere care e şi estetică, serios.

Dar la ce i-a trebuit slovena?

Slovena, la foarte puţin, pentru că e o ţară extrem de mică. Dar noi avem graniţa foarte apropiată. Adică te duci aproape pe jos peste graniţă. Şi e neplăcut să ai ideea asta, că există o graniţă lingvistică. Acum, limbile le vorbesc, graniţe nu mai există, eu mă duc… Nu e că am o admiraţie pentru ce se întâmplă în Slovenia, dar vreau să am o viaţă normală, o viaţă fără o graniţă aşa de apropiată.

Franceza?

Îmi place foarte mult să vorbesc cu lumea. Adică atunci când merg în Franţa, de exemplu, problema pentru mine este să vorbesc cât mai mult în franceză cu toţi. Mă duc în bâlciuri şi vorbesc.

Engleza

O ştiam pentru a conversa în comunitatea matematică, dar ”am greşit” total când m-am apucat de o carte de John Keats. Ah, ce frumoasă poate să fie engleza!

Întrebuinţarea limbii engleze era interzisă

Am un prieten care a făcut o întâlnire de popularizare ştiinţifică, dar la un nivel destul de înalt. Şi întrebuinţarea limbii engleze era interzisă. Da, pentru că el a spus că trebuie să ne gândim la ştiinţă în limba noastră. Adică în germană sau în italiană. Pentru că un matematician german e diferit de un matematician englez. În Anglia e o mentalitate foarte empirică. Pe când în Germania e o mentalitate mai filosofică. Şi problemele care sunt interesante pentru un neamţ nu sunt neapărat problemele care sunt interesante pentru un englez. Nemţii gândesc despre ştiinţă exact cum gândesc englezii. Pentru că, până la urmă, limba te face să vezi lumea într-un anumit fel. Pentru că ai o cultură cu ea. Americanii sunt şi mai pragmatici decât englezii.
Limbile sunt, iată, fluide. Nu mai există identităţi, ambiguităţi, se şterge orice graniţă.

Dar ambiguitatea e forţă pentru o limbă. Pentru că fără ambiguitate murim numaidecât. Pentru că avem nevoie de ambiguitate când comunicăm între noi. Nu comunicăm într-un fel matematic, în sensul de un calculator. Noi comunicăm într-un fel unde sunt nunaţe, unde ceva nu e clar, dar e bine să nu fie prea clar, unde poate să fie şi o contradicţie. În limbajul normal, o contradicţie... Când au vrut să facă inteligenţa artificială, oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că au nevoie de aşa ceva, de o fluiditate care nu era obişnuită în matematica tradiţională.

Despre Andrea Sgarro
 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
BREAKING NEWS | Anunţul-şoc făcut astăzi a provocat un scandal IMENS: "Am câştigat procesul!" Prima reacţie a venit imediat şi e foarte dură

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info