Publicat

29

februarie

2016

10:59

6588

vizualizări

Cum am dat 4 milioane de euro pe nişte Coduri care pică la Curtea Constituţională. Dumbravă: „E clar că avem o problemă, ori în zona redactorilor, ori a CCR. Deocamdată, Curtea are dreptate”

Statul român a plătit 4 milioane de euro pentru elaborarea celor patru coduri civile şi penale, ale căror articole pică unele după altele când sunt contestate la Curtea Constituţională. „Vedeta” este Codul de procedură penală, în cazul căruia s-au ridicat nu mai puţin de 30 de excepţii de neconstituţionalitate, ultima referitoare la articolul pe baza căruia SRI putea face interceptări la cererea procurorilor. „E clar că avem o problemă, ori în zona redactorilor, ori în zona CCR. Deocamdată, Curtea Constituţională are dreptate pentru că îi dă dreptate Constituţia. Deciziile trebuie puse în aplicare”, a declarat judecătorul CSM, Horaţius Dumbravă, într-un interviu gândul, atrăgând atenţia că legiuitorul nu trebuie să corecteze prin intermediul unei ordonanţe de urgenţă care ar risca să fie, la rânsul ei, declarată neconstituţională.

Cum am dat 4 milioane de euro pe nişte Coduri care pică la Curtea Constituţională. Dumbravă: „E clar că avem o problemă, ori în zona redactorilor, ori a CCR. Deocamdată, Curtea are dreptate”

Statul român a plătit 4 milioane de euro pentru elaborarea celor patru coduri civile şi penale, ale căror articole pică unele după altele când sunt contestate la Curtea Constituţională. „Vedeta” este Codul de procedură penală, în cazul căruia s-au ridicat nu mai puţin de 30 de excepţii de neconstituţionalitate, ultima referitoare la articolul pe baza căruia SRI putea face interceptări la cererea procurorilor. „E clar că avem o problemă, ori în zona redactorilor, ori în zona CCR. Deocamdată, Curtea Constituţională are dreptate pentru că îi dă dreptate Constituţia. Deciziile trebuie puse în aplicare”, a declarat judecătorul CSM, Horaţius Dumbravă, într-un interviu gândul, atrăgând atenţia că legiuitorul nu trebuie să corecteze prin intermediul unei ordonanţe de urgenţă care ar risca să fie, la rânsul ei, declarată neconstituţională.

Judecătorul CSM Horaţius Dumbravă este cel care a cerut primul în România explicaţii oficiale dacă există ofiţeri acoperiţi în justiţie. După mai bine de un an şi jumătate a venit şi răspunsul CSAT că nu există, dar şi declaraţia imediată a consilierului prezidenţial Dan Mihalache că CSAT nu poate face verificări în acest sens. „Noi avem un comunicat oficial. Că vine unul sau altul şi spune altceva, noi nu putem să o luăm de bună.  E adevărat că a dus în derizoriu discuţiile dacă sunt sau nu acoperiţi în justiţie.

M-aş fi aşteptat ca fie Administraţia prezidenţială, fie acest personaj să clarifice în ce context a făcut aceste declaraţii care au făcut  mult mai mult rău decât pare la prima vedere”, a spus magistratul. Întrebat dacă acest comunicat al CSAT reflectă, într-adevăr, realitatea, Dumbravă a răspuns: „Dacă ar fi altfel, ar fi extrem de grav pentru tot ceea ce înseamnă statul de drept. Eu mă îndoiesc, şi sunt convins că aşa este. Dacă este altfel, avem de-a face cu un haos instituţional”.

A lămurit acest comunicat al CSAT toate suspiciunile şi după declaraţia generalului SRI Dumitru Dumbravă că justiţia este un „câmp tactic” pentru Serviciul Român de Informaţii? „Dacă e să vorbim de un interes al serviciilor de informaţii, cele prevăzute de Constituţie şi de legile organice aflate în vigoare, ele nu se pot subscrie decât literei Constituţiei şi legii. Şi da, acest interes trebuie să existe dacă el se subscrie limitelor indicate de lege.  Ce trebuie să discutăm noi, sincopele legislative care pot conduce la suspiciuni, inclusiv legea siguranţei naţionale. Cred că a venit momentul, cel puţin din perspectiva raporturilor justiţiei cu serviciile de informaţii să disutăm deschis necesitatea modificării acestui set de legi. Şi de ce spun acest lucru pentru că a fost confirmat de recenta decizie a CCR. Câmpul tactic şi interesul serviciilor de informaţii se leagă de aceste sincope legislative. N-ar mai exista suspiciuni dacă societatea românească, parlamentul ar trece la modificarea acestor legi. Decizia CCR s-a referit la interceptări pe care le fac unele organe specializate la solicitarea procurorului. Aceste imprecizii, iată la ce pot conduce, la suspiciuni”, a spus judecătorul.

Horaţius Dumbravă a apreciat, în context, că numărul mandatelor de interceptare, executate de SRI, cu aprobarea instanţei este foarte mare, iar magistraţii ar trebui să fie „foarte atenţi” când încuviinţează astfel de măsuri. „Aici pot fi abuzuri şi aici sunt venite din dorinţa de a avea probe în plus. Trebuie să fin atenţi să nu interferăm mult prea mult în viaţa privată a unei persoane. Nu ştiu dacă s-au dat prea uşor, dar datoria noastră ar fi să vedem dacă în cele peste 16.000 de cauze în 2015, ele s-au finalizat cu trimitere în judecată.  Pentru că procurorul cere în cele mai multe cazuri în faza de urmărire penală pentru a aduna probe. Trebuie să vedem dacă în cele 16.000 de cauze s-au finalizat cu trimitere în judecată şi câte din ele s-au terminat şi cu condamnări” a spus el.

Alte declaraţii importante din interviu:

Despre anunţul lui Klaus Iohannis care nu va fi spectator la alegerile din CSM: „E rolul lui constituţional, cine să o facă? El este mediator între puterile statului şi garant al Constituţiei României, inclusiv al independenţei Justiţiei”

Despre anunţul ministrului Justiţiei de reînvestire la şefia DNA a Codruţei Kovesi: „Bine ar fi fost să nu avem declaraţii în ceea ce priveşte viitorul succesor la acest post. Că este tot dna Kovesi sau este altă persoană. Dna ministru a pornit de bună credinţă în decembrie spunând că postul este deschis pentru orice candidat şi a fost interpretat în cu totul alt registru declaraţia sa. Dar ar fi bine să avem reţineri pentru a face pronosticuri pentru cine trebuie să ocupe acest post”

Despre lucrările ştiinţifice scrise de deţinuţi: „În guvern s-a decis suspendarea, o decizie nefericită, pentru e vorba aici de legea penală mai favorabilă. Textul se aplică pentru cei care sunt în continuarea executării pedepsei. Nici nu ajută, nici nu rezolvă problema. (...)  Am ajuns într-o situaţie penibilă, să avem scrise sute de cărţi de oameni care de abia pot să scrie dacă îi pui în faţa unei coli de hârtie. Clar că nu au caracter ştiinţific lucrările”

Despre modificarea Codului de procedură penală prin OUG, după decizia CCR: „Ar fi o mare greşeală dacă Guvernul, printr-o ordonanţă de urgenţă ar corecta acel articol 142. Eu înclin să cred că nu o va face. E cea mai simplă variantă, dar părerea mea e că avem de-a face cu problemă de constituţionalitate a unei posibile ordonanţe pentru că ne referim la o lege organică care priveşte în mod direct libertăţile şi drepturile persoanelor. Nu ne putem juca cu astfel de ordonanţe care după aceea să fie ulterior declarate neconstituţionale de CCR pentru că nu au respectat un formalism necesar”

INTERVIUL INTEGRAL

Gândul: Un an greu pentru justiţie, 2016. Se apropie alegerile din CSM şi am văzut că o declaraţie a preşedintelui Klaus Iohannis a stârnit deja puţină agitaţie în breaslă şi mă refer la acel angajament al domnului Iohannis în faţa parlamentarilor că nu va fi un spectator în cazul alegerilor din CSM. Dumneavoastră cum vedeţi această poziţie a preşedintelui?

Horaţius Dumbravă: Eu sunt de acord cu preşedintele. Dacă ne uităm la contextul în care a spus-o, a spus că nu va fi un spectator formal cu privire la toate evenimentele din justiţie, şi la numirea la funcţiile de top de la Parchet, Înalta Curte, alegerile CSM.  E rolul lui constituţional, cine să o facă? El este mediator între puterile statului şi garant al Constituţiei României, inclusiv al independenţei Justiţiei.

Există vreun pericol la adresa independenţei justiţiei când vine vorba de alegerile din CSM, de schimbarea de gardă din CSM?

Nu, în acest moment eu pot să spun cu certitudine că nu şi sunt convins că judecătorii, procurorii, justiţia se va descurca, adică nu va lăsa să se implice vreun factor politic în aceste alegeri. Nu există niciun element care să ne conducă la ideea că politicul s-ar amesteca în justiţie, dar dacă s-ar întâmpla, şi eu aşa am citit declaraţia preşedintelui Iohannis, el va interveni.

Cum ar putea să intervină?

Cu  declaraţii, cu atragerea atenţiei, să stopeze, dacă s-ar întâmpla, ca un factor politic să se implice în alegerile din CSM.

Uniunea Judecătorilor a dat un comunicat şi spunea că nu este în regulă această declaraţie.

A comentat în altă cheie, nu comentez acel comunicat. Au şi ei tot dreptul să spună public temerile pe care le au, dar daţi-mi voie să am o altă abordare a declaraţiilor preşedintelui României.

Dvs, CSM-ul, i-aţi cerut nişte lămuriri preşedintelui Klaus Iohannis, ca şef al CSAT, să spună dacă în justiţie sunt ofiţeri acoperiţi. Răspunsul a fost că nu. Ce spuneţi, sunt sau nu?

Am solicitat la începutul lui ianuarie ca CSAT să răspundă unei întrebări legitime, de altfel, lanată încă din 2014 în CSM de către mine. A fost preluată în 2015 de către asociaţiile profesionale. Iată că în ianuarie CSAT a răspuns şi iată că în ianuarie CSAT a răspuns că nu există acoperiţi în justiţie, adică ofiţeri sub acoperire, colaboratori sau informatori ai serviciilor de informaţii.

La o zi, consilierul preşedintelui, Dan Mihalache, a spus că CSAT nici nu are cum să verifice lucrul acesta.

Noi avem un comunicat oficial. Noi de la acest comunicat oficial pe care pe care preşedintele României, CSAT, pe baza unor informaţii, adrese scrise date de serviciile de informaţii, de instituţii parte a CSAT...că vine unul sau altul şi spune altceva, noi nu putem să o luăm de bună.  E adevărat că a dus în derizoriu discuţiile dacă sunt sau nu acoperiţi în justiţie. M-aş fi aşteptat ca fie Administraţia prezidenţială, fie acest personaj să clarifice în ce context a făsut aceste declaraţii care au făcut  mult mai mult rău decât pare la prima vedere.

Dar au fost şi colegi de-ai dvs., judecători, care au zis că se simt urmăriţi, că se simt ameninţaţi, acest comunicat vine să liniştească lucrurile?

Eu spun, totuşi, că e un moment istoric, chiar dacă există această presiune de ordin negativ, care a fost augumentată de ceea ce spuneaţi dvs., declaraţia unui personaj. Dar dincolo de această declaraţie e un moment istoric, pentru că la nivel instituţional se asumă un fapt, anume că nu există acoperiţi în justiţie.

Se asumă un fapt, dar se asumă o realitate?

Suntem în 2016, suntem membri ai NATO, ai UE, suntem un stat de drept recunoscut de către organizaţii internaţionale. Dacă ar fi altfel, ar fi extrem de grav pentru tot ceea ce înseamnă statul de drept. Eu mă îndoiesc, şi sunt convins că aşa este. Dacă este altfel, avem de-a face cu un haos instituţional.

Dar credeţi că există vreun serviciu secret care vine şi recunoaşte, „da, avem ofiţeri acoperiţi în justiţie”?

Serviciile de informaţii care au răspuns CSAT-ului au răspuns sub semnătura unor conducători de instituţii.  Acei oameni şi-au asumat ceea ce au scris acolo.

Dar declaraţia dlui Dumbravă, de la SRI, care a spus că justiţia este un câmp tactic pentru SRI, vi se pare că acest comunicat al CSAT a lămurit toate semnele de întrebare?

Eu nu am văzut o legătură între ele, cel puţin directă. O legătură indirectă ar exista pentru declaraţia dlui Dumbravă  se vorbeşte de interesul SRI înraport cu justiţia. Dacă e să vorbim de un interes al serviciilor de informaţii, cele prevăzute de Constituţie şi de legile organice aflate în vigoare ele nu se pot subscrie decât literei constituţiei şi legii. Şi da, acest interes trebuie să existe dacă el se subscrie limitelor indicate de lege.  Ce trebuie să discutăm noi, sincopele legislative care pot conduce la suspiciuni, inclusiv legea siguranţei naţionale. Cred că a venit momentul, cel puţin din perspectiva raporturilor justiţiei cu serviciile de informaţii să disutăm deschis necesitatea modificării acestui set de legi. Şi de ce spun acest lucru pentru că a fost confirmat de recenta decizie a CCR. Câmpul tactic şi interesul serviciilor de informaţii se leagă de aceste sincope legislative. N-ar mai exista suspiciuni dacă societatea românească, parlamentul ar trece la modificarea acestor legi. Decizia CCR s-a referit la interceptări pe care le fac unele organe specializate la solicitarea procurorului. Aceste imprecizii, iată la ce pot conduce, la suspiciuni.

A avut judecătoarea Costiniu o declaraţie, nu e de dată foarte recentă, dar nici foarte îndepărtată, potrivit cărora judecătorii trebuie să semneze nişte angajamente când e vorba de dosare cu informaţii clasificate. Cu cine trebuie să semneze aceste angajamente?

După câte ştiu este vorba care priveşte legea secretului de stat şi secretului de serviciu. Înainte de modificarea acestei legi se cerea un certificat ORNISS pentru cei care veneau în contact cu astfel de secrete, trebuiau să semneze un formular prestabilit privind inclusiv date personale. şi un angajament că nu vor furniza altor persoane aceste date. Eu vă spun sincer, cât am fost judecător, am avut contact cu secrete de serviciu, nu am semnat un astfel de angajament. Am refuzat.

Dar angamentul acesta, cu cine trebuie semnat?

Este acel ORNISS care verifică toate informaţiile consemnate de persoane cu reponsabilitate în domeniu. Eu, repet, am refuzat să semnez ca judecător de scaun. Am semnat ca membru CSM din alte raţiuni, aveam o altă funcţie, de natură administrativă, veneam în contact cu alt tip de secrete.

Deci era vorba de un angajament semnat la ORNISS, nu la SRI cun zice doamna Costiniu?

Sub nicio formă, dar bineînţeles, informaţiile erau acumulate la ORNISS inclusiv din partea serviciilor de informaţii. Dar noi am apreciat, foarte mulţi judecători, că noi, prin statutul nostru, nu avem de ce să semnăm astfel de angajamente, pentru că scrie în backgroundul profesiei noastre să păstrăm confidenţialitatea unor astfel de acte dacă ele sunt clasificate ca secret de serviciu sau secret de stat.

Aminteaţi de decizia CCR, din punctul dvs. de vedere, SRI şi-a depăşit limitele în raport cu justiţia?

Dacă ne referim la decizia Curţii Constituţionale eu pot să spun că este o decizie corectă, cel puţin aşa cum sună comunicatul CCR, trebuie să vedem şi motivarea. Imprecizia textului de lege poate conduce la abuzuri. La acest lucru trebuie să ne gândim tot timpul când analizăm un text de lege. Când spui la alt organ specializat te poţi gândi la orice alt organ specializat, nu doar la SRI. Amintiţi-vă, au fost unele ministere care şi-au dorit crearea a unor proprii servicii de informaţii, de protecţie şi pază, inclusiv fostul Minister al Turismului (n.r.. în perioada ministeriatului Elenei Udrea), prin hotărâre de guvern. Dacă s-ar fi creat un astfel de serviciu la nivelul acelui minister, vă daţi seama că putea să fie împuternicit de către un procuror să procedeze la interceptări, ceea ce ar fi fost în afara cadrului constituţional. De aceea spun că nu ar trebui să ne cantonăm doar la SRI şi la relaţiile SRI cu justiţia.

Dar aşa cum a fost concepută legislaţia, credeţi că a permis SRI nişte abuzuri?

Mi-e greu să spun. Trebuie văzut de la caz la caz. Dar să nu ne cantonăm doar la SRI, sunt şi alte servicii de informaţii, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naţionale, nu ştiu dacă ele au fost împuternicite de procuror. Dar un lucru este foarte adevărat şi este experienta DNA. E mult mai bine ca astfel de servicii tehnice să fie locate şi la îndemâna directă a procurorului. Structura centrală a DNA are locat chiar în sediul DNA un serviciu de interceptare tehnică.

Atunci de ce au apelat la SRI, pentru în raportul SRI se vorbeşte de peste 40.000 de executate de SRI în 2014. Pentru Ministerul Public şi DNA.

Sunt foarte multe. Dar dincolo de cifră. Structura centrală are serviciu de supraveghere, nu structurile teritoriale. DIICOT-ul nu are astfel de serviciu tehnic. Probabil că solicitările au venit şi de parchetele ordinare. Noi cifrele pe care le avem şi ele sunt clare, evidente, judecătoii au dat madate de interceptare în 16.000 de cauze. Poate acest numă de 40.000 se referă la mandate pentru fiecare persoană, o cauză să fi avut mandate de interceptare pentru trei sau patru persoane şi poate de aceea iese o anumită neconcordanţă aparentă.

Vorbesc de datele din 2014.

Eu vorbesc despre 2015, avem 16.000. În 2014, dacă nu mă înşel sunt 15.000 de interceptări în cauze. Oricum e prea mare numărul şi vă dau cifre comparative şi aici e datoria noastră, a CSM, să vedem de ce s-a ajuns la acest număr foarte mare.

De ce credeţi că s-a ajuns la acest număr foarte mare?

Ca să vorbim de cifre, în 2009 am avut 9.000 de cauze în care s-au dat interceptări. Acum vorbim în 2015 de peste 16.000. Cele mai multe nu sunt locate la nivelul superior al instanţelor, respectiv solicitări ale parchetelor cu rang superior. Nu, sunt locate la judecătorii. Trebuie să fim noi, judecătorii, foarte atenţi când dăm interceptări, să fim atenţi în ce fel de cauze dăm, dacă sunt indicii temeinice. Să fim extrem de atenţi pentru că se pune în discuţie dreptul la viaţă privată a unei persoane. Aici pot fi abuzuri şi aici sunt venite din dorinţa de a avea probe în plus. Trebuie să fin atenţi să nu interferăm mult prea mult în viaţa privată a unei persoane.

Credeţi că s-au dat prea uşor?

Nu ştiu dacă s-au dat prea uşor, dar datoria noastră ar fi să vedem dacă în cele peste 16.000 de cauze în 2015, ele s-au finalizat cu trimitere în judecată.  Pentru că procurorul cere în cele mai multe cazuri în faza de urmărire penală pentru a aduna probe. Trebuie să vedem dacă în cele 16.000 de cauze s-au finalizat cu trimitere în judecată şi câte din ele s-au terminat şi cu condamnări.

Nu aţi cerut o statistică de genul acesta?

Am avut în 2013 o astfel de solicitare şi am şi sesizat la vremea respectivă Inspecţia Judiciară, era pe legea Big Brother. Intrase în vigoare în 2012. Într-un an de zile am avut 11.000 de solicitări către judecător, cele mai multe locate la judecătorii, nu la Tribunale sai la Curţi de Apel. E foarte interesant ca judecătorul de judecătorie să dea atât de multe mandate de interceptări. A venit decizia CCR, raportul Inspecţiei Judiciare nu s-a mai finalizat, probabil din acest motiv. Ar fi fost interesant însă pentru că mi-e greu să cred că pentru un telefon mobil , era vorba de legea Big Brother, era vorba de date, judecătorul dă pentru patru ore verificarea traficului de date a tuturor telefoanelor mobile dintr-un areal, care de multe ori e un drum naţional unde trec mii de maşini într-un interval de patru cinci ore. Vă daţi seama ce monitorizare a mii de persoane se face într-o astfel de situaţie. De aceea, noi, judecătorii, trebuie să fim extrem de atenţi, dacă procurorul vine, dacă demonstrează acele indicii temeinice, dacă dinamica cauzei impune o astfel de interceptare, pentru că intruzionăm viaţa privată, dacă măsura este necesară.

Aş vrea să revenim la alegeri. Expiră mandatul şefei DNA, dl. Niţu a plecat în urma unui scandal. De ce credeţi că nu s-a înscris nimeni pentru postul de procuror general, e declaraţia doamnei ministru?

Eu zic că nu trebuie să ne panicăm, nici doamna minstru. Sunt convins că vor veni colegi care să se înscrie. Data limită este 16 martie. Marea majoritate a posibililor candidaţi se vor orienta spre sfârşitul perioadei.

În ceea ce priveşte şefia DNA, dna ministru a venit şi a spus clar că o va reînvesti pe doamna Codruţa Kovesi. Este un concurs, nu este un concurs?

Bine ar fi fost să nu avem declaraţii în ceea ce priveşte viitorul succesor la acest post. Că este tot dna Kovesi sau este altă persoană. Dna ministru a pornit de bună credinţă în decembrie spunând că postul este deschis pentru orice candidat şi a fost interpretat în cu totul alt registru declaraţia sa. Dar ar fi bine să avem reţineri pentru a face pronosticuri pentru cine trebuie să ocupe acest post, mai degrabă să ne orientăm spre profilul viitorului conducător al DNA sau al Parchetului general. Altfel, nu că intimidăm, dar punem o presiune nejustificată asupra unor procurori care ar dori să participe la această competiţie.

Păi cine se va mai înscrie acum că pare un concurs aranjat?

Nu pot să vă răspund. Eu sper ca procurorii care doresc şi sunt procurori foarte buni, alături de dna Kovesi, nu ştim dacă dna Kovesi se va înscrie. Nici pentru domnia sa, vă asigur, nu este o situaţie plăcută să fie singurul competitor.

Un subiect care a fost discutat în spaţiul public mult: lucrările ştiinţifice scrise în închisori. Vi se pare corectă poziţia ministrului care nu a ţinut cont de părerile exprimate în CSM?

Până la urmă a ţinut cont pentru că în guvern s-a decis suspendarea, o decizie nefericită, pentru e vorba aici de legea penală mai favorabilă. Textul se aplică pentru cei care sunt în continuarea executării pedepsei. Nici nu ajută, nici nu rezolvă problema. A fost mai degrabă emoţional. Emoţional, eu am votat pentru abrogarea acelui articol ca propunere pe care s-o facem noi plenul CSM ministrului Justiţiei.  Am ajuns într-o situaţie penibilă, să avem scrise sute de cărţi de oameni care de abia pot să scrie dacă îi pui în faţa unei coli de hârtie. Clar că nu au caracter ştiinţific lucrările.

Aţi citit vreo astfel de lucrare?

Nu, dar le-am văzut expuse în articolele pe care le-aţi scris. Nu cred că o carte cu sute de fotografii e o carte ştiinţifică. Raţional însă, punctul de vedere al majorităţii membrilor CSM a fost în susţinerea ideii că s-ar putea să avem în penitenciare oameni care pot să producă lucrări ştiinţifice în varii domenii şi am putea să-i discriminăm dacă nu le-am acorda şansa să lucreze acolo unde au îndemânare. Raţional este punctul de vedere al CSM, emoţional este al doamnei ministru. Ele nu sunt divergente. Ce ar fi util ar fi să se adopte odată o poziţie în sensul în care fie nu mai avem lucrări ştiinţifice ca temei pentru a considera o micşorare a duratei pedepsei sau să reglementăm foarte clar ce înseamnă şi cum se apreciază ca fiind ştiinţifică.

Pentru final, pentru că am vorbit de decizia CCR. Aceste noi coduri pică la Curtea Constituţională de fiecare dată când se contestă câte un articol. De ce credeţi că se întâmplă asta?

Aici suntem într-o dilemă. Fie cei care au redactat codurile, deci fie redactorii Codurilor, inclusiv cei care au votat în Parlament, nu au avut o viziune corectă asupra a ceea ce trebuie să fie aceste coduri. Vă reamintesc că ele au costat 4 milioane de euro, atât au primit recatorii noilor coduri. Cel mai puţin încercat a fost Codul Civil, pare-se că el a fost cel mai bine scris. Urmează în top Codul de procedură civilă, urmează Codul penal şi the best este Codul de procedură penală, peste 30 de excepţii de neconstituţionalitate. Deci fie redactorii nu au avut o viziune corectă a cum a trebuit să arate codurile, fie Curtea Constituţională nu are o dimensiune corectă  a ceea ce şi-au dorit redactorii codurilor. Deocamdată, ce trebuie să facem, în special Parlamentul, este să punem  în aplicare deciziile Curţii Constituţionale. Urgent. Avem această decizie care sper să fie pusă cât de curând în discuţia parlamentului şi nu prin Ordonanţă de urgenţă, vorbesc de organe specializate de stat. Ar fi o mare greşeală dacă Guvernul, printr-o ordonanţă de urgenţă ar corecta acel articol 142. Eu înclin să cred că nu o va face.

E varianta cea mai simplă.

E cea mai simplă, dar părerea mea e că avem de-a face cu problemă de constituţionalitate a unei posibile ordonanţe pentru că ne referim la o lege organică care priveşte în mod direct libertăţile şi drepturile persoanelor. Nu ne putem juca cu astfel de ordonanţe care după aceea să fie ultrior declarate neconstituţionale de CCR pentru că nu au respectat un formalism necesar.

Există acest risc.

Eu atrag atenţia. Sper guvernul să nu iasă cu o ordonanţă de urgenţă în acest domeniu. În orice caz avem nevoie de o dezbatere din nou pe aceste coduri să nu ne mai trezim pe viitor că vom mai avea astfel de sincope.

E posibil însă ca redactorii acestor coduri să fi făcut special?

Nu îndrăznesc să fac astfel de aprecieri. E clar că avem o problemă, ori în zona redactorilor, ori în zona CCR. Deocamdată, Curtea Constituţională are dreptate pentru că îi dă dreptate Constituţia. Deciziile trebuie puse în aplicare.

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
Lovitură devastatoare primită de Rusia! ULTIMA ORĂ: Reacţia TRANŞANTĂ a lui Vladimir Putin: ”Vreau să subliniez încă o dată...”

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info