no author
Ionela Banarescu
2399 vizualizări 3 feb 2018

“Fiecare zi e un dar dat de Dumnezeu şi fiecare zi pe care am trăit-o, e o zi frumoasă. Niciuna nu este pierdută , decât în cazul în care nu râd. Ziua în care nu râd e o zi pierdută …. Dumnezeu mă iubeşte, mami mă iubeşte de acolo de unde e, am steluţă norocoasă”. Ce îi place la ţara lui : “Cultura!“. Ce nu ii place: “Aici sunt treburi de politică ….. Viitorul este în mâinile altor persoane care se ocupă de asta…şi politica nu este un punct forte al meu“.

Fabiani Prcsina a rămas de mic fară tată şi a devenit orfan şi de mamă, care a murit în urma unui accident rutier, când el avea 10 ani. Fabiani este crescut de mătuşa materna şi unchiul său, Beatrice şi Remus Muntean, împreună cu propriii lor copii, oameni cu venituri mici dar cu suflete mari, de la care Fabiani a învăţat că ”familia este prietenul care te iubeşte necondiţionat şi şi care, ori că pică satelitul în faţa ta, tot te scoate, ori că pică satelitul pe ea, tot te scoate din orice …. nu poate fi comparată cu nimic altceva”.

Fabiani are în palmares zeci de premii naţionale şi internaţionale. A fost remarcat de Andrea Bocelli, care l-a invitat sa cânte împreuna cu el în concert. Visează să cânte peste tot în lume. ”Fiecare loc merită să aibă muzică. Fiindcă muzica… este fericirea pură, pe lângă iubirea dată de o persoană”.

În interviul acordat MEDIAFAX şi Gândul.info, Fabiani Prcsina vorbeşte despre muzică, despre România şi despre viitor cu puritatea unui copil de 14 ani. Un copil care vrea să schimbe lumea şi să o vindece cu muzica lui.

Redăm intergral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX şi Gândul.info de Fabiani Pricsina.

Reporter: Care sunt cele mai importante premii de până acum?

Fabiani Prcsina: În primul rând, primul premiu pe care l-am luat, fiindcă ăla a fost, cum să spun, starterul la tot, apoi premiile din olimpiadă care s-au acumulat, premiile de la celelalte concursuri. Pot să spun ca primul premiu din fiecare categorie a fost important: primul premiu din olimpiadă, primul premiu dintr-un concurs naţional , apoi primul premiu dintr-un concurs internaţional, dar ce-i drept, au existat şi premii care , cum să spun, au diferenţiat faţă de alte palmarese.

Care sunt acelea?

Cum ar fi premiul de la Nisa, din Franţa. Premiul acela, chiar a fost altceva.… deci nu mă duc în oraţul vecin si câştig şi gata, ca premiu este o realizare foarte mare. Altfel concursurile, premiile, eu consider că toate contează.

Care sunt concertele cele mai importante de până acum?

La fel ca şi la premii, primul recital, că o singură dată am susţinut un concert, concertul cu Andrea Bocelli. Primul recital, apoi celelalte, fiecare are o anumită importanţă, fiecare are un dozaj diferit de emoţie, de încărcare sufletească.

Cum a fost experienţa să cânţi cu Bocelli?

Ceva nou şi care nu se întâmplă oricui, e o emoţie, un tip de emoţie nou, e altceva.,. Dumnezeu mă iubeste, pot să spun, sfinţii mă iubesc, Doamne ajută! Mami mă iubeşte, am steluţă norocoasă, am, cum să spun, o am pe matuşa şi pe unchiul care ma susţin şi mă ajută şi fac şi dreg pentru mine (râde) şi merg şi umblă şi vorbesc ….

Ce consideri că este extraordinar în viaţa ta?

Nu ştiu sincer ce să spun. Mă consider în primul rând, o persoană ca toţi de pe pământ, nu mă diferenţiez cu absolut nimic. Sunt persoane mai bine antrenate ca mine, există. Dar ceva extraordinar din viaţa mea, ce pot să spun, e că am norocul să am o familie care mă iubeşte cu adevărat şi care mă susţine din toate punctele de vedere. Şi am norocul să fiu înconjurat de persoane care îmi vor binele în totalitate şi caută pentru mine să facă tot ce este bine. Fiindcă există şi persoane care nu primesc tot ce est bun, pur şi simplu. Eu asta consider extraordinar, că am fost, să zic aşa, selectat să fiu înconjurat de oameni extrem de buni.

Ce înseamnă familia ta pentru tine?

Totul! Familia este, cum sa spun, familia este energia, energia care îmi spune “ te-ai pus azi la pian? Pune- te!!!”, în cazul în care am avut o zi mai încarcată, sau pur şi simplu nu m-am pus că m-am luat cu alte chestii. Familia este prietenul care te iubeşte necondiţionat şi care, ori că pică satelitul în faţa ta, tot te scoate, ori ca pică satelitul pe ea, tot te scoate din orice prostie ai picat, din orice prostie ai făcut. Familia e familie, nu poate fi comparată cu nimic altceva.

Care este cea mai frumoasă zi pe care ai trăit-o în familie?

Toate! Nu există una mai specială ca cealaltă. Fiecare zi e un dar dat de Dumnezeu şi fiecare zi pe care ,cum să spun, am trăit-o, e o zi frumoasă. Niciuna nu este pierdută, decât în cazul în care nu râd. Ziua in care nu râd e o zi pierdută (râde). Cum spunea Charlie Chaplin.

De ce crezi că ţi se intamplă atâtea lucruri bune?

Cum am mai spus, Dumnezeu mă iubeşte, mami mă iubeşte de acolo de unde e, am steluţă norocoasă, care îmi pune în cale tot felul de obstacole, dar bune. Şi am familia care mă învârte cu cheia, am profesorii care mă ajută şi de aia, zic, totul e atât de bine.

Care sunt următorii paşi în carieră? Ce urmează să faci?

Studiile. Ca elev, tot ce trebuie să urmez sunt studiile, care mă vor conduce către alte oportunitaţi. Că se mai iveşte un concurs, un recital, un concert, un orice ar fi, ăia sunt paşi mici, dar într-un fel foarte mari, care oferă experienţe inedite, fiecare în felul lor, fiecare cum şi cât, dar, în principal, studiile sunt cele care trebuie terminate, trebuie urmate, liceul şi apoi conservatorul,şi apoi gradele .

Ce înseamna România pentru tine? Ce-ţi place la ţara ta?

Cultura! Că avem cultură şi istorie. La urma urmei, totuşi, avem o cultură populară mai diversificată decât, hai să spun, a Americii. Noi, din daci şi din traci şi din tot ce ne tragem, noi avem, totuşi, un trecut major în spate. Şi îmi place la România, cum să spun, noi avem toate chestiile astea populare, noi avem “toţi piticii noştri albaştri” cu portul popular, cu muzica noastră populară românească, cu tot ce ţine, cu mâncarea tradiţionala, cu tradiţie şi e ceva ce nu orice ţara are, ce-i drept.

Este ceva ce nu iţi place la ţara ta?

Aici sunt treburi de politică şi politica nu este un punct forte al meu (râde). Ce pot să spun (dă din umeri) ! N-am ce să spun, aia e treaba (râde)!

Cum iţi imaginezi România când tu vei fi mare?

Acum traiesc în prezent. Viitorul, ce sa spun, nu ţine de mine personal, ce se va întâmpla cu România, nu pot să comentez pe această temă fiindcă în principal sunt doar un copil. Viitorul este în mâinile altor persoane care se ocupă de asta, eu nu mă ocup de aşa ceva… pe moment ocupaţia mea este să fac muzică, să- mi văd de treaba mea.

Cum te imaginezi pe tine peste10 ani? Unde vrei să fii?

Peste 10 ani… studiind, o dată! Făcând studii, a doua oară! Fiindcă încă voi fi în perioada în care va trebui să dau examene peste 10 ani . Cred că atunci imi voi da şi gradele şi va fi o perioadă destul de încărcată, va fi o perioadă în care o să mă ocup foarte mult de domeniul meu profesional. Şi peste 10 ani, ce să zic, o sa mă văd, pe langă toate studiile şi toată acea încărcătură de profesie, cu familia. Cu familia, că-i cel mai bine!

Unde visezi să cânţi?

Peste tot (râde) ! Ca orice muzician visez să cânt peste tot , fiindcă nu există numai un singur loc de pe planetă unde se poate cânta. Fie că e un apartament cu o pianină pusă într-un colţ şi-mi spune “vrei să-mi cânţi ceva?”, fie că este Carnegie Hall. Fiecare loc merită să aibă muzică. Fiindcă muzica, prin definiţie nu se poate defini (râde), este fericirea pură, pe lângă iubirea dată de o persoană. Şi ce să spun, toate sălile mari din lume sper să le am în palmares.

Crezi ca vei schimba lumea cu muzica ta?

Ce sa spun, la urma urmei, lumea poate accepta sau poate să nu accepte ce fac eu cu muzica mea. Adică poate să mă lase, pur si simplu, treaba ta ce faci! Pot să compun… dar ştiu că marii compozitori , Beethoven, de exemplu, a schimbat cumva lumea pe domeniul lui. Aşa şi eu sper ca în viitor să …cum să spun…muzica este medicament…şi sper să vindec multă lume cu asa ceva (râde) cum au făcut şi ceilalţi mari muzicieni.

Câte ore exersezi pe zi?

Depinde. Fiindcă în timpul şcolii , fiind clasa a 8-a, programul de zi cu zi nu e atât de maleabil pe cum aş dori eu şi depinde ….la urma urmei fiecare minut petrecut în faţa pianului cu folos aduce un plus celui care studiază. Fiecare piesă trecută în fiecare zi e ca mâncatul puţin câte puţin, îngraşă, dar e bine. Întotdeauna.

De câte ori pe lună faci naveta în Bucureşti pentru pregătire?

Depinde. Depinde şi cum sunt profesorii aici, cum au programul, fiindcă nu ţine numai de programul meu.

Cât durează drumul de la Petroşani până la Bucureşti?

Cum e vremea aşa e şi drumul. Undeva la 6-7 ore.

 E greu, e uşor, cine vine cu tine?

Matuşa vine cu mine. Nu e uşor, dar este cu un motiv bine întemeiat. Adică nu mergem la Bucureşti ca să ne plimbam. Mergem să facem treabă, mergem cu un folos, pentru viitor.

Ce visezi tu să faci, când o sa fii celebru şi bogat, pentru matuşa ta?

Să-i cânt!!! Să-i cânt şi s-o stresez continuu, să-i arăt ca uite, că tot ce s-a întâmplat şi am făcut până acuma, uite că are….fiecare pas pe care l-am făcut îţn Bucureşti pentru mine, totul a avut un sens, un rost şi un folos şi nu e nimica în zadar.

O iubeşti?

Da! Mult!

 

 

Citește și: