Interviul integral acordat de Cristian Preda ziarului Gândul

Interviul integral acordat de Cristian Preda ziarului Gândul

VIDEO Cristian Preda, la Interviurile Gândul

Cristian Preda, la Videochatul Gândul

Cristian Preda la Interviurile Gândul: Oprea nu ar trebui să fie ministrul Apărării. Videanu ar trebui să renunţe la politică dacă îi este frică să iasă pe stradă

-E nevoie de remanierea guvernului?
-În momentul acesta, nu.

-De ce?
-Pentru că în această confruntare cu criza avem nevoie de o soluţie, nu de amânare. Or, remanierea în acest moment ar însemna amânarea acestei soluţii.

-Excludeţi o remaniere pe parcursul acestui an?
-Personal, nu, dar nu îmi revine mie. Nu mă simt în situaţia de a defini aceste linii.

-Domnul Ioan Oltean spune că remanierea va avea loc la sfârşitul acestei luni.
-E ori profet, ori foarte bine informat. Eu cred că e o declaraţie inoportună. Trebuie să vedem ce soluţie iese din parlament pe marginea acordului cu FMI şi pe urmă vom vedea şi ce consecinţe politice decurg de aici. Una e să treacă guvernul, să pice moţiunea cu un mare sprijin pentru guvern şi alta e să treacă la limită. Rămâne de judecat în funcţie de aceste date.

-Se vorbeşte în aceste zile despre faptul că unii miniştri nu au confirmat. Ce miniştri din Cabinetul Boc ar trebui să plece?
-Nu pot să spun aşa ceva. Nu ştiu care au fost aşteptările de la acest guvern. Ştiu foarte mulţi membri PD-L care au fost nemulţumiţi pentru că Guvernul Boc de după realegerea preşedintelui seamănă foarte mult cu cel dinainte, cum sunt unii nemulţumiţi că au venit oameni noi. Există şi aceste voci care nu au privit cu ochi buni venirea unor oameni la care eu ţin foarte mult, de pildă Teodor Baconschi. Cred că o mai bună structurare a acestui dialog ne-ar ajuta să înţelegem mai bine şi mecanismele politice şi felul cum a fost gestionată criza.

-Domnul Şeitan pare a fi cel mai criticat ministru.
-Am văzut. Toţi sunt criticaţi. N-a scăpat nimeni. Nu ştiu dacă vreun ministru a rămas necriticat. Asta s-a întâmplat şi cu vocea opoziţiei şi cu vocea unor membri PD-L. Eu însumi am avut critici punctuale la adresa unor miniştri. Sunt de părerea exprimată foarte apăsat de domnul Frunzăverde că guvernul nu trebuia să se atingă în niciun fel de pensii. Aici sunt absolut clar şi ar fi fost bine dacă ar fi existat un dialog în partid înainte ca această soluţie să fie asumată şi acum să trebuiască să fie justificată în faţa tuturor. Sau să se găsească o cale ca la aceste soluţii să participe şi mediul privat, nu doar bugetarii. Cum cred că ar fi putut fi combinate metode de diminuare a unor salarii care sunt foarte mari cu alte metode. De pildă, în domeniul educaţiei, cred că ar fi putut fi eliminate subvenţiile pentru universităţi care sunt absolut inutile altfel decât pentru crearea de diplome pe bandă rulantă Că sunt universităţi pe bani publici create în locuri dintre cele mai stranii fără nici un fel de tradiţie intelectuală şi care trăiesc pe banii bugetului. Ceea ce diminuează fondurile pentru universităţi serioase. Pentru asta e nevoie de o voinţă politică şi de o minte reformatoare care să ţină acest sistem în mână.

-Sunteţi de acord până la capăt cu ceea ce spune domnul Frunzăverde, anume că ar trebui să crească mai degrabă taxele şi impozitele decât să fie diminuate salariile bugetarilor?
-Nu. Am spus! Cred că trebuia găsită o soluţie combinată. Adică, dincolo de faptul că pensiile care sunt nenorocite în ţara asta, sunt câteva excepţii de pensii uriaşe care trebuiau aduse la dimensiuni rezonabile, dar în rest 96% din pensii sunt modeste şi foarte modeste. A-i pune pe pensionari să plătească factura acestei crize nu mi se pare etic în regulă în condiţiile în care alţi membri ai aceleiaşi societăţi aflate în aceeaşi criză şi în acelaşi raport cu statul român din punct de vedere politic, nu sunt cetăţeni de la buget şi cetăţeni de la privat

-Atunci ar fi trebuit să se diminueze veniturile celor care au salarii consistente?
-Era o dezbatere de făcut dacă reintroducerea impozitului progresiv nu era utilă

-Dumneavoastră pentru ce pledaţi?
-Dacă aceasta ar fi fost o soluţie de distribuire mai echitabilă şi mai eficace a efortului, n-aş fi avut nici o reţinere pentru că nu cred că trebuie să rămânem rigizi în nişte opţiuni care s-au vădit bune în anumit moment. Dacă în acest moment, o asemenea soluţie care să fi adunat resurse din mai multe părţi ar fi fost practicabilă şi ar fi fost îmbrăţişată de un număr mai mare de partide, trebuia găsită. Depăşirea crizei nu e o problemă care angajează statul reprezentat de guvern şi bugetari, e o problemă a întregii societăţi. Pentru că, dacă această soluţie nu merge, peste trei luni vom ajunge la soluţii mult mai dure care vor afecta pe toată lumea. Să nu uităm, criza de acum e o criză a statului, e deosebită de cea din 2008 care a fost o criză a mediului privat, în care statul s-a angajat pornind de la premisa că este un stat puternic. Ceea ce vedem de fapt în plan european: vedem că statele sunt foarte slabe. Nu doar cele fost comuniste. Sunt şi state la care nimeni nu se aştepta. State cu o tradiţie şi cu un renume al gestiunii resurselor publice semnificativă. Suntem într-o criză a statului: asta înseamnă să-i punem doar pe pensionari şi pe cei plătiţi de la buget să o susţină? Am rezerve.

Citeşte mai departe în pagina următoare

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine