MOMENTUL în care "am pierdut tot". Supravieţuitor de pe nava Costa Concordia la INTERVIURILE GÂNDUL. VIDEO

de Diana MARCU Postat la: 22.01.2012 11:14 Ultima actualizare: 12.04.2012 18:08

Supravieţuitor de pe nava Costa Concordia la INTERVIURILE GÂNDUL despre cum a trecut pe lângă moarte: "Am pierdut tot într-o clipă". VIDEO

Un tip norocos, aşa se consideră Robert Kamner, 44 de ani, unul dintre cei 27 de români care lucra pe vasul de croazieră Costa Concordia, scufundat vineri, 13 ianuarie, în apropiere de insula Giglio, Italia.

Cu un ecuson la gât şi cu emblema prinsă la reverul uniformei de recepţioner, aşa a ajuns la mal românul după mai bine de două ore de la momentul în care nava pe care lucra s-a lovit de o stâncă.

Singurule lucruri cu care a rămas Robert Kamner după o lună petrecută pe nava Costa Concordia. Românul lucrează din 1999 pe vase de croazieră. Vorbeşte engleză, franceză şi germană şi este recepţioner. "Sunt bătrân pentru această profesie în care limita este de 33 de ani. Probabil am fost acceptat pentru experienţă şi pentru limbile străine". Foto: Andreea Alexandru

"A fost o lecţie de viaţă, una pe care n-am s-o uit prea uşor", povesteşte pentru gândul Kamner. Bărbatul a pierdut într-o clipă toate lucrurile personale, toate actele şi amintirile sale - fotografiile cu familia, înregistrările video, diplomele de studii, cartea de identitate, paşaportul, carnetul de conducere şi telefonul. N-a fost singurul însă. La fel ca el sunt alţi 4000 de oameni, aflaţi în acea noapte teribilă la bordul Costa Concordia.

"Am văzut turişti, oameni de o anumită stare socială, care au venit la bord cu valori, cu bijuterii, care au pierdut totul într-o noapte. Pentru mine a fost o lecţie de viaţă. Într-un moment de criză toată lumea este egală. Când rămâi doar cu hainele de pe tine realizezi că suntem oameni, ca toţi ceilalţi", spune Robert Kamner.

Bărbatul a ajuns în România la 48 de ore de la naufragiu având cu sine doar o foaie de hârtie, un Titlu de călătorie eliberat de Consulatul General al României la Bologna şi semnat de consulul Gheorghe Miloşan. Bagajul lui sunt amintirile care, spune el, îl vor bântui mult timp de acum înainte.

Titlul de călătorie, singurul act care i-a mai rămas lui Robert Kamner

Prima impresie: o problemă tehnică la generatoare

"În primele clipe am crezut că este o problemă tehnică, relativ simplă, o problemă cu generatoarele", îşi aminteşte Kamner. "N-am auzit zgomot, n-a fost o izbitură. Practic, vasul s-a hârşit de o stâncă care a produs o gaură în corpul navei. Apa a inundat sala motoarelor şi primele două generatoare au ieşit din funcţiune. Asta ştiu acum, dar atunci...Practic, vasul s-a înclinat pe partea stângă, s-a lăsat într-un unghi foarte abrupt şi am crezut că se efectuează o manevră de urgenţă, bănuind că este vorba de o posibilă coliziune cu un alt vas", povesteşte fostul recepţioner.

"De fapt, avusese loc accidentul cu stânca şi căpitanul luase decizia să vireze puternic stânga ca să îndrepte vasul spre mal", îşi explică Kamner situaţia.

Era 21.45 şi nimic de până atunci nu prevestea că urma o nenorocire. "Era între cele două servicii de la restaurant. Unii pasageri deja luaseră masa, dar cei mai mulţi erau în partea din faţă a navei, unde se afla teatrul. Era un spectacol de magie, deci divertisment", rememorează românul. Spune că în momentul în care s-a produs incidentul, actorul de pe scenă a fugit spre ieşire.

"Spectatorii au crezut că face parte din spectacol. Inclusiv înclinarea navei au avut impresia că e ceva prestabilit, dar nu era aşa. Câteva secunde mai târziu aveau să iasă din teatru şi să se repeadă spre cabine", povesteşte Robert Kamner.

"Reacţia oamenilor a fost una de nelinişte", continuă acesta. Oamenii aşteptau decizii, spune Kamner amintind că, potrivit legislaţiei internaţionale, la fiecare îmbarcare pasagerii sunt instruiţi cu privire la comportamentul în situaţii de urgenţă.

"Se face un exerciţiu de salvare", rememorează el, amintind că decizia aparţine comandantului navei, inclusiv în ceea ce priveşte mesajele care se lansează la difuzoare. "Întâi pasagerii îşi iau vestele de salvare din cabină şi apoi se prezintă la punctele de grupare pe cele două punţi.

Codul secret al mesajelor care se dau pe un vas

"Ulterior a venit mesajul TANGO INDIA, ceea ce pentru personalul navigant înseamnă transport injured, adică răniţi," explică Kamner ceea ce s-a auzit la un moment dat în difuzoare.

Românul povesteşte că personalul navigant a respectat procedura şi că în tot acest timp a încercat să-i liniştească pe pasageri. "Situaţia părea sub control, dar nava se înclina vertiginos. Cred că de asta oamenii n-au mai aşteptat instrucţiunile şi îşi puneau vestele de salvare. Când am văzut şi membri ai echipajului care aveau deja veste mi-am spus că probabil e vorba de ceva mai grav".

Kamner spune că semnalul de emergency - şapte semnale scurte şi două lungi - întârzia să se audă, deşi se auzise de alte două ori mesajul TANGO INDIA.

"Nu aveam informaţii. Le spuneam tuturor că e o problemă tehnică şi că trebuie să aşteptăm următorul ordin ce se va auzi la difuzor", povesteşte acesta. Kamner aminteşte că s-a dat "un ordin contradictoriu la un moment dat", dar că nu a recunoscut vocea care l-a făcut. Potrivit mesajului transmis în engleză şi italiană, situaţia "era sub control", iar pasagerii erau invitaţi să meargă la cabine.

Doar 11 bărci din 26 au fost lansate la apă

"Majoritatea pasagerilor au rămas pe punte", spune Kamner. "Erau speriaţi şi n-au urmat ordinul". "S-a pierdut foarte mult timp", spune acesta, "şi într-un final s-a dat şi semnalul de urgenţă şi cel de abandon ship", ceea ce însemna că vasul putea fi părăsit.

Dacă filmele cu catastrofe arată că în astfel de situaţii au prioritate femeile şi copiii, realitatea stă altfel, povesteşte Robert Kamner. "Instinctul de conservare primează. Am văzut bărbaţi care s-au năpustit cu coatele ca să urce primii în bărci".

Într-un vacarm general, comenzile se dădeau scurt în limba engleză, povesteşte Kamner amintindu-şi gândurile din acele clipe: "Cel mai frică mi-a fost de o posibilă panică generală, că oamenii se vor năpusti asupra bărcilor şi că îi vom scăpa de sub control. Oamenii erau speriaţi, iar singurul lor gând era să ajungă în barcă".

Potrivit lui Kemner, scafandrii au început căutările chiar în noaptea aceea, iar o echipă cu cameraman a urcat la bord pentru a filma procedurile de evacuare. Foto: Daily Mail

Doar 11 din cele 26 de bărci de pe Costa Concordia au fost lansate la apă, fiecare putând transporta câte 150 de persoane. "S-a încercat şi lansarea unor plute de salvare, dar operaţiunea a fost sortită eşecului - s-au agăţat de corpul navei".

Unsprezece bărci au făcut naveta între vas şi mal, făcându-se evacuări multiple, afirmă Kamner. Românul consideră noroc faptul că nava s-a scufundat în apropierea ţărmului, la 40 de metri depărtare de mal. La fel şi absenţa valurilor. "A fost marea calmă în noaptea aia. Nu vreau să mă gândesc ce-ar fi însemnat să fie agitată, să bată vântul cu putere.."

Căpitanul Schettino: "un om care-şi face treaba cum trebuie"

Chiar şi aşa, zecile de minute petrecute pe navă au fost unele de coşmar. "Din cauza înclinaţiei vasului, mesele şi scaunele din restaurant au ieşit practic pe o uşă deschisă, mii de sticlă cu băutură s-au răsturnat şi puntea a devenit umedă…Apa ajunsese până la puntea 3, echivalentul etajului patru pe o navă ce avea douăsprezece etaje", aminteşte Kamner.

Imagini ale haosului. Foto: Daily Mail

"Oamenii se agăţau cu disperare de orice putea să-i ajute să ajungă în partea opusă a vasului, cea ridicată. Doi dintre ei au vrut să se arunce în mare, dar au fost retraşi de echipaj".

Echipele de salvatori au căutat supravieţuitori.

Îmbrăcaţi în haine de seară, desculţi, pasagerii îşi aşteptau salvarea şi un loc în bărcile care urmau să-i ducă la mal. Unii dintre ei au ajuns acolo cu căpitanul Francesco Schettino, care a părăsit nava înaintea multora dintre oameni.

"Din păcate, colegul meu - fotograf român - a fost printre ultimii care a părăsit nava. Din ce mi-a povestit, căpitanul a părăsit nava înaintea altor pasageri şi pentru asta a şi fost blamat". Imediat ce a ajuns la mal însă, el a fost preluat pentru interogatorii, potrivit procedurii, spune românul.

Declaraţii au dat şi cei din sala maşinilor precum şi ofiţerii de pe punte. Niciuna dintre persoanele interogate nu este român, povesteşte Kamner.

El spune despre Schettino că era un tip "echilibrat", "foarte stabil, un om care îşi face treaba cum trebuie": "Cu câteva zile înainte chiar înmânase personal diplome unor membri ai personalului navigant în cadrul unui eveniment. Ce s-a întâmplat în seara aceea doar cei aflaţi la faţa locului ştiu", crede românul. "Ulterior a fost şi un cameraman pe vas care a filmat procedurile de urgenţă, dar doar un cerc restrâns de ofiţeri care au fost în clipa aceea ştiu toate detaliile. Noi putem doar să presupunem, însă este cert că se putea face o evacuare mai rapidă, iar ordinele să se dea mai clar".

Despre o eventuală prezenţă a lui Schettino la o petrecere de revelion de rit vechi, recepţionerul nu ştie nimic. Şi nici dacă acesta ar fi consumat alcool. "Mi-ar fi spus colegii filipinezi", afirmă.

Un recepţioner lucrează 10 - 11 ore zilnic, 7 zile din 7. Lipseşti doar din motive medicale, susţine Kamner, afirmând că efortul de a lucra pe o navă de croazieră merită din perspectivă financiară. Foto: Andreea Alexandru.

"Mă gândesc dacă mă voi întoarce pe vas"

La 48 de ore de la întoarcerea în ţară, fostul recepţioner refuză să-şi facă planuri de viitor. Compania italiană care opera vasul Costa Concordia i-a propus lui şi celorlalţi membri ai echipajului să opteze pentru continuarea contractului pe o altă navă. Mai mult, le-au promis compensaţii băneşti şi despăgubirea obiectelor personale.

"Încă mă gândesc dacă îmi voi reînnoi contractul", spune pentru gândul Robert Kamner. Bărbatul are în România o soţie şi doi copii, pe care a reuşit să-i sune preţ de câteva secunde imediat după naufragiu. "Le-am spus doar atât: Sunt bine, iar soţia mea a înţeles abia sâmbătă, când au început telefoanele să sune şi a văzut la televizor ce s-a întâmplat. Viaţa se schimbă în câteva secunde", mai spune Kamner.

Bărbatul speră ca la un moment dat să scrie o carte în care să împărtăşească şi altora ceva din experienţele trăite în cei 12 ani "de stat" pe apă; să vorbească despre mirajul plecatului la lucru pe un vas, despre ce înseamnă o croazieră, ce trebuie să ştie un turist. "Poate la un moment dat am să scriu toate astea", promite Kamner.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine