4019 vizualizări 4 sep 2016
Petre Nicolae s-a şcolit în străinătate pe business coaching, iar astăzi îi ajută pe antreprenori să se dezvolte, să capete încredere în ei, să ajungă la un echilibru. I-au asculat sfaturile peste 2.500 de oameni de afaceri, vedete, dar şi copii de bani gata. „Identific toate problemele şi toate blocajele afectiv emoţionale ale unui manager, motivele pentru care acesta nu poate să performeze. Îl ajut pe acel om să gândească, să acţioneze, să ia decizii, să nu mai aibă tendinţa de a amâna, să aibă capacitea de a face tot ceea ce doreşte, în privinţa businessului şi în relaţia cu oamenii. Practic, să aibă autonomie totală în tot ceea ce face”, precizează el pentru Gândul.
 
Traingul se întinde pe o perioadă de şase luni. În prima fază, managerul trece printr-o fază de scanare. „Vedem unde există dezechilibre, după care îl ajutăm să se redescopere. Înainte de a-l ajuta cu businessul, cu problemele cu oamenii, trebuie să văd dacă omul respectiv crede în ceva şi dacă este conştient de valorile lui ca om, de punctele lui forte, de factorii lui de succes, de ce îl ajută să funcţioneze. De regulă, astea sunt transmise din generaţie în generaţie. Părinţii ne bat la cap, dar contează să se prindă, să avem un sistem de ghidare a vieţii personale. De câte ori cădem, dacă suntem suntem conştienţi de credinţele noastre, de valorile noastre, de diferenţele dintre noi, putem să revenim la starea de echilibru. Altfel, e un dezastru total”, spune Nicolae.
 
 Oamenii confundă locul de muncă cu durerea''

Marius Dincă a dus în corporaţii masajul pe scaun. „Am cunoscut un sensei care făcea asta într-un aeroport din Timişoara. Trosnea gâtul oamenilor şi aceştia ziceau că se simt mult mai bine după acel proces. Ulterior, mi-a devenit profesor. Aveam un cabinet, lucram ca terapeut, dar oamenii ajungeau la mine când aveau o problemă majoră: rămâneau înţepeniţi şi erau aduşi de colegi”. Aşa i-a venit ideea să-i ajute pe cei care aveau nevoie de el. „Dacă un om are o durere constantă, nu se mai poate concentra pe ce are de făcut. Dacă îl doare capul sau spatele, ajunge să confunde locul de muncă cu durerea, pentru că se gândeşte că în weekend îi e mult mai bine. Asta pleacă de la partea de ergonomie, pentru că nu ştie cum să-şi regleze scaunul, monitorul, tastaura, cum să se ridice, când să ia pauză. Când am urcat în birouri, mi-am dat seama că oamenii stau aplecaţi, răsuciţi, prea mult picior peste picior, ţin mouse-ul şi tastatura mult prea departe. Am început să fac ergonomie la locul de muncă, să îi învăţ cum să se folosească de masă, de scaun, astfel încât sângele să circule bine şi musculatura să nu se mai tensioneze.

Dacă biroul este static, trebuie să am un scaun ajustabil. Dacă scaunul este jos, asta mă obligă să stau cu anterbraţele sus şi cu umerii ridicaţi. Dacă persoana este scundă şi vrea să stea sprijintă de spătar, trebuie să stea cu picioarele în aer, şi atunci ea stă pe marginea scaunului şi se cocoşează. Are nevoie de un sprijin, de anumite accesorii, de o pernă ergonomică. Tastatura trebuie să fie în faţă, nu mai departe de braţe, majoritatea au monitorul spre stânga sau spre dreapta, o agendă în faţă, aşa că stau aplecaţi. Cei care păstrează mouse-ul în dreapta, au tendinţa să ducă braţul mult prea mult în lateral, şi atunci au dureri în articulaţia pumnului, degete amorţite sau dureri în umărul drept.  Dacă nu îndepărtezi cauzele care duc la această suferinţă musculară şi articulară, te duci doar şi te tratezi, în momentul în care revii la locul de muncă, cu aceeaşi poziţie greşită, vei avea din nou dureri şi contracţii musculare”, subliniază Marius Dincă.

Ba mai mult, e indicat ca angajatul să ia o pauză de 10 minute la fiecare 90 de minute lucrate. „Dacă eşti un om sănătos, nu ai probleme cu ochii, cu articulaţiile, cu coloana. Există însă persoane care după ce stau o jumătate de oră cu ochii în monitor au dureri de cap, văd în ceaţă. Atunci, trebuie să oprească activitatea pentru câteva minute”, spune Marius. În general, corporatiştii întâmpină probleme oculare. „Din cauza acelei lumini albe, ochii obosesc foarte repede, iar asta se întâmplă la cei care stau prea aproape de monitor. În momentul în care stau cu gâtul aplecat, nervii sunt obstrucţionaţi, muşchii sunt încordaţi şi comprimă vasele de sânge, care nu mai aduc suficient oxigen. De aceea, când eşti obosit, ai tendinţa să te freci la spate şi la ochi, pentru că zona se încălzeşte, musculatura se relaxează şi vine un flux mai mare de sânge, iar pâsla aceea de pe ochi dispare. Terapia şi masajul la zona cervicală ajută foarte mult vederea, îmbunătăţeşte circulaţia, relaxează musculatura", adaugă Dincă.

Mai presus de toate astea, cei care lucrează în companii luptă să-şi păstreze echilibrul şi capacitatea de a duce la bun sfârşit lucrurile. „Dacă nu avem echilibru, nu putem să le transmitem asta copiilor noştri. Dacă noi suntem dezechilibraţi, la fel e şi famila noastră. Practic, toate dezechilibrele noastre apar după 30 de ani”, precizează Petre Nicolae pentru Gândul.

În opinia lui, un om nu trebuie să muncească mai mult de opt ore pe zi: „Dacă lucrează mai mult, nu mai este eficient. Eu îmi trimit angajaţii acasă, ca să nu aibă o relaţie deteriorată în familie. Dacă omul pleacă la 18.30, poate să aibă o viaţă socială, să iasă la un film, să facă cumpărături împreună cu partenerul de viaţă. Dacă o persoană stă în companie până la 21.00, când se duce acasă nu mai ajunge să facă dragoste, pentru că este mult prea obosită. Mănâncă pe fugă, iar de aici apar kilogramele în plus şi lipsa încrederii în forţele proprii, pentru că nu îşi mai poate controla greutatea. Astfel, un angajat se epuizează în timp şi poate fi împins către lipsa de performanţă’’.

Petre Nicolae: „80% dintre angajaţi suferă astăzi de stres direcţionat”

Când vine vorba de manageri, Petre Nicolae crede că aceştia au aşteptări nerealiste de la angajaţii pe care îi au în subordine, deşi ar trebui, într-un fel, să le accelereze rezultatele: „Comparăm tot timpul ceea ce credem noi că ar trebui să facă, cu ceea ce face respectivul. Prin asta spui: Dacă eu pot, tu de ce nu poţi?, dar omul acela este total diferit de noi, are un alt potenţial, un alt interes, de a livra, nu de a performa’’.

Poate de aceea, 80% dintre angajaţi suferă astăzi de stres direcţionat. „Este stresul făcut cu intenţie. Cineva te poate stresa ori din prostie, ori din dorinţa de a avea un control psihologic asupra ta. Depresivii sunt cei care amână deciziile, care evită, nevroticii sunt cei care ţipă, care vor să deţină controlul”, subliniază Nicolae.

Managerii care au probleme acasă se concentreaza greu şi la serviciu. „Orice problemă în plan personal are o acţiune fantastică asupra businessului, dar sunt oameni care disociază cele două planuri şi reuşesc să aibă un control fantastic asupra lucrurilor. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care oamenii nu performează. Majoritatea dintre noi nu putem să gestionam planul familial”, mai spune Petre Nicolae. „Sunt oameni care se simt bolnavi. Analizele ies bine, dar ei se simt rău, de aceea nu pot să performeze. Cauza este întotdeauna emoţională. Dacă are o motivaţie puternică, omul  se poate debloca şi emoţional, dar şi fizic. În 80% dintre cazuri, depresia vine din lipsa afectivităţii, fiindcă omul nu este valorizat. Un om depresiv are o postură încovoiată, are musculatura căzută. Ştim cu toţii că putem influenţa psihicul cu fizicul. Un om aflat în depresie se uită în jos. Dacă te uiţi în sus, nu poţi să fii trist. Pe faţă există nişte nervi, în momentul în care te uiţi în sus, nervii transmit creierului să zâmbească. Oamenii câştigători se uită în sus. Prin exerciuţiu fizic şi masaj poţi îmbunătăţi viaţa unui om aflat într-o uşoară depresie. Dacă un om îşi îndreaptă spatele, lucrurile se schimbă”, adaugă Marius Dincă.

În materie de schimbări, Petre Nicolae deţine supremaţia, fiindcă a reuşit să influenţeze viaţa multor personaje: „Am cunoscut un copil care îşi terminase studiile la Cambridge, făcuse un masterat la Harvard. Avea 27 ani, dar din punct de vedere emoţional se situa undeva la 19 ani, era imatur. Trebuia să devină directorul unei compani. I-am făcut un program accelerat de dezvoltare. De la ora 06:00 la 08:00 făceam coaching, după care stătea câte două săptămâni ca manipulant, ca şef de depozit, ca gestionar, în vânzări, la financiar. După şase luni a ajuns la nivelul la care ne doream, acum conduce o companie mare’’. În urmă cu un an a venit la el şi Virgil Ianţu. Mi-a spus atât: „M-a trimis Vlad Enăchescu, mi-a zis ca i-ai schimbat viaţa, dar eu nu cred nimic!’’, povesteşte Petre Nicolae pentru Gândul. Astăzi, Virgil este specializat în reconstruţie personală şi lucrează cu numeroase vedete din România.

În general, şeful trebuie să fie un om echilibrat, bun emoţional, dar şi ferm. Altfel, îşi poate pierde angajaţii, cel puţin asta cred specialiştii. „Dacă văd în anjajaţi nişte roboţei, cei care conduc nu vor performa pe termen lung. E nevoie de oameni cu experienţă într-o companie, care îşi fac bine treaba şi care sunt sudaţi, uniţi, asemenea unui lanţ”, precizează Marius Dincă.

Corporatiştii au tot felul de nemulţumiri. Toţi sunt stresaţi, dar fiecare se loveşte de altceva. În contabilitate, pentru că au închidere de lună, mulţi nu se ridică de la birou şi trebuie să înfruntele acele dureri agasante de spate. Cei din IT stau tolăniţi pe scaun, pentru că aşa s-au obişnuit, dar au dureri de spate şi dureri de ochi, deoarece au mereu privirea ţintă către monitor. Cei din farma, pentru că stau mult în laborator, se plâng de dureri de picioare. Stresul, acea stare de disconfort, îi afectează însă pe toţi, în egală măsură.

„Înainte de toate, e important însă să vedem ce ne stresează, poate fi o persoană sau o zonă musculară, în acest fel vom şti cum să rezolvăm problema şi să fim fericiţi, pentru că asta e scopul. În momentul în care un om este furios, stresat, îşi ridică umerii. Faţa e încruntată, marginile sprâncelor se apropie. Când ne enervăm, dinţii sunt încleştaţi, musculatura e încordată. Sistemul imunitar scade. Un om care face atac cerebral e stresat pe moment, iar acest lucru se întâmplă tot mai des în companii. Chiar şi preinfarctul apare pe un puseu de nervi”, explică terapeutul.

Petre Nicolae a întâlnit şi corporatişti aflaţi într-un proces de bournout complet (epuizare fizică): „Cu ei nu mai avem ce să facem. Atunci le sugerez patronilor să le dea zece salarii, să vorbească cu familia, care trebuie să le acorde suport, pentru că au nevoie de un psihoterapeut, de un medic, coachingul nu îi ajută, au nevoie de o altă metodă de terapie”.

În general, stresul poate fi cronic, iar asta înseamnă că are o durată de şase luni, sau poate fi acut, adică se instalează pe moment. Stresul ne afectează atât fizicul, cât şi psihicul, dar alterează în primul rând performanţa, starea de bine. „Dacă ai un sprijin emoţional puternic, nu poţi să faci depresie. Orice s-ar întâmpla la birou, acasă te echilibrezi. Dacă acasă nu ai echilibru, te duci în altă parte, dar extremele dăunează, atât minţii şi corpului, cât şi performanţei. Sunt oameni care fac sport în exces, toată ziua sunt la competiţii, dar, de fapt, fug de ei. Nu se duc la amantă, se duc la sport, dar e acelaşi lucru. În câteva luni, majoritatea ajung la rupturi musculare, întinderi, pentru că nu au grijă de corpul lor”, mărturiseşte Marius Dincă.

 „Nu poţi să mergi cu maşina dacă nu bagi benzină, aşa e şi cu corpul nostru"

Cu gândul la ce au de făcut, corporatiştii uită de multe ori să mănânce, dar acest lucru poate avea numeroase repercursiuni asupra organismului lor. „Cafeaua pe stomacul gol duce la aciditate gastrică, de aceea mulţi dintre ei au gastrită, ulcer sau probleme cu bila, dischenezie biliară, care le dă dureri de umăr şi de cap. Dimineaţa trebuie să mâncăm cel mai bine, nu poţi să mergi cu maşina dacă nu bagi benzină, aşa e şi cu corpul nostru. Ca să funcţioneze, are nevoie de alimentaţie. Gândurile noastre sunt influenţate de chimie, iar aceasta ţine de alimentaţie. E important ce mâncăm ca să avem energie. Putem băga în maşină benzină mai ieftină sau scumpă, dar cea din urmă nu uzează motorul. Am văzut la corporatişti că dimineaţă nu mănâncă, la prânz servesc ceva pe fugă, trebuie să stea la coadă la restaurant, servesc ce apucă şi foarte repede. Mănâncă între 12.00 şi 14.00, dar, de cele mai multe ori, lucrează până la19.00. Ajung la 21.00 acasă şi atunci rup", explică Dincă.

Viaţa această, trăită de multe ori pe fugă, de la un deadline la altul, le aduce celor care trudesc în companii şi kilograme în plus.„În momentul în care mănânc, sângele se duce către stomac, ca să facă digestia. Dacă seara mănânc mult, o fac de fapt cu creierul, nu cu stomacul. Noaptea nu avem activitate fizică. De aceea, corporatistul nu se mai trezeşte odihnit a doua zi, deşi a dormit opt ore, pentru că stomacul a încercat toată noaptea să digere. E un cerc vicios. Fuga duce la un stres continuu şi corpul nu se mai relaxează, la fel se întâmplă şi cu psihicul. Contează câte ore dormim şi când dormim. Am observat că atunci când mergem la culcare la 22.00, chiar dacă ne trezim la 06.00, suntem odihniţi. Dacă ne culcăm după 24.00, dar dormim nouă ore, ne trezim mult mai obosiţi.

Cât timp este tânăr, corpul rezistă, dar pentru o periodă, pe parcurs se deteriorează. Vedem persoane care au 40 de ani, dar se simt de 80, pentru că au făcut tot timpul excese. Oamenii au devenit sedantari, nu petrec decât două ore în mişcare. Noi suntem făcuţi să ne mişcăm, agitaţia ne produce endorfină, echilibru muscular, face ca organele noastre să funcţioneze, să fie active, să fie vii. Statul e ca un lac statut, ştim cu toţii că o apă curgatoare este limpede, miroase frumos. Este important ca omul să se hidrateze, să bea apă. Mulţi beau cafea, dar uită de apă. Cafeaua este diuretică, mergi de mai multe ore la toaletă, dar atunci elimini multe vitamine şi minerale, iar oasele devin fragile.Creierul nu mai este la fel, merge mai încet. Oamenii care nu beau apă, nu se odihnesc bine şi au pielea uscată. Întotdeauna. e esenţial să vedem partea plină a paharului, pentru că după o furtună poate să iasă cel mai frumos curcubeu. Trebuie să îmi păstrez optimismul pentru a doua zi, când se face lumină”, precizează Marius Dincă pentru Gândul.

Un om puternic nu este cel care are afaceri mari, ci cel care are un psihic echilibrat''

Dacă ştim ce vrem şi nu împiedicăm de propriile trăiri, experţii au toată convingerea că putem obţine lucrurile către care tindem. „Sunt persoane care au impresia că nu le iese nimic, tocmai pentru că nu întreprind nimic în acest sens, doar încearcă să facă. Am primit şi eu lecţia asta de la un specialist. Îi povesteam atunci că încerc să fac diverse lucruri, dar nu îmi ies. Mi-a dat un exemplu fantastic. Ne aflam într-un restaurant când mi-a spus: 'Marius încearcă să-mi dai serveţelul!'. L-am luat, dar, în acea fracţiune de secundă, m-am  gândit de ce să îl iau şi de ce să îl dau. Am împins mâna, dar el mi-a zis: ‘’Nu mi-l da, doar încearcă, aşa cum ai făcut până acum. Atunci când încerci, tu nu crezi că poţi să reuşeşti. Nu poţi să zici că încerci să te duci până la pâine, spui că te duci. Cuvintele au o putere fantastică asupra noastră, asupra viitorului nostru. Evreii spun aşa: Dacă vrei să deschizi un magazin, întâi trebuie să ştii să zâmbeşti!'', afirmă Marius Dincă pentru Gândul.

„Succesul este dat de capacitatea unui om de a întâlni o oportunitate şi de a o exploata. Succesul nu este dat nici de faptul că munceşti ca prostul şi nu ai nimic, nici dacă stai şi vine totul peste tine. Trebuie să ai întotdeauna încredere în ceea ce poţi să faci, nu să faci lucruri la care nu te pricepi şi să le duci la rang de artă, pentru că atunci vine eşecul. Dacă este un risc asumat, se numeşte inteligenţă. Dacă dăm cu capul, dar nu ştim ce o să se întâmple, se numeşte prostie. Performează în business cei care au capacitatea de a-şi reveni, nu cei care evidenţiază tot timpul cat sunt de puternici şi de minunaţi. Este normal să ne reîntoarcerm în echilibru, nu să fim tot timpul pozitivi, atunci avem o problemă. Omul este făcut cu bune şi cu rele, cu suişuri şi coborâşuri. Pozitiv este omul care acceptă lucrurile negative, doar pentru că există posibilitatea de a le îmbunătăţi sau ca şi experienţă de viaţă'', adaugă Petre Nicolae.

Corporatiştii nu se simt valorizaţi la serviciu,dar nu sunt răsfăţaţi de soartă nici în alte sectoare. Dacă unii îşi doresc o casă, alţii se pierd în sigurătate. „Mulţi  se plâng că nu îşi mai găsesc partenerul ideal, tocmai pentru că nu mai au timp să stea de vorbă. Stau pe Facebook, dar online totul e minunat. E ca un dans, întâi trebuie să laşi de la tine, dar oamenii au devenit egoisti. Ca să ai un cuplu fericit, uneori trebuie să închizi ochii, să ierţi. Dacă îi întorci greşeala celuilalt, m-a înşelat el, îl înşel şi eu, dispare acea legatură. Întâlnesc cupluri care la 80, 90 de ani încă se iubesc, se ţin de mână. I-am întrebat cum au reuşit. Mi-au spus că uneori a lăsat unul de la el, alteori a lăsat celălalt, aşa au mers mai departe. Dacă există dragoste, ierţi!   Dacă îl iubesc din suflet pe omul respectiv, o fac şi când e sănătos, dar şi când e bolnav. Şi când are bani, dar şi când nu îi are. Atunci poate fi vorba de o relaţie sănătoasă”, crede Marius Dincă. „Din păcate, există şi relaţii unde există un interes sexual sau social, e cineva în societate şi mă pot folosi de el sau arată bine ca femeie şi e minunată în pat”, concluzionează el.

 

 

 

 

Citește și: