Publicat

14

ianuarie

2017

19:25

3667

vizualizări

Radu Paraschivescu, despre barbarii internetului: „Cred că epoca noastră are cei mai proşti naţionalişti din toate timpurile”

N-are Facebook. Dar există. Şi s-a trezit eroul internetului. Este Radu Paraschivescu. N-ai auzit de el? Dar de #spersăcrăpi ai auzit? Băi, băiete, omul ăsta ţi-e cronicar sportiv, cronicar al trendurilor din limba şi literatura română, culegător de prostioare ale vedetelor şi politicienilor, scriitor, editor. Pe scurt, uite, autorul lui „Aştept să crăpi” s-a trezit în centrul unui ciclon internautic. Şi uite câteva vorbe pe care dacă le citeşti nu te omoară, îţi zic ce-ţi trebuie ca să nu-ţi pierzi capul, de vei ajunge şi tu, cititorule, în halul ăsta.

Radu Paraschivescu, despre barbarii internetului: „Cred că epoca noastră are cei mai proşti naţionalişti din toate timpurile”

N-are Facebook. Dar există. Şi s-a trezit eroul internetului. Este Radu Paraschivescu. N-ai auzit de el? Dar de #spersăcrăpi ai auzit? Băi, băiete, omul ăsta ţi-e cronicar sportiv, cronicar al trendurilor din limba şi literatura română, culegător de prostioare ale vedetelor şi politicienilor, scriitor, editor. Pe scurt, uite, autorul lui „Aştept să crăpi” s-a trezit în centrul unui ciclon internautic. Şi uite câteva vorbe pe care dacă le citeşti nu te omoară, îţi zic ce-ţi trebuie ca să nu-ţi pierzi capul, de vei ajunge şi tu, cititorule, în halul ăsta.

Fapta: În ziua în care hashtag-ul #spersăcrăpi a început să umble năuc şi să-l lovească pe Victor Ponta, Radu Paraschivescu se pregătea să lanseze cartea sa „Aştept să crăpi” (de astăzi în prime-time). Coincidenţă.

Ce s-a întâmplat: Lumea internautică a crezut că peste noapte Radu Paraschivescu a fost închis într-o cameră ca să scrie o carte de 300 de pagini cu acest titlu. 

Ce spune asta despre internet? Că nu este în stare să facă minime conexiuni. Nu, nu poţi scrie o carte peste noapte de 300 de pagini.

Ce spune Radu Paraschivescu: „Aşa-mi trebuie, nu? Scriu, comentez, sunt pe sticlă. Deci, sigur am pus la cale asta”. Păi, de ce este pe sticlă, se-ntreabă oricine, dacă nu să şi-o ia?

”Sunt acuzat mereu de conspiraţii. Când scriu despre Rapid, de ce nu despre Steaua. Dacă scriu despre făină, de ce nu am scris despre Cuba!”.

Aici e aici! Radu Paraschivescu nu se trezise bine din somn că deja era vedetă. Da, Radu era un mare conspiraţionist. Radiouri, televiziuni l-au luat în direct. Şi omul la început s-a jucat. Da, domle, sigur, dacă au scris atâţia cărţi de sute de pagini în puşcărie peste noapte, eu, de ce nu? La mişto. Dar curând, s-a săturat de acest vedetism de duzină. Şi-a dat seama că pe lumea asta mai sunt şi oameni ca ei. Nu toţi sunt reduşi la minternet. Inşi care nu ştiu ce-nseamnă o carte, inşi care trăiesc din clickbait, confuzie şi viralitate.

În America logica acestui succes al meu de acum merge acolo. Grisham este un exemplu. Orice scrie, se vinde cu precomandă. Eu însă ţin la publicul meu, cititorul meu oricât de puţin. Capcana căreia îi rezist: tentaţia de a nu plăcea oricui. Îmi dau peste mână, peste tastatură şi-mi spun nu plăcea tuturor.”

Ce-l face pe om să-şi vină în fire?

Una dintre bucăţile literare din carte este despre un post tv care smulge lacrimi din înmormântări de vedete. Altul, îngrijorat de audienţa rivalilor, transmite non-stop înmormântări. Dacă, tu, cititorule, nu-ţi dai seama de absurd, nu înţeleg ce dracului cauţi pe această pagină. Exerciţiul tău minternetic este că nu ştii ce-i bine, ce-i rău. A ucide, de exemplu, e perfect normal? Să-ţi baţi copilul este absolut justificat? Să parchezi maşina în staţia de autobuz e cool? Radu Paraschivescu ştie să zică stop! Hai să spun că eu, Radu Paraschivescu, nu vreau să crape nimeni. Este titlul unei născociri. O ficţiune gândită de mine. Problema este că nu mai poţi da înapoi decât în propria ta conştiinţă. Radu Paraschivescu, pe internet, a rămas prizonierul primului click, marii confuzii. 

Te-ai expus, eşti al lor. Astea sunt jocurile. Chibiţând, comentând limba şi literatura, lumea asta te remorchează, devii al tuturor, te fac altceva decât eşti tu. Forfoteşte, mereu este lacomă, nerăbdătoare, n-ascultă argumente.

Radu Paraschivescu trăieşte în bula lui. Sigur, e la tv, e pe sport, dar e în lumea lui. Iubeşte o femeie, iubeşte lectura, iubeşte să citească. ”Nu simt invazia barbarilor, nu simt că sunt dat afară de astfel de tropote. Nu ştiu ce va urma. Ce se va întâmpla cu cartea, scrisul, eu la tv. Nu, nu ştiu, nu simt barbarii ăştia ai netului lovindu-mă la pancreas. S-au prezis multe catastrofe, nu? Cred că mai sunt oameni care citesc, merg la Operă. Sigur, pe internet nu este publicul cu care să vorbeşti despre Vargas Llosa. Este tribalizat. Sunt fani, un public care pluteşte în confuzie fără să-şi dea seama.



”Fiecare avem scorneala noastră”

La ce foloseşte ficţiunea, uite, cum este cartea ”Aştept să crăpi”? La ce foloseşte?

Ficţiunea este şevaletul, războiul de ţesut. Toţi avem un dat, calităţi de acrobat mintal. Avem capacitatea de a face lumi. Unul face lumi scriind la ziar, altul sparge vitrine. Şi el face o lume. Şi internauţii fac lumi. ”Ce fac eu? Dau cu lumea mea peste a altora. Lumea e plină de beteşuguri. Fiecare are un refugiu în scorneală”.

Da, e o parte a lumii internautice dependentă de noutăţi, nu le pasă ce-i fake-news, plină de extremisme, de prejudecăţi. Fiecare epocă, de exemplu, a avut naţionaliştii ei. Eu cred că epoca noastră are cei mai proşti naţionalişti.

Superficialitatea este ceea ce fondează naţionalismul, extremismul. Oameni care nu problematizează. Sunt legume rezistente şi longevive. Au şanse să prindă centenarul. Pe internet. Superficialul e mai odihnit.

Regulile există? Lumea asta fondează noi reguli. Ştiţi care este pericolul cel mare dacă nu respecţi chiar nicio regulă? Uite, în cazul limbii. ”Pojar” ar putea să fie pentru tine prăjitură. Dacă oricine poate face orice, dacă viralul contează fără discernământ, pojar, o boală, nu?, poate fi confundat cu o prăjitură şi nimeni să se mai înţeleagă la cofetărie sau la showurile de gătit. Cum ar fi? Impas. Dacă n-ar exista reguli rutiere, ar fi milioane de accidente. Există reguli în aviaţie. S-ar ciocni avioanele. Ca să nu facă masă critică orice aberaţie, mai sunt oameni ca mine, care vorbesc despre regulile limbii, care se opresc din aberat, deşi i-ar fi simplu să fie vedetă şi să manipuleze minţile.

Despre carte şi autor

Despre sper-sa-crapi-victor-ponta

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
CAZ ŞOCANT! Un bărbat a fost găsit ÎNECAT! Poliţiştii au rămas ÎNMĂRMURIŢI când i-au văzut buletinul. Cine era

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info