Adrian POPA
16831 vizualizări 5 feb 2015

Camerele care au fost dezvoltate pentru a realiza o supraveghere de ansamblu au ca scop vizualizarea generală a unor obiective, zone sau urmărirea unor acţiuni care nu sunt relevante la nivel de detalii. Alte camere au integrat un senzor care poate oferi detalii care permit identificarea de persoane şi obiecte (plăcuţe de înmatriculare, monitorizarea punctelor de vânzare etc.). „Scopul supravegherii conduce la determinarea tipului de cameră necesar, al locului în care aceasta va fi amplasată sau tipurile de lentile necesare”, spune Bogdan Gavril, Sales Engineer la Axis Communications.

Alegerea unei camere în funcţie de aria obiectivului care trebuie supravegheat

Pentru orice spaţiu care trebuie supravegheat este necesară determinarea numărului de obiective de interes din interiorul acestuia şi dacă acestea sunt relativ apropiate unele de celelalte. Aria astfel determinată este necesară pentru a putea alege modelul optim şi numărul necesar de camere. Avem astfel:

Camere fixe şi PTZ (pan–tilt–zoom). Un anumit spaţiu poate fi supravegheat prin folosirea mai multor camere fixe sau cu ajutorul unor camere PTZ. Luând în considerare faptul că o cameră PTZ cu capabilitate de zoom poate oferi imagini detaliate şi de foarte bună calitate, acestea pot fi folosite atât pentru supravegherea unei zone în general, cât şi a diferitelor detalii. Totuşi, o cameră PTZ poate oferi imagini doar dintr-o singură zonă, în timp ce o cameră fixă oferă o acoperire maximă. Pentru a putea beneficia de capabilităţile maxime ale unei camere PTZ, este nevoie de prezenţa unui operator, sau prestabilirea unui tipar de înregistrare.

Cameră PTZ (AFP/Mediafax Foto)

HDTV, camerele megapixel şi standard. Potrivit lui Bogdan Gavril, unele din caracteristicile cele mai importante ale camerelor de supraveghere de reţea sunt: abilitatea de a trece dincolo de rezoluţia tradiţională PAL/NTSC (720x576 pixeli, respectiv 720x480 pixeli) şi frame rate-uri (25 fps, respectiv 30 fps). Camerele HDTV, megapixel sau cele cu rezoluţie standard au fost dezvoltate pentru a fi folosite în diferite scenarii. De exemplu, dacă avem de supravegheat două zone de interes de dimensiuni reduse aflate una în proximitatea celeilalte, este recomandată folosirea unei camere megapixel sau HDTV cu lentile wide (unghi larg de vizualizare), în detrimentul folosirii a două camere non-megapixel.

Cameră de supraveghere standard (AFP/Mediafax Foto)

Un alt criteriu important: obiectivul este interior sau exterior

„Atunci când este nevoie de supravegherea unui spaţiu neiluminat artificial, alege o cameră cu lampă IR”, recomandă Gavril.

Camere de supraveghere care dispun de propria sursă de lumină (AFP/Mediafax Foto)

De asemenea, dacă plasarea camerei se va realiza într-un spaţiu în care riscul de vandalism este ridicat, trebuie avută în vedere şi achiziţionarea unei carcase de protecţie sau a unui sistem care poate ţine potenţialii atacatori la distanţă.

Cameră video de supraveghere cu sistem de protecţie împotriva actelor de vandalism (Foto: AFP/Mediafax Foto)

Calitatea imaginii, compresie video şi funcţii audio

Calitatea imaginii este una dintre cele mai importante caracteristici ale unei camere. Este în schimb un aspect greu de măsurat şi cuantificat. Cea mai bună soluţie pentru a determina calitatea imaginii unei camere de supraveghere este să instalezi diferite modele şi să compari imaginile. Dacă înregistrarea de imagini în care apar obiecte în mişcare este o caracteristică vitală pentru tine, este important să alegi o cameră care foloseşte o tehnologie de scanare progresivă.

Cele trei standarde de compresie video folosite de produsele Axis sunt H.264, MPEG-4 şi Motion JPEG. H.264 îs este ultimul standard implementat şi oferă o folosire optimă a spaţiului de stocare şi a benzii de internet folosite.

Unele camerele au încorporat un microfon şi/sau o intrare pentru un microfon extern. De asemenea, anumite modele deţin şi un speaker sau o ieşire audio.

Un aspect extrem de important: securitatea

În cazul în care camerele sunt IP (cele care pot fi accesate de la distanţă prin internet), securitatea este un aspect extrem de important. Unele camere dispun de criptare HTTPS pentru fişierele video înainte de a fi transmite pe reţea şi filtrare de adrese IP (se poate face configurarea camerelor pentru a permite doar adresa IP a serverului care găzduieşte software-ul de management video pentru a accesa produsele video de reţea).

O problemă pentru multe dispozitive conectate la internet, printre care şi camerele IP, este că nu pot rula aplicaţii de securitate. Cea mai simplă modalitate prin care puteţi bloca sau îngreuna accesul infractorilor cibernetici la aceste dispozitive este achiziţionarea unui router care dispune de funcţii de securitate bune, care să acţioneze ca un intermediar între conexiunea de internet şi dispozitive. Totodată, poate fi achiziţionat un firewall hardware, care să filtreze traficul care vine înspre router. 

Recent, hackeri au publicat pe internet mai multe materiale înregistrate de camere video de supraveghere. Potrivit specialiştilor, la baza atacurilor stă lipsa de preocupare a utilizatorilor pentru securitatea dispozitivelor. Problema este că, de cele mai multe ori, camerele IP sunt lăsate să funcţioneze cu parola din fabrică, uşor de ghicit. Adică, în multe cazuri, utilizator „admin” şi parolă tot „admin”.

„Primul nivel de securitate este la nivel de echipament – trebuie respectate protocoalele de instalare iniţială şi securitatea camerei prin user şi parolă. Utilizarea unui nume de utilizator şi parolă de autentificare este metoda de bază de protecţia datelor într-o reţea IP şi poate fi suficientă în cazul în care nu sunt necesare un nivel ridicat de securitate, sau în cazul în care reţeaua video este segmentat off de la reţeaua principală şi utilizatorii neautorizaţi nu ar avea acces fizic la reţeaua video. Parolele pot fi criptate sau necriptate atunci când sunt trimise; primul nivel protejează cel mai mult”, explică specialistul Axis.

Administrarea unei soluţii de supraveghere se face prin intermediul unei platforme web, care poate fi accesată de oricine are datele de autentificare. Astfel, pentru a evita atacurile, primul lucru pe care trebuie să îl facă un utilizator după ce instalează sistemul este să schimbe datele de autentificare, alegând o parolă de acces complicată.

Un alt sfat util este folosirea propriului serviciu VPN. Tehnologia VPN (virtual private network/reţea privată virtuală) crează într-o reţea publică o subreţea de confidenţialitate aproape la fel de înaltă ca într-o reţea privată adevărată la care sunt legaţi numai utilizatori autorizaţi. În mod intenţionat această subreţea, denumită „reţea VPN”, nu poate comunica cu celelalte sisteme sau utilizatori ai reţelei publice de bază.

Un VPN vă permite să vă conectaţi în condiţii de securitate sporită de la distanţă la dispozitivele de acasă. Reţelele VPN criptează informaţiile, iar utilizatorii pot crea o conexiune între un dispozitiv şi o reţea de încredere (cea de acasă). Astfel, pot fi verificate în siguranţă, de la distanţă, camerele de securitate.

Aspecte legale importante legate de folosirea camerelor de supraveghere video

Potrivit legislaţiei în vigoare, camerele de supraveghere video din locurile publice sau deschise publicului trebuie montate în locuri vizibile, fiind interzisă utilizarea camerelor video ascunse, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.

În cazul în care în înregistrările video (indiferent de suportul cu care sunt realizate acestea; poate fi vorba şi de un smartphone) permit identificarea directă sau indirectă (ex.: filmarea numărului de înmatriculare a unei maşini) a persoanelor fizice, acestea reprezintă operaţiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal care intră sub incidenţa legislaţiei specifice.

Un aspect foarte important pentru angajatori: prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaţilor prin mijloace de supraveghere video este permisă pentru îndeplinirea unor obligaţii legale exprese sau în temeiul unui interes legitim, cu respectarea drepturilor persoanelor angajate, în special a informării prealabile a acestora. Prelucrarea acestor date nu se poate efectua decât pe baza consimţământului expres şi liber exprimat al angajaţilor. Mai mult, nu este permisă montarea de camere video în interiorul birourilor în care angajaţii îşi desfăşoară activitatea la locul de muncă, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege (bănci ş.a.).

Un aspect foarte important pentru cei care îşi instalează camere de supravegheze acasă: potrivit legii, imaginile nu pot fi folosite ca probă în instanţă în cazul în care sistemul instalat nu este unul certificat de autorităţi. Însă, aici situaţia este foarte nuanţată, deoarece se pare că procedura privind omologarea/certificarea echipamentelor este confuză. De aceea, au fost foarte multe situaţii în care probele video obţinute cu camere neomologate au fost acceptate de judecători. 

Scopurile pentru care legea din România permite supravegherea video:

- prevenirea şi combaterea săvârşirii infracţiunilor;

- supravegherea traficului rutier şi constatarea încălcării regulilor de circulaţie rutieră;

- asigurarea pazei şi protecţiei persoanelor, bunurilor şi valorilor, a imobilelor şi a instalaţiilor de utilitate publică, precum şi a împrejmuirilor afectate acestora;

- îndeplinirea unor măsuri de interes public sau exercitarea prerogativelor de autoritate publică;

- realizarea unor interese legitime, cu condiţia să nu se prejudicieze drepturile şi libertăţile fundamentale sau interesul persoanelor vizate.

Piaţa camerelor de supraveghere video

În 2015, piaţa camerelor şi echipamentelor de supraveghere video va înregistra, la nivel global, o creştere de 10%, de la aproximativ 15 miliarde de dolari în 2014, estimează firma de cercetare IHS. Până în 2018, veniturile generate de industrie vor ajunge la 23,6 miliarde de dolari.

Sursa: IHS Inc. 

Potrivit IHS, în România piaţa va înregistra o creştere de 20% în acest an, însă firma de cercetare nu specifică valoarea acesteia. Conform unor estimări făcute pentru gândul de jucători din piaţă, piaţa loaclă a acestor echipamente se situează undeva la 4-5 milioane de euro pe an. 

Citește și: