|
Studiu Cititul, abia pe locul trei
Elevul român iubeşte televizorul, detestă sportul şi îl admiră pe Becali
de Raul FLOREA | 04 NOIEMBRIE 2009
Programul liber săptămânal al elevului român: nouă ore
de tv, şapte ore, jocuri pe calculator, patru ore şi jumătate de
citit. În majoritatea cazurilor, numărul de ore dedicate sportului
e nul
Gigi Becali n Foto: Gândul/Valeriu Tanasoff
Gigi Becali este personajul public cel mai des amintit de către
elevi , atât ca exemplu negativ, cât şi ca unul neutru pozitiv. "Ei
da, exemple! Ei se uită la Becali cât a învăţat el cu oile pe câmp
şi cât de plin de bani este el".
"Înveţi ca să ai o casă frumoasă, dar nu pe şmecherii ca Gigi
Becali", sunt răspunsurile pe care un studiu al UNICEF le ia drept
model în privinţa opiniilor părinţilor atunci când aceştia sunt
întrebaţi despre ce vorbesc copiii lor. Coincidenţă sau nu, aceeaşi
cercetare arată că televizorul şi calculatorul sunt mult mai
interesante pentru elevi decât cititul, copiii petrecând în medie
nouă ore pe săptămână privind la tv, şapte ore pentru a se juca sau
naviga pe net şi doar 4,5 ore pentru a citi literatură sau reviste.
Majoritatea şcolarilor nu obişnuiesc să aloce lecturii mai mult de
două ore în fiecare săptămână, iar cititul pierde teren o dată cu
înaintarea în vârstă.
Dacă la nivelul învăţământului primar, cei mai mulţi elevi
obişnuiesc să-şi ocupe săptămânal trei ore cu lectura, la nivelul
şcolii generale, numărul de ore cel mai frecvent menţionat este 1.
Chiar şi aşa, cititul pare să fie o activitate încă de bază, dacă o
comparăm cu o alta ce pare să fie din ce în ce mai neglijată:
efortul fizic. Deşi în medie, în afara orarului şcolar, elevii din
clasele I-IV fac cinci ore de sport, iar cei din gimnaziu patru,
numărul de ore alocate acestuia este nul, în marea majoritate a
copiilor.
"I-aş înşira pe toţi profesorii şi i-aş
mitralia!"
Datele reies dintr-o cercetare bazată pe răspunsurile date de
către 392 de părinţi din judeţele Mureş, Prahova, Dâmboviţa şi
Giurgiu şi din Bucureşti şi scot în evidenţă faptul că, deşi şcoala
le formează elevilor un bagaj de cunoştinţe teoretice, aceasta nu
contribuie suficient de mult la dezvoltarea unor deprinderi
practice. Mai mult, 87% dintre părinţi apreciază că performanţele
propriilor copii sunt bune şi foarte bune, iar 82% consideră că
rezultatele şcolare se datorează profesorilor.
Cei mai apreciaţi par a fi profesorii în etate căci aproape două
treimi dintre părinţi spun despre aceştia că sunt mai bine
pregătiţi decât tinerii. În timp ce despre dascăli pare să domine
un sentiment de recunoştinţă, doar un sfert dintre persoanele
intervievate având părere proastă despre cei care predau la clasă,
faţă de autorităţile locale părerile sunt împărţite: 58% sunt
mulţumiţi sau chiar foarte mulţumiţi de implicarea primăriilor în
viaţa şcolii, iar 41% dezaprobă actele edililor.
Cât priveşte problemele identificate ca fiind sursa stării
generale proaste a sistemului, studiul "Părinţii despre şcoală şi
profesori. Viziuni asupra educaţiei", realizat de Centrul Educaţia
2000+ şi UNICEF, citează: "Programa trebuie aerisită. De exemplu,
la matematică facem trigonometrie. Credeţi-mă că nu e de nici un
folos". "La ce le trebuie copiilor noştri noţiuni de urbanism, de
rezistenţa materialelor? Păi ca să ştie unde să îşi facă vilă".
Iată ce mărturisesc acasă unii elevi: "I-aş înşira pe toţi
profesorii şi i-aş mitralia!".
|
Postat de E.T. la 3.11.2009 22:09
D-le Florea,
Chiar asa, "unii elevi", fara nici o referinta ? Auziti in bar, prieteni de familie, ori cine si cum a spus asta ?
Mai departe: unde in lume (si de ce) sta invatamantul mai bine ? Curaj!
Multumesc.