EVENIMENT Festivalul „B-FIT in the street”

Manifestaţie pentru distracţie

Ineditul manifestării a strâns sute sau chiar mii de curioşi atât la montările foarte spectaculoase, cât şi la spectacolele mai mici

A fost nevoie ca spectatorii să mute o maşină pentru a permite actorilor să părăsească spaţiul după terminarea spectacolului

1 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Manifestaţie pentru distracţie

Dacă treceai sâmbătă seara pe lângă Teatrul Naţional din Bucureşti şi, din curiozitate, te opreai să vezi de ce şi ce strigă nişte oameni îmbrăcaţi în galben, te trezeai cu o pancartă în mână şi deveneai la rândul tău manifestant. Oamenii ăia strigau ceva în franceză, cineva traducea şi, încet-încet, te trezeai că, sub privirile amuzate sau dispreţuitoare ale celorlalţi trecători sau ale celor din autobuze, ai parcurs drumul până în Cişmigiu, ca participant al unei demonstraţii pentru râs şi „eliberarea inconştientului”. 

Aceasta a fost doar una din manifestările unui nou festival bucureştean, dedicat unei arte mai puţin băgate în seamă în România. Prima ediţie a „B-FIT in the street” a reunit 13 trupe europene de teatru de stradă. Ineditul manifestării a strâns sute sau chiar mii de curioşi atât la montările foarte spectaculoase, cât şi la spectacolele mai mici, desfăşurate pe o scenă de 2 metri pătraţi sau în remorca unui camion.  Bucureştenii au putut vedea parade cu girafe de 10 metri, concerte în care muzicanţii cântau atârnaţi de macarale, spectacole pirotehnice, focuri de artificii, acrobaţii. Chiar dacă nu voiai să asişti la vreun spectacol, era aproape imposibil ca, mergând pe străzile Capitalei, să nu întâlneşti vreun om costumat ciudat care să se plimbe pe bulevard alături de tine.

Intervenţia publicului

În mai toate oraşele mari ale lumii găseşti pe străzi, în parcuri şi în pieţe tot felul de artişti care cântă, dansează, fac mici spectacole pentru bani. Ce-i drept, acolo există spaţii pietonale, locuri de parcare şi amenzi consistente pentru cei care parcheză aiurea. La Bucureşti, probabil că ideea este atât de inedită încât până şi animatorii erau însoţiţi de poliţişti comunitari sau jandarmi. La Bucureşti a fost nevoie ca spectatorii din faţa Teatrului Naţional să ridice (la propriu) o maşină şi să o mute câţiva metri mai încolo pentru a permite trupei franceze să părăsească locul după terminarea spectacolului.

Asta s-a întâmplat sub privirea poliţistilor comunitari care au lăsat maşinile să parcheze în acel loc care bloca ieşirea camionetei francezilor. Mai apoi aceiaşi poliţişti au trebuit să rezolve o altă problemă. Maşina mutată bloca trecerea prin parcare a celorlalte autovehicule. Şi au găsit rapid şi rezolvarea: „N-am mutat-o noi”. La Bucureşti, în timpul festivalului, a fost interzisă parcarea pe Bulevardul Unirii. Paradele au fost în cele din urmă nevoite să se îngusteze, pentru că, din 20 în 20 metri tot mai rămăsese câte o maşină parcată.

Micile incidente n-au dus până la urmă la diminuarea distracţiei. Noul festival bucureştean, care urmează să fie organizat din doi în doi ani, a contribuit şi la succesul celor care vând vată pe băţ sau brăţări cu luminiţe şi a adus ceva spectactori şi la festivalul din Parcul Izvor. În drum spre Piaţa Constituţiei, mulţi au mai căscat gura şi la spectacolul unde cineva de pe scenă întreba „Cine este Mântuitorul?”, iar mulţimea striga „Isus”, mai ceva ca la concertele lui Michael Jackson.