Ada Condeescu şi George Piştereanu, doi actori mici, pe cale de a deveni mari, merg fluierând la Berlinală

George Piştereanu şi Ada Condeescu fac echipă bună în film n Foto: Gândul/Octav Ganea

• "Când joci e ca şi când te-ai arunca din avion. Chiar dacă ai emoţii, nu mai poţi să te întorci înapoi. Trebuie să ajungi jos", spune George Piştereanu, actorul de 19 ani din "Eu când vreau să fluier, fluier", film ce concurează pentru Ursul de Aur la Berlinală.

Un elev de la clasa de actorie a liceului Dinu Lipatti, zâmbitor, relaxat şi iubit de părinţi, reuşeşte să intre atât de bine în pielea unui deţinut dintr-un penitenciar de minori, încât, dacă l-ai cunoaşte doar din trailerul filmului, te-ai gândi: actorul ăsta a învăţat în ani lungi şi grei cum e să pierzi aproape totul în viaţă. Însă nefericirea şi frustrarea celor refuzaţi le-a învăţat din ceva documentare şi o tonă de instinct.

Luat la palme la filmări

Doar un pic seamănă cu personajul său, Silviu, care mai are două săptămâni până la eliberare şi o singură comoară în viaţă: pe fratele său mai mic. "Ca şi Silviu, sunt coleric, dar maximum pe care-l fac în viaţa reală este să trântesc o uşă. Există o deosebire importantă între mine şi el, eu nu m-aş fi lăsat umilit, în faţa întregii camere", spune George Piştereanu, care, în timpul filmărilor, avea 18 ani. Însă pentru ca să-i iasă bine rolul, a încasat, fără să crâcnească, mai multe palme pe platouri decât a făcut-o în întreaga lui viaţă. L-au pălmuit la repetiţii mai multe candidate la rolul de mamă, iar pe platouri un deţinut adevărat, coleg cu el la filmări.

"E o scenă neplăcută, dar noi suntem actori, iar toată intensitatea aia, care te-ar face să reacţionezi nu ştiu cum o ţii în tine şi o foloseşti pentru rol. O folosim împotriva noastră şi pentru noi, ca după aia să o vadă publicul şi să spună: Vai, cât de tare e", ştie să-şi controleze emoţiile Piştereanu. În afară de George, ceilalţi actori care joacă roluri de puşcăriaşi sunt sau au fost deţinuţi adevăraţi. De aceea, regizorul Florin Şerban a lăsat mai spre final scena umilirii eroului principal, pentru ca cei care au trăit în penitenciar să nu capete un ascendent asupra actorului pe care l-ar fi putut considera crescut în puf. "Eu am pornit oarecum de jos în faţa lor şi, paradoxal, chestia asta chiar m-a ajutat. Având în vedere că eu le-am dat încredere, mi-au dat şi ei mie încredere şi au făcut să nu mă simt un om pierdut printre ei, m-au făcut să mă simt unul de-ai lor. În fiecare zi eram pentru ei Silviu, vorbeam, fumam, cântam cu ei", povesteşte George Piştereanu, care este acum în primul an la Actorie, la UNATC.

"Buzele tale, două petale", dedicaţie de la deţinuţi

Ada Condeescu, partenera lui din film cu care face excelentă echipă, s-a temut puţin de deţinuţi în primul moment. E masterandă la UNATC, joacă rolul Anei, o studentă la Sociologie, venită să-i intervieveze pe deţinuţi, iar unul dintre cele mai grele momente pentru ea a fost la începutul filmărilor. "Eu nu-i văzusem pe puşcăriaşi şi, când am filmat scena de la începutul filmului, în care sunt cu ceilalţi colegi de la Sociologie, i-am văzut pe toţi ieşind pe poartă, făceau şi un zgomot din cauza găleţilor pe care le aveau în mână. A fost un moment puternic când mi-am dat seama că oamenii sunt adevăraţi. A fost un moment greu interacţiunea cu ei, primul dialog pe care îl am cu nişte puşcăriaşi: trebuia să fiu şi la înălţime, trebuia să fiu şi dură, dar şi blândă în acelaşi timp, ca să nu par arogantă".

A început să le vorbească pe cel mai firesc ton, şi-a petrecut cu ei toate pauzele şi a înduioşat-o să vadă cât de curtenitor încercau deţinuţii să se poarte cu ea. Unul, cu talent la muzică, zis Guţă, i-a cântat "Buzele tale, două petale" şi încă o manea. "În timpul filmărilor vedeai că le iese la iveală bunătatea şi vedeai că le place să vadă asta. Mă bucur şi acum că i-am cunoscut, datorită lor am învăţat să fiu mai deschisă şi să nu mai cataloghez aşa de uşor oamenii", spune Ada Condeescu. A mai avut un moment dificil la filmări. "Când îl aduc pe unul dintre deţinuţi în faţa mea şi eu îmi dau seama că o să plec cu el. A fost greu, pentru că eu apucasem să-l cunosc pe băiatul ăla (n.r-deţinut în viaţa reală), e un tip profund uman şi, deşi eram în rol, mintea mi se bloca, nu puteam să mi-l imaginez ca fiind un om rău", îşi aminteşte Ada Condeescu.

Comoara lui Silviu

Scena în care Silviu se revoltă împotriva mamei sale şi o face curvă i s-a părut lui George Piştereanu una dintre cele mai profunde secvenţe. "Dacă în tot filmul a fost Silviu 100%, aici pot să spun că a fost Silviu 150%. Tot ce înseamnă el, toate chichiţele lui se văd atunci. El e un băiat alungat de mamă şi de familie, care a avut neşansa să intre în penitenciar şi o singură comoară are şi el, pe fratele lui. Visează că va ajunge acasă şi va avea grijă de el, astfel încât să nu aibă aceeaşi soartă. Mama e însă profanatorul de comori, comoara e pusă în pericol, iar Silviu reacţionează. Cu ajutorul lui George, dar el e cel care reacţionează", pune lucrurile la punct George Piştereanu.

Castingul pentru rolul lui Silviu, pe care se sprijină întreg filmul, a durat şapte luni, iar pentru cel al Anei, vreo patru. Deşi e actor debutant, George spune că n-a avut niciodată trac, doar emoţii: "Când joci e ca şi când te-ai arunca din avion. Chiar dacă ai emoţii, nu mai poţi să te întorci înapoi. Trebuie să ajungi jos". Nici Ada Condeescu, partenera lui din film nu se teme de fluturii din stomac de dinainte scenelor. "E plăcut sentimentul, uneori pot să-ţi iasă din emoţii chestii foarte mişto şi spontane, într-un gest, în ceva care serveşte rolului", crede actriţa.

INFOPLUS Românii de la Berlinală

România e reprezentată la Berlin de lungmetrajele "Eu când vreau să fluier, fluier", de Florin Şerban, şi de "Portretul luptătorului la tinereţe", de Constantin Popescu. În Festivalul Internaţional de Film de la Berlin mai concurează şi două scurtmetraje - "Derby", de Paul Negoescu, şi "Colivia", de Adrian Sitaru, ce rulează la Berlinale Shorts. "Eu când vreau să fluier, fluier" are proiecţia în cadrul Festivalului de la Berlin sâmbătă, 13 februarie.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine