Bob Dylan, concert la Bucureşti: românii l-au aşteptat 40 de ani, dar n-au mai avut răbdare să termine de cântat
Bob Dylan, concert la Bucureşti: românii l-au aşteptat 40 de ani, dar n-au mai avut răbdare să termine de cântat Foto: Mediafax/Kevin Winter
Generaţia Woodstock a visat o viaţă întreagă să-l vadă la Bucureşti. I-a ascultat albumele, mai întâi la tinereţe, "discret", apoi - din 90 încoace - la liber, dar cu nostalgie. Trubadurul incomod al Americii, răzvrătitul care a modelat conştiinţele deceniilor şapte şi opt, a ajuns, în sfârşit, pe pământ românesc şi a dat ochii cu fanii săi pe 2 iunie 2010.
Aşteptarea de decenii s-a sfârşit. Şi, odată cu ea, şi entuziasmul, pentru o bună parte dintre spectatorii prezenţi la Zone Arena. Fiindcă zeul luptei antisistem, cel care milita, pe vremuri, pentru drepturile omului şi împotriva războiului, pare să fi obosit. S-a lămurit că americanii mor în continuare pe fronturile altora şi că lumea nu se mai poate schimba cu un cântec. Aşa că-şi vede de turneul "Fără Sfârşit", început în 1988, ca un funcţionar care prestează către populaţie servicii muzical-artistice.
Miercuri seară, cele câteva mii de oameni care au venit la concert s-au împărţit în două tabere: admiratorii hotărâţi să rămână până la capăt alături de idolul lor şi cei care s-au trezit din beţia aşteptării după prima piesă. Întâlnirii cu Dylan i-au lipsit implicarea, emoţia, plăcerea de a vedea pe scenă un om care mai crede în ceea ce face. Muzicianul şi-a făcut treaba la modul calculat, respectând ecuaţia play list-ului şi nedând impresia că e dispus să dea ceva în plus, pe lângă notele şi cuvintele cunoscute de fiecare spectator. A cântat "Everybody Must Get Stoned", imediat după începerea showului, atunci când publicul mai credea că are înainte o seară fabuloasă.
A cântat superba "Ballad of a Thin Man", "Memphis Blues" şi "Highway 61 Revisited", dar parcă refrenele faimoase n-au reuşit să umple spaţiul din faţa scenei. Pe lângă "nucleul dur", care a cântat alături de Dylan şi a dansat în permanenţă, au existat şi mulţi (prea mulţi) spectatori care şi-au omorât timpul discutând, folosindu-şi insistent telefoanele mobile ori făcând în permanenţă drumuri către standurile cu bere. Cei mai dezamăgiţi au plecat înainte de terminarea concertului. Nu păreau nimeriţi din întâmplare la concert, pe feţe li se citea tristeţea. Dar n-au găsit suficiente motive să rămână până la sfârşit.
Au greşit, pot spune cei care n-au dezertat: la bis, Dylan şi trupa lui au făcut mulţimii două cadouri preţioase. E drept că nu s-au auzit "Blowin' in the Wind", "Subterranean Homesick Blues" sau "Knockin' On Heaven's Door", dar s-au cântat minunatele "Like a Rolling Stone" şi "All Along the Watchtower". Pentru unii dintre fani a fost, însă, prea târziu. Prea târziu a venit bisul, prea târziu concertul.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine














93 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Aia cu berea si celularele nu erau fani, ci doar niste snobi rataciti pe acolo, veniti doar pt ca nu se cadea sa rateze tocmai ei un asa concert. Venisera sa fie vazuti ei pe-acolo, nu sa vada si sa asculte...
Deci, mai usor cu epitetele ornante, cumintel asezate ca niste soldatei de plumb in razboiul tau personal contra acestui mare artist, dra Diana Popescu. Sau si dumneata ai fost la concert doar ca sa fii vazuta sau, mai rau, ca sa "prestezi servicii de presa"?
inteligenta si profesionalismul doamnei popescu ar fi potrivite pentru comentarea unui spectacol folcloric de matineu
Dezamagitor concertul, si nu din cauza lui Bob Dylan, ci as spune ca locatia a lasat de dorit, amenajarea scenei de 2 lei, si oamenii....a trebuit sa ma mut de 20 de ori ca sa ma feresc de cei care venisera la barfa..le mai lipseau pungile de seminte. Trist!
Cred ca de prin ’65 de cand a schimbat chitara acustica, (si implicit stilul) pe cea electrica, s-a pierdut si a pierdut. A pierdut fanii adevarati, iar muzica s-a n-a mai avut stralucirea de alta data. Nu are rost sa fac acum o comparatie acum intre vechile lui piese si cele mai noi. Le stim cu totii prea bine. Cred ca albumele de data mai recenta au fost ascultate doar din “inertie” asa cum am facut-o toti, constienti fiind ca Dylan nu o sa mai revina niciodata la stralucirea de alta data. Cele doua albume din ’92 si ’93 (Good As I Been to You respectiv World Gone Wrong) cred ca pentru orice fan Dylan sunt aur curat, pentru ca pentru o clipa ne-a adus aminte de vechiul Dylan, si ne-a facut sa speram intr-o revenire. Pentru mine adevaratul Bob Dylan este cel care canta folk protestatar doar cu chitara acustica si muzicuta la fel cum o facea Woody Guthrie, idolul sau.
Fugi, Dylan, din Romania, ca vine Seitan dupa tine sa-ti ia sapte piei: CAS, CASS, TVA, 'cota unica' etc pe drepturi de autor, ca sa te faca pensionar de Romania cu pensie integrala.
@sachs
Partial ai dreptate. Nu cred ca dupa '65 Dylan a pierdut atit de multi fani precum *. In decursul carierei sale a scos albume bune sau foarte bune suficent de multe. A avut si caderi, dar si-a revenit. Desigur si concertele lui au fost, unele de exceptie altele mai slabute. In 50 de ani de cariera nu poate fi totul stralucit, nu poti avea inspiratie constanta si nelimitata...
Constantin, Constantin Oprean, constantin oprean sibiu, Editura ULBS, Interviu Constantin OPREAN, Lucian Blaga, Oprean, oprean sibiu, prof.univ.dr.ing. Constantin Oprean, rector sibiu, rectorul Constantin Oprean, rectorul Oprean, rectorul ULBS, ULBS, universitate de stat din Sibiu, Universitatea "Lucian Blaga"
cand incerci sa tii pasul cu vremea, realizand in acelasi timp ce risti, pentru ca personal esti o expresie a vremurilor care nu mai sunt, mi se pare normal sa intalnesti atat dragoste statornica si consecventa cat si dezamagiri.
Audienta,atmosfera au si ele efect asupra unui artist.Din pacate generatia Flower power a imbatranit.Sunt curios sa citesc un comentariu al distinsei autoare referitor la un concert de manele.
N-am putut sa-l ascultam cand era in voga, eram inchisi in blocul estic. Acum vin la noi toti cantaretii (sau grupurile) care nu mai au cautare in strainatate, sa-si umple buzunarele cu banii unora care vor sa-i arunce. Trisit, am devenit SI GROAPA DE GUNOI a muzicii !