Boogie - primul film românesc al toamnei
Anamaria Marinca, Vlad Muntean şi Dragoş Bucur în „Boogie”
Nici una din etichetele atribuite de-a lungul timpului producţiilor româneşti nu se aplică în cazul filmului lui Radu Muntean
Cei despre care e vorba în film, adică cei de peste 25-30 de ani, nu mai merg la cinema
Prezentat până acum la mai multe festivaluri, cu un palmares bogat de premii, laude şi critici, cel mai recent film al lui Radu Muntean este, de astăzi, prezent şi în cinematografele din România şi are toate şansele să răstoarne clişeele de percepţie în ceea ce priveşte producţiile autohtone. Nici una din etichetele atribuite de-a lungul timpului producţiilor româneşti nu se aplică în cazul filmului lui Radu Muntean. Nu este nici violent, nici mizerabilist, nici minimalist, nici parabolic, nici isteric, nici nostalgic, nici vulgar sau pornografic. Este chiar un produs destul de atipic în peisajul filmelor româneşti ale ultimilor ani. Nu are prea multe din revolta „tinerilor furioşi” şi nimic din producţiile „consacraţilor”.
Este povestea unei dispute de familie. E şi povestea crizei bărbatului de 30 de ani, cu slujbă şi copil, care descoperă că nu mai poate face ceea ce putea face la 20 de ani. E povestea reîntâlnirii a trei prieteni din liceu ale căror vise adolescentine nu s-au îndeplinit. E o poveste din România anilor 2000 despre o noapte „cu băieţii” şi despre responsabilităţile căsniciei. Boogie nu este, în niciun caz, un film pentru amatorii de blockbustere. Nu are nici efecte speciale, nici răsturnări spectaculoase de situaţie. În Boogie nu se întâmplă mare lucru. În plus, pentru a ilustra această întâmplare banală, regizorul nici măcar nu apeleză la un montaj alert. Sunt peste 100 de minute, filmate în cadre lungi, în care pare că nu se întâmplă mare lucru. Tensiunea există însă, dar acesta este una „interioară, mai discretă”, după cum o descrie chiar Muntean.
Trei actori amatori
Cu un scenariu scris de Răzvan Rădulescu, Alex Baciu şi Radu Muntean, Boogie are o distribuţie formată din doar şapte actori. Cei care îl ştiu din „Marfa şi banii” sau „Furia”, vor avea surpriza de a-l descoperi pe Dragoş Bucur jucând altceva decât rolul „băiatului rău”. A mai făcut-o şi anul trecut în „După ea”, dar acela nu a fost văzut de prea multă lume. În rest, e vorba de Anamaria Marinca, Mimi Brănescu şi Adrian Văncică, dar şi de trei actori amatori.
Fiul regizorului, Vlad Mun-tean, a ajuns să interpreteze rolul puştiului din film, pentru că echipa nu a putut comunica cu primul copil selectat la probe. Din celelate două fete una este actriţă amatoare, şi una este de meserie „promoter”, rol pe care îl joacă şi în film.
Boogie este primul în seria de filme româneşti care urmează să intre în cinematografe în această toamnă. Între acestea se numără şi debuturile în lungmetraj ale lui Horaţiu Mălăele şi Adrian Sitaru sau calupul de scurtmetraje care include şi „Megatron”.
Rămâne de văzut dacă pelicula lui Radu Muntean îşi va găsi şi publicul, pentru că cei despre care e vorba în ea, adică „cei de peste 25-30 de ani nu mai merg la cinema”, după cum spune chiar regizorul.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine













5 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Prezentat până acum la mai multe festivaluri, cu un palmares bogat de premii, laude şi critici, cel mai recent film al lui Radu Muntean este, de astăzi, prezent şi în cinematografele din România şi are toate şansele să răstoarne clişeele de percepţie în ceea ce priveşte producţiile autohtone.
adrian sitaru...tataie
ba, nu-l prea vad pe torenti ceea ce inseamna ca nu prea merita sa fie vazut
am fost aseara sa-l vad. il asteptam de un an aproape si merita fiecare minutel. e extrem de comic (desi vulgar din punct de vedere al limbajului) dar la fel de infiorator. cand iesi din sala ramai cu un gust amar si macar pentru o jumatate de ora iti amintesti de escapadele alea din tinerete.
p.s. : in sala erau doar barbati cu varste pana in 35 de ani, fiecare dintre ei cu prietena (sotia) lui. inclusiv eu. :)
▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄▀▄■€â–„▀▄▀▄▀⠖„▀▄▀▄▀▄ ▀▄▀▄