Publicat

29

iulie

2007

19:08

1657

vizualizări

Bustul lui „Ion Antonescu” n-a „rezistat” decât şase ani

Bustul lui „Ion Antonescu” n-a „rezistat” decât şase ani

Istoria postrevoluţionară a României a adus în spaţiul public destule voci care cereau reabilitarea mareşalului Ion Antonescu. Spre sfârşitul anilor ’90 şi la începutul anilor 2000 au apărut în multe oraşe busturi ale mareşalului acuzat de deportarea evreilor din Basarabia şi Bucovina şi câteva bulevarde şi străzi din oraşe importante ale României căpătaseră numele lui Antonescu.

În 2002, de exemplu, erau în total 25 de străzi care purtau numele mareşalului în toată ţara. Iar la Târgu Mureş, ca să ajungi la Memorialul Victimelor Holocaustului trebuia să treci pe Bulevardul „Ion Antonescu”. Poate scandalurile iscate de aceste denumiri sau de bustul din Slobozia, de pildă, ar fi rămas uitate dacă nu se făcea o statuie a mareşalului şi la Bucureşti.

Cu mare pompă, la 1 iunie 2001, când se împlineau exact 55 de ani de la executarea lui Antonescu, Corneliu Vadim Tudor şi Iosif Constantin Drăgan dezveleau un bust al acestuia în curtea unei biserici din Bucureşti.

C.V. Tudor era iniţiatorul proiectului, iar Drăgan – finanţatorul. Bustul era amplasat pe un soclu de marmură, în curtea unei biserici de la intersecţia bulevardelor Mihai Bravu şi Basarabia, şi era foarte vizibil din stradă.

De ce s-a ales tocmai acest loc? Pentru că biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” de la Piaţa Muncii este una dintre ctitoriile mareşalului, care printre altele a contribuit şi la construirea unor aşezăminte de cult din Bucureşti.

Şi astăzi există pe faţada bisericii o placă de marmură pe care este înscris un pasaj din Hrisovul de temelie: „Acest sfânt locaş, început la aceste vremuri de grea cumpănă dar şi de mare mândrie naţională pentru ţara noastră, se zideşte ca mărturie nepieritoare a legământului nostru sfânt pe care biserica noastră l-a avut dintotdeauna cu neamul şi ţara noastră. Din Hrisovul de Temelie. Mareşal al României Ion Antonescu. 28 iunie 1943”.

De altfel, datorită acestui episod al istoriei sale, biserica a fost pusă pe lista neagră de Securitate, care i-a distrus la un moment dat toate documentele din arhivă. E inutil să mai spunem că nu a existat nici un fel de autorizaţie pentru amplasarea statuii, pentru că nimeni nu şi-a pus această problemă.

În schimb, bustul lui Antonescu din curtea bisericii a pus în discuţie raportarea oficială a României faţă de Holocaust şi faţă de personalităţile despre care s-a spus că au contribuit la moartea a sute de mii de evrei şi rromi.

La presiunea publică, guvernul Năstase dă în martie 2002 o ordonanţă de urgenţă „privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.

Prin ordonanţa 31/2002 este considerată infracţiune însăşi negarea sau contestarea în public a Holocaustului şi a efectelor acestuia. De asemenea, „se interzice ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative referitoare la persoanele vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii” şi acordarea numelor acestor persoane „unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice”.

Şi aşa au trebuit schimbate numele străzilor (o operaţiune care a durat câţiva ani) şi au fost demontate statuile dedicate mareşalului. Şi asta ar fi trebuit să se întâmple şi cu monumentul din curtea bisericii bucureştene.

Până la scoaterea definitivă de pe soclu, susţinătorii lui Antonescu s-au gândit că e suficientă acoperirea bustului cu un fel de găleată de metal. Bustul nu se mai vede, iar legea e respectată, nu? Procedeul a dus la alte discuţii şi până la urmă bustul a fost de tot îndepărtat. Au mai rămas soclul pe care este scris numele lui Antonescu şi plăcuţa de marmură de pe faţada bisericii.

Sub ea, o însemnare tip graffiti, care e încă vizibilă, cu toate că s-a încercat acoperirea ei cu var: „Antonescu – erou naţional”. Sunteţi pro sau contra unei statui dedicate memoriei lui Ion Antonescu?



Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
BREAKING NEWS | Informaţie BOMBĂ lansată pe piaţă în urmă cu puţin timp: "Deţin un document care DĂRÂMĂ tot! Am ordinul ministrului"

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info