11 comentarii 47 afișări

Ce păcat că-i... mort

Postat la: 17.01.2008 19:02 Ultima actualizare: 18.10.2011 21:14

Emilia Bebu şi Vlad Logigan - în spectacolul „Ce păcat că-i curvă!“

Spectacolul durează patru ore în care se spune chinuit o poveste ce ar fi putut să răscolească inimile

Se apelează la ploaie, ninsoare, tunete, în speranţa uşor disperată că se va crea astfel un suspans

Regizorul Alexandru Darie este unul dintre ultimii mohicani ai teatrului de artă în România. A fost comparat, pe vremuri, cu Strehler, care a declarat el însuşi că-i este „urmaş artistic”, şi şi-a cucerit locul în teatrul românesc prin spectacole frumoase, în cel mai curat sens al cuvântului, spectacole elegante, rafinate, contribuţia lui la nivelul elaborării iluminării scenice fiind general recunoscută.

În ultimii ani însă, asemenea teatrului de artă, artistul Alexandru Darie pierde din păcate teren. Ritmul în care spectacolele sale ies pe piaţă – unul la câţiva ani – este primul de natură să-l facă alunecat în uitare şi, în plus, face să crească exponenţial aşteptările înaintea unei premiere. Aşa s-a întâmplat acum câteva zile, când a avut premiera spectacolul său „Ce păcat că-i curvă!” după un text de John Ford, premieră ce vine după mai bine de doi ani de la anterioara montare cu „Triumful dragostei” de Marivaux.

Maşinişti în scenă

N-au fost motive de bucurie: spectacolul durează patru ore în care se spune chinuit o poveste ce ar fi putut să răscolească inimile. Nu se întâmplă aşa ceva. În parte, pentru că actorii duc greul fără să fie pregătiţi pentru asta – în special cei doi tineri din rolurile principale, Emilia Bebu (Annabela) şi Vlad Logigan (Giovanni) – dar mai ales pentru că regia nu propune soluţii memorabile şi nu face nici o intervenţie care să ridice tonusul spectacolului. Povestea în sine – dragostea ce se naşte între doi tineri în ciuda faptului că sunt fraţi şi felul în care ei sunt distruşi de prejudecăţile celor din jur – nu are nici ea ecouri reale în conştiinţa publicului, iar celelalte elemente ale spectacolului sunt la fel de neconvingătoare.

Decorurile realizate de arh. Octavian Neculai sunt urâte şi incomode pentru actori: când se mută obiecte masive apar în scenă maşinişti care sparg brutal convenţia fără ca asta să fie o intenţie a regizorului, ci numai o problemă tehnică rezolvată neinspirat. În lipsă de alte idei, se folosesc toate „elementele naturii” în scenă (soluţie devenită clişeu în teatrul european). Se apelează la ploaie, ninsoare, tunete, în speranţa uşor disperată că se va crea astfel un suspans, dar singura „reuşită” este aceea că mai mulţi actori alunecă pe podeaua udă (la premieră au fost trei cazuri). Costumele sunt banale şi pe alocuri înzorzonate, când e vorba de doamne.

Din păcate nici luminile nu sunt spectaculoase în cazul de faţă, cu excepţia scenei de dragoste dintre Annabela şi Giovanni, care ar fi fost mai reuşită dacă scurta coregrafie executată de actori ar fi fost repetată suficient cât să nu pară un chin pentru cei doi. Din întreaga distribuţie convingători sunt doi actori cu experienţă distribuiţi în roluri secundare: Oana Ştefănescu (Putana) şi Marius Chivu (Nunţiul papal), iar o surpriză plăcută este descoperirea unei tinere actriţe la debut, Emilia Bebu, care promite să se afirme mult mai bine într-un context favorabil.

Dincolo de regretul că Teatrul Bulandra – care nu s-a remarcat în ultima vreme printre teatrele din ţară – nu reuşeşte de data asta un succes, spectacolul ar putea ridica o observaţie referitoare la teatrul de artă în general: să spunem oare, „ce păcat că-i... mort?”


Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Tag-uri:
premieră
,spectacol
,bulandra
[+] Adauga un comentariu
Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

11 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 17.01.2008 21:12

Regizorul Alexandru Darie este unul dintre ultimii mohicani ai teatrului de artă în România. A fost comparat, pe vremuri, cu Strehler, care a declarat el însuşi că-i este „urmaş artistic”, şi şi-a cucerit locul în teatrul românesc prin spectacole frumoase

 
#2 ISSUES 17.01.2008 21:12

MULTUMESC doamna,precis nu ma voi duce sa vad aceasta piesa de teatru, mai economisesc si eu niste bani.

 
#3 joaquin 18.01.2008 11:54

Madam Modreanu , ori te-ai dilit , ori esti la o nefericita menopauza , ori ai vazut alt spectacol !
Alege singura varianta . Indiferent insa de varianta aleasa , un lucru e sigur : daca vorbesti asa despre acest spectacol pe care eu unul l-am vazut de doua ori pana acum , sigur D-zeu ti-a luat mintile ! Saraca de tine !

 
#4 Andreea 18.01.2008 14:22

Nu mai ascultati toate "telenovelistele"care s-au plictisit de cratita si s-au apucat de critica. Mergeti sa vedeti spectacolul si faceti-va singuri o parere.

 
#5 Cosmin 18.01.2008 16:38

Duduie Modreanu , am sa-ti spun o intrebare , care de fapt e o replica din piesa , ii apartine lui Vasques.
" Pe tine te-a atins vreodata vreun barbat ? "
Altfel , Andreea are dreptate. Nu crezi ca mult mai bine ti-ar sta la cratita decat intr-o sala de teatru ? Sau crezi ca esti interesanta desfiintand un asemenea spectacol ? Nu , nu esti decat penibila !!

 
#6 Bogdan Gavril 18.01.2008 18:12

Trecand peste comentariile de taranoi ale celorlalti....

In sfarsit o cronica negativa si de bun simt. In ultima vreme am cautat cronici de teatru si am gasit numai cele de pe liternet, care, sa-mi fie cu iertat, dar nu le inteleg din cauza limbajului de lemn (oi fi eu inginer, dar iti trebuie master in ligvistica sa intelegi toate neologismele alea).

Iar pentru autoare articolului - poate nu om fi noi targetul acestei piese. Se cauta prosti (ca astia care posteaza injuraturi pe aici, ca lor le-a placut! :p ).

La Bulandra am vazut si celalta piesa, "Triumful Dragostei", care m-a plictisit teribil si am plecat la jumatea ei (oarecum si in semn de protest). Asa ca nu am incredere in acest regizor ... cat despre faptul ca el prezinta "frumosul" in varianta cea mai pura pot spune ca e frumosul acesta e teribil de naiv, iar uratul e de tip serial pro tv seara.

 
#7 vincente 19.01.2008 10:18

joaquin, daca te supara atat de tare articolul despre spectacol probabil ca esti gay. altfel cum ai fi putut sa mergi de doua ori la o asemenea plictiseaseala?
andreea, oare frustrarea sa vorbeasca din tine, sau cum altfel sa poti vorbi asa ?
Cosmin, am aceiasi intrebare pt tine - "pe tine te-a atins vreodata un barbat ? " - eu cred ca da, caci altfel de ce te supara asa de tare o recenzie despre un spectacol prost ? Sugerez a-l contacta pe joaquin. pt atingeri in timpul spectacolului. asa il mai puteti vedea de cateva ori.
voi chiar nu mai simtiti cand un spectacol e nereusit? daca nu va dati seama cred ca ar trebui sa nu mai aveti voie la teatru. pana cand va educati un pic.
semnat - vincente, un barbat frumos si destept, androgin caci asa-i sade bine, foarte educat in ale teatrului, intr-un cuvant mai bun decat voi toti.

 
#8 Marius 20.01.2008 04:24

Nu am vazut piesa, dar am citit-o ("Tis Pity She's a Whore"). Plina de intrigi, de incurcaturi, un adevarat inbroglio tragic. Poate era cazul, Cristina, sa precizezi ca e vorba de dramaturgul renascentist englez John Ford - a publicat piesa in 1633 -, pentru a nu fi confundat cu atat de cunoscutul cineast american(adevarul nume: John Martin Feeney) nascut in Portland (statul Maine). In alta ordine de idei, piesa lui Ford a fost una din sursele de inspiratie pentru romanul "Anna, soror..." de Marguerite Yourcenar. (Ar fi deosebit de interesanta o ecranizare a romanului.) In rest, cronica ta aduce mai degraba a barfa rautacioasa, este simplista pana la caricatura, partiala, penibil de banala, se rezuma la niste amanunte in ultime instanta nesemnificative, ce tradeaza o intelegere limitata si un orizont foarte ingust. Nu am incredere in judecata ta si in ceea ce scrii, in plus, nu ai cultura si anvergura necesare. Este pacat ca oameni de teatru ca Alexandru Darie isi vad numele si munca in cronici sumare si expediate, scrise de persoane atat de incompetente. O cronica teatrala - cu atat mai mult una negativa - se cere scrisa cu mult profesionalism. Imi pare rau ca trebuie sa fac, de fiecare data, comentarii atat de severe (de fapt, realiste), la textele tale, dar, crede-ma, le meriti...

 
#9 Farcas Emil 26.01.2008 00:44

doamna sau domnisoara Modreanu are, pe fond, dreptate. problema e alta: cronica spectacolului este scrisa cu o induiosatoare lipsa de talent. mi-e dor de vechii nostri cronicari...

 
#10 Bronzatu 26.01.2008 02:05

Domnu' Farcas, sau cum va numiti, sa stiti ca nu toate publicatiile au forta financiara a lui "The New York Times" ca sa-si permita sa angajeje cronicari de teatru. In Romania ziarele se descurca cum pot. Spre deosebire de alti "cronicari" de la alte cotidiene cel putin Cristina Modreanu se exprima corect gramatical!

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa