no author
Silviu Bănilă
77481 vizualizări 1 mar 2018

Pentru acest studiu, au fost monitorizate semnalele electrice ale creierului în cazul a nouă persoane aflate pe moarte, scrie newsweek.com. (toţi subiecţii au suferit o leziune gravă la creier şi purtau specificaţia „nu resuscitaţi”).

 

În mare parte, oamenii de ştiinţă au stabilit ce se întâmplă cu celulele care mor. Când sângele nu mai circulă, nu mai există oxigen. Oxigenul este necesar pentru celule, în scopul producerii energiei necesare unei bune funcţionări. Dacă acestea sunt private de această energie, pur şi simplu mor.

 

„Un tsunami al creierului”

 

În studiul citat, nivelurile de oxigen din creier au scăzut şi inima s-a oprit după ce aparatele de susţinere a vieţii au fost deconectate. Pe de altă parte, când tensiunea arterială scade, celulele creierului încă mai pot consuma energia rezervată, pentru câteva minute.

 

„În circa trei minute”, a scris Jens Dreier, profesor la Centrul pentru Cercetarea Accidentelor Vasculare Cerebrale din Berlin, „rezervele creierului sunt complet goale”. Când se întâmplă asta, mecanismele folosite de celulele creierului pentru a ţine ionii separaţi, un element vital pentru funcţionare, încep să cedeze. Asta generază un fel de tsunami al creierului, a spus Dreier.

 

Ruperea ionilor eliberează un val masiv de energie electrochimică, sub formă de căldură, a explicat Dreier. „Această energie pierdută se împrăştie de-a lungul cortexului şi în alte zone ale creierului”. Termenul ştiinţific pentru acest fenomen este „depolarizare disipată”.

 

Această pierdere nu înseamnă neapărat sfârşitul. Precum o baterie care şi-a pierdut încărcătura, polarizarea poate fi reversibilă, cel puţin pentru un timp, a declarat Jed Hartings, specialist în neurologie la University of Cincinnati College of Medicine şi membru al UC Gardner Neuroscience. Nu se ştie însă cât timp poate rezista creierul în asemenea condiţii.

 

„Schimbările chimice care duc la moarte încep cu depolarizarea”, a spus Hartings. Schimbarea începe printr-o numărătoare inversă, care duce inevitabil spre pierderea ireversibilă.

 

Descoperirea este nouă. Anterior, cercetătorii credeau că schimbarea ireversibilă se petrece când activitatea creierului devine zero. Studiul recent arată că nu este cazul. „Este o descoperire fundamentală”, a declarat Hartings.

 

În teorie, înţelegerea mecanismului creierului, când inima se opreşte, ar putea ajuta la protocoalele privind donarea de organe. După ce inima încetează să mai bată, activitatea celulară ar putea rămâne „vie”, ca şi undele creierului.

 

Diagnosticarea morţii creierului, o provocare

 

Când vine vorba de certitudini medicale, moartea creierului s-a dovedit a fi un subiect intrigant. „Nu am avut niciodată o metodă de diagnosticare a morţii creierului”, a notat Hartings. ”Şi nu ştim sigur când toate capacităţile conştiinţei sunt pierdute”.

 

Unele protocoale de donare a organelor le permit chirurgilor să înceapă recoltarea de organe la cinci minute după ce inima unui om încetează să mai bată sau tensiunea arterială scade vertiginos. Se presupune că, după cinci minute, creierul unei persoane nu mai poate fi „reparat”.

 

Dreier consideră că aceste presupuneri pot fi inexacte. „Celulele nervilor nu sunt moarte la cinci minute de la „deces”, a scris acesta, citând unele experimente făcute pe animale.

 

Potrivit datelor sale şi a altor dovezi, dacă circulaţia se restabileşte după cinci minute, este foarte posibil ca o persoană să-şi revină. Pe de altă parte, cel mai probabil, creierul unui pacient care a traversat o asemenea experienţă nu va mai fi niciodată la fel.

Citește și: