no author
no author
Simona TUDORACHE
6564 vizualizări 3 mai 2017

"Arta seducţiei a fost desăvârşită de gheişele din Japonia sau curtezanele din Franţa, dar a fost subminată de curentul feminist care a dus femeia pe teritoriul bărbatului şi a pus-o să lupte pentru acesta cu armele lui. Ceea ce i-a luat femeii foarte mult din feminitate", precizează psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul. În opinia acestuia, dacă ar exita un abecedar al seducţiei, acesta ar putea fi următorul:

Imaginea. "Este cea care a transformat cel mai mult femeia, ducând limitele până la pragul patologiei psihiatrice. Astfel, formele trupului, buzele, mişcările lascive, toate au devenit un teatru de prost gust, care se situează departe de ideea de senzualitate atât de apreciată de bărbaţi. Pentru un bărbat, femeile tunate nu pot reprezenta decât sexualitatea frivolă, care se utilizează, dar nu se păstrează. Acest gen de femeie poate fi doar un trofeu sau un nou nume în agendă. Există doar pentru a fi bifate", afirmă specialistul.

Psihologul consideră că bărbaţii care îşi doresc o relaţie pe termen lung apreciază imaginea naturală: "Un chip frumos machiat, nu strident, nu exagerat. Un corp întreţinut, nu cu muşchi de fier sau cu celulită".

Comunicarea. "În primul rând, trebuie să vorbeşti corect româneşte, să păstrezi un ton şi un limbaj agreabil. În comunicare, “tonul face muzica”, dar şi nivelul de cultură. Bărbatul poate fi cu siguranţă cucerit de o voce suavă, de un ton moderat, de o comunicare sinceră şi onestă, fără exagerari sau “cartierisme”. În acest mod se poate construi o relaţie ce poate rezista timpului, factorilor externi, dar şi problemelor ce pot apărea între cei doi", adaugă psihoterapeutul.

Sexul. "Femeia frumoasă crede că pentru calităţile ei lumea trebuie să îi pună totul la picioare. În privinţa sexului, acesta are convingerea că este darul cel mai de preţ pe care îl are, numai că nu ştie când, cum, şi cui să îl ofere, asta pentru a nu fi considerată de moravuri uşoare. Uneori, se teme să nu fie părăsită dacă nu se oferă la timp.

Din perspectivă psihologică, într-adevăr, sexul este ultima redută a femeii în raport cu bărbatul. Pentru a obţine anumite favoruri sexuale, acesta este dispus să facă foarte multe", mai spune psihoterapeutul Constantin Cornea.

Când, cum şi în ce mod se poate oferi o femeie? Ţine oare doar de ea sau şi de partener? Ce trebuie să facă în pat pentru a nu-şi pierde partenerul? Ce înseamnă o viaţă sexuală împlinită şi unde se situează limitele ce pot duce la destrămarea cuplului?

"Din păcate, femeia crede că atunci când se oferă îşi poate câştiga un partener sau îl poate pierde. Sexualitatea poate reprezenta însă doar cireaşa de pe tort. De aceea, dacă nu aveţi decât sex de oferit, nu vă miraţi că relaţia nu ţine sau că bărbatul se plictiseşte. Aveţi grijă să cultivaţi şi alte calităţi. Modul de a convinge un bărbat doar prin sex rămane calitatea femeilor de trotuar", adaugă psihoterapeutul Constantin Cornea.

Poate face femeia primul pas? "Bineînţeles. Numai să nu uite să rămână feminină. Uneori, dacă bărbatul nu are curajul necesar sau femeia nu mai are răbdare, o viaţă de cuplu reuşită poate începe cu o femeie care întinde mâna spunând: “Bună, mă numesc X". Asta nu înseamnă că vă pierdeţi valoarea. Dacă el devine grobian, vă puteţi retrage, nu aveţi nimic de pierdut. Ce ne facem dacă el chiar deosebit, dar nu are curaj? Atunci chiar este nevoie de curajul vostru. Adevărul suprem în privinţa seducţiei nu poate fi găsit niciodată pe Internet, asta pentru că istoria de viaţă, experienţele, educaţia, valorile sunt diferite",precizează specialistul.

Psihoterapeutul Laura Maria Conjocaru consideră că există anumite aspecte care pot pune în pericol o relaţie.

1.  Lipsa de comunicare

Avem uneori senzaţia că a comunica înseamnă a vorbi mult cantitativ, dar o comunicare eficientă înseamnă, de fapt, o comunicare calitativă. Asta presupune ca fiecare partener să înţeleagă ce simte celălalt, să-şi înţeleagă unul altuia nevoile, valorile, să exerseze impreună disponibilitatea de a negocia pentru a gasi soluţii viabile, atât în plan personal, cât şi pentru bunul mers al cuplului.

2.  Inflexibilitatea

Cu toţii venim din copilăria noastră cu un model de familie şi de cuplu, care conţine lucruri constructive, funcţionale, dar şi lucruri (credinte, valori, obişnuinte) care se potriveau poate părinţilor noştri, dar e posibil să nu se potrivească cuplului nostru. Această flexibilitate în adaptarea modelului poate asigura o împlinire interioară şi o legare a cuplului.

3.  Aşteptările nerealiste

Credinţa că celălalt “ar trebui” să ne înţeleagă nevoile, chiar şi fără să-i comunicăm, să ştie ce gândim şi ce simţim pentru că e partenerul nostru şi, dacă ne iubeşte, "ar trebui să ştie". Credinţa că fericirea noastră stă exclusiv în mâinile celuilalt, în ce şi cât ne oferă, credinţa că fără celălalt viaţa este lipsită de sens, toate acestea trăiri sunt exagerate şi nefondate pe ceva real. Este bine să înţelegem că starea noastră de bine depinde doar de noi înşine, iar relaţia de cuplu presupune alegerea de a împărţi cu cineva această stare de bine şi de a ne bucura împreună.

4.  Modele mult prea diferite de viaţă

Acestea implică credinţe, valori, principii de viaţă, modele de conduită mult prea diferite din punct de vedere social, religios, cultural. Sunt destul de puţine persoane dispuse să-şi schimbe radical felul de a fi. De multe ori, chiar dacă intră într-o astel de relaţie şi acceptă compromisuri. Pe termen lung. fericirea şi împlinirea interioară a partenerilor poate avea de suferit.

5.  Neînţelegerea limbajului iubirii

Datorită personalităţii noastre şi modelelor familiale personale, avem tendinţa ca în viaţa adultă să privim iubirea şi manifestarea ei prin prisma anumitor factori ce ne diferenţiază. De exemplu, o persoană poate înţelege că este iubită dacă este îmbrăţişată, alta dacă este încurajată, alta dacă este ajutată în diverse situaţii. Înţelegerea modalităţii de exprimare a iubirii ne permite ieşirea din credinţa nejustificată că "nu mă iubeşte".

6. Obiective diferite

În viaţă avem obiective personale şi de cuplu, aşa că este bine să fie împlinite ambele aspecte. Este important ca cele legate de cuplu, care implică starea de bine a ambilor parteneri, să aibă o direcţie comună. Pentru a găsi soluţii, aceste aspecte se pot negocia împreună.

7.  Stima de sine scazută

Pentru a putea construi un cuplu sănătos, un mediu de încredere, o stare de bine şi un model pentru copiii actuali sau viitori, este bine ca primul pas să fie făcut în direcţia personală. Doi parteneri sănătoşi emoţional au suficientă forţă interioră, resurse, răbdare şi creativitate pentru a găsi soluţii de rezolvare atunci când este cazul.

8.  Lipsa de intimitate

Intimitatea, pornind de la cele mai mici aspecte, un mic dejun în cuplu dimineaţa, vizionarea unui film împreună, luarea unor decizii legate de casă,  ieşiri în oraş sau în weekend în cuplu, un concediu doar în doi, pâna la asigurarea timpului, spaţiului şi liniştii necesare unei vieţi sexuale împlinite, sunt premize importante pentru un cuplu sănătos, în special după apariţia unui copil. Există tendinţa de a se confunda ideea de familie cu cea de cuplu, când, de fapt, ambele necesită în continuare atenţie şi investiţie de timp, energie şi bucurie.

9.  Lipsa de creativitate

Ca orice lucru repetitiv, şi relaţia de cuplu tinde să intre în obişnuinţă şi să devină reflex. În acest caz, pericolul vine din capcana credinţei că "merge de la sine". Un timp da, însă este bine ca periodic să ne orientăm unul către celălalt, să ne folosim imaginaţia, creativitatea, să ne propunem să ne "recucerim" şi să ne cunoaştem unul pe altul, ca şi cum relaţia ar fi la început, cu interes, cu atenţie, cu răbdare, cu înţelegere, cu dăruire, cu iubire.

Specialiştii cred că fanteziile demonstrează maturitatea sexuală a partenerilor. “La categoria fantezii putem vorbi despre jocuri sexuale, un anumit stil de a ne îmbrăca, un preludiu care poate începe dimineaţa, se continuă pe timpul zilei şi ajută la un act sexual intens seara. Mai vorbim despre filmele erotice, despre un pahar de vin, despre felul în care doreşte fiecare să îl vadă îmbrăcat pe celălalt, să îl audă vorbindu-i murdar sau sentimental. Fanteziile vin să întregească filmul celor doi, astfel fiecare descoperă noi trăsături ale propriei personalităţi, noi dorinţe, dar şi modul în care şi le poate satisface. De asemenea, fanteziile pot distruge un cuplu, asta dacă cei doi nu încearcă să se muleze unul pe dorinţele celuilalt’’, adaugă psihoterapeutul Constantin Cornea.

 

 

 

 

Citește și: