Damian Drăghici: „Dacă ei n-au timp pentru mine, nici eu nu am timp să merg la vot”

Damian Drăghici, în faţa unui nou proiect artistic din 2010

Liderul trupei Damian and Brothers a anunţat ieri că trupa îşi încetează activitatea şi că pe 17 decembrie va avea loc ultimul concert la Sala Palatului. Despre jazz, schimbări, politică şi alegeri, într-un interviu cu Damian Drăghici

După 600 de concerte, două albume, 30 de ţări vizitate şi trei ani plini de proiecte artistice, trupa Damian and Brothers s-a rupt. "Pentru mine, ultimii trei ani au fost o experienţă extraordinară, poate una dintre cele mai frumoase din viaţa mea. Dar acum a venit momentul unei schimbări", mărturiseşte fondatorul trupei, Damian Drăghici. Artistul vorbeşte despre schimbare, despre proiecte şi alte moduri de exprimare pe care intenţionează să le experimenteze de la sfârşitul acestui an, când este programat ultimul concert al trupei Damian and Brothers. "Îmi doresc un alt proiect şi un alt mod de exprimare", povesteşte Drăghici, care se va implica într-un proiect muzical de jazz-pop, realizat cu artişti din Statele Unite şi Marea Britanie. "Am fost, sunt şi voi fi genul de artist care va dori întotdeauna să schimbe ceva, să facă ceva nou, să se exprime mereu altfel", mărturiseşte pentru Gândul Damian Drăghici.

- Ce înseamnă schimbarea asta pentru Damian Drăghici?
Va fi un nou mod de viaţă, e o nouă stare. E o etapă nouă în viaţa mea. E greu de definit în cuvinte, pentru că ţine de stare, e o idee.
- E o schimbare în viaţa artistului sau în cea a bărbatului?
- În viaţa artistului. Simt nevoia să mă reinventez.
- Vă veţi întoarce la nai, instrumentul care v-a consacrat?
- Mă voi întoarce şi la nai, nu ştiu cât de mult însă. Mă voi întoarce la compoziţie şi la interpretare.
- Care e stadiul viitorului proiect Damian Drăghici?
- Deocamdată sunt în discuţii cu foarte mulţi artişti din zona jazz, pop şi a muzicii clasice. Cei mai mulţi provin din America, dar sunt şi nume din Marea Britanie. Vom vedea din 2010.
- Până în 2010 suntem în plină campanie electorală. Cântaţi pe undeva, aţi primit invitaţii? De ce n-aţi ales să sprijiniţi şi o altfel de cauză?
- Nu vreau să judec alţi artişti, deşi asta se practică în România, dar muzica mea are un altfel de mesaj şi nu ştiu dacă ar fi potrivită pentru aşa ceva.
- Care e mesajul?
- Libertate, nebunie, distracţie, joc, ţigănie, viaţă bună. Şi nu cred, asta e părerea mea, că le-ar prinde bine şi lor să se prezinte cu nişte ţigani.
- La un moment dat aţi declarat pentru Gândul că nu v-aţi simţit niciodată discriminat.
- Da; eu ca persoană, ca Damian, nu sunt. Dar, ca proiect, am auzit de prea multe ori propoziţii de genul «N-ai ceva cu jazz, dar nu cu ţigani»...
- După anii petrecuţi în străinătate şi după experienţa altor alegeri, credeţi că românii ştiu să aleagă?
- E prima dată când prind alegerile aici. De fapt, ciodată, nici ca american şi nici ca român. Nu ştiu nici anul ăsta dacă am să votez pentru că, aşa cum ei nu au timp de mine, nici eu nu am timp de ei.
- Aveţi prgram de 22 noiembrie sau preferaţi să faceţi orice altceva decât să mergeţi la vot?
- Sunt un mare fan al filmului The Secret şi pe 22 vine în Bucureşti Bob Procter (n.r. un guru american care te învaţă cum să dobândeşti succesul în viaţă). Am să mă duc să-l ascult. Mai bine îmi umplu timpul cu asta.
- V-a deranjat afirmaţia unui lider liberal, Orban, care a spus că doar alcoolicii, prostituatele şi ţiganii îl votează pe Băsescu? E cunoscut faptul că niciodată nu v-aţi negat etnia.
- Noi, oamenii, avem aşteptări. Şi aştepţi ca un om, care are o anumită educaţie, provine dintr-o anumită familie şi aparţine unei clase politice, şi al cărui frate e comisar european, să aibă o altă abordare. Când ai aşteptări, eşti dezamăgit. Dacă de la el auzi aşa ceva, ce te aştepţi să auzi de la restul lumii. Nu sunt un lider spiritual dar vorba aia a lui Iisus, dacă n-aveţi păcate, atunci luaţi voi piatra şi daţi primii, i se potriveşte. Să ridice el piatra şi să dea primul.
- Cum şi ce votează rromii? Merg ei la vot?
- Nu ştiu. Fiecare are dreptul să voteze doar ceea ce crede, ceea ce e în concordanţă cu valorile lui. Nu am vorbit cu ei, nu ştiu că ar vota pe cineva în mod special. Cred că în perioada asta cu toţii suntem confuzi, iar majoritatea oamenilor aşteaptă un miracol. Ori miracolele le facem noi.
- Aţi fost pe rând deţinătorul mai multor funcţii onorifice, precum cea de ambasador al egalităţii de şanse. Dacă vi s-ar propune astăzi o funcţie în stat, ce aţi alege?
- Niciuna. Sută la sută. Mi s-a oferit chiar acum doi ani, când eram ambasador al egalităţii de şanse, şi acum trei ani când am fost ambasador al inter dialogului, şi nu am acceptat. Nu m-ar interesa nicio funcţie, pentru că sunt o persoană impulsivă, sunt artist. Vorbesc repede, îmi comunic emoţiile, înjur. Am un comportament cu care cred că într-o săptămână aş fi arestat. I-aş lua la bătaie pe toţi acolo. Nici nu sunt un foarte bun diplomat şi nu aş putea să fac altceva decât ceea ce simt.
- Merită să trăieşti în România?
- Merită să trăieşti oriunde te simţi confortabil, unde te simţi în pantalonii tăi, în largul tău şi unde poţi să te exprimi cel mai bine. Nu cred că totul se rezumă doar la bani. Asta e părerea mea. Toată lumea mă întreabă cum de las un proiect care produce bani şi îmi aduce succes. Da, las, pentru că banii nu înseamnă totul. Aşa a fost şi atunci când am venit din America şi am plecat de la bani pentru proiectul Rădăcini. La fel fac şi acum. Dacă pui de fiecare dată banii în faţă, vei fi într-o continuă aşteptare a banilor şi nu a proiectului în sine. Mai importantă e călătoria, nu destinaţia.

INFO

Un concert cu 72.000 de spectatori în Piaţa Constituţiei

După câţiva ani în Statele Unite, Damian Drăghici (39 de ani) a revenit în România cu un prim spectacol, în 2001, realizat pentru canalul public de televiziune american PBS, Damian's Fire, care a reunit, pentru prima dată în istoria concertelor din România, cel puţin 72.000 de spectatori în Piaţa Constituţiei din Bucureşti. În 2006, artistul s-a reîntors în România pentru a crea proiectul "Rădăcini", un tribut adus tradiţiilor culturale ale comunităţii rome, din care el face parte. Aşa a realizat două albume de muzică veche lăutărească transpusă pe ritmuri moderne, cu influenţe de jazz, pop şi rock.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine