Publicat

18

martie

2017

10:38

43341

vizualizări

Dependenţa de sex sau cum arată drumul de la plăcere la boală

Michael Douglas şi David Duchovny sunt doar două dintre celebrităţile care şi-au recunoscut dependenţa de sex şi au ajuns într-o clinică de specialitate. Deşi la prima vedere pare un moft, psihoterapeuţii cred că această formă de manifestare, care se poate naşte chiar în copilărie, te poate împiedica să ai o viaţă normală.

Dependenţa de sex sau cum arată drumul de la plăcere la boală

Michael Douglas şi David Duchovny sunt doar două dintre celebrităţile care şi-au recunoscut dependenţa de sex şi au ajuns într-o clinică de specialitate. Deşi la prima vedere pare un moft, psihoterapeuţii cred că această formă de manifestare, care se poate naşte chiar în copilărie, te poate împiedica să ai o viaţă normală.

„Cum apare această dependenţă nu se poate spune cu certitudine, dar anumite semne pot fi remarcate destul de timpuriu. O anumită predispoziţie spre această dependenţă este mai întâlnită la persoanele provenite din familii dezorganizate, în care există certuri dese, probleme cu alcoolul. În aceste familii adulţii îşi schimbă des partenerii sau îşi trăiesc sexualitatea în apropierea copiilor, fără a ţine seama de ei. De asemenea, mai sunt situaţii în care copilul este supus unor abuzuri repetate, care îi provoacă o sexualizare forţată înainte de vreme.

Pe lângă familiile dezorganizate sau cele în care se cultivă adicţiile, de alcool, droguri, medicamente, există şi cuplurile de intelectuali unde se forţează limitele minţii şi dezvoltării copilului. Acest proces îi poate provoca copilului o traumă greu de înţeles sau de acceptat. În acest caz, dependenţa de sex vine ca o formă de refulare, de evadare din colivia de aur a părinţilor'', precizează psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.

Pornografia descoperită prea devreme ne poate influenţa nevoile şi instinctele într-un mod decisiv. „Acest fapt va duce la dezvoltarea instinctelor sexuale la o vârstă fragedă, iar natura îşi are propriile legi, care nu pot fi sfidate fără a-şi cere plata” , mai spune psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.

Deşi ambele sexe sunt predispuse să dezvolte o astfel de dependenţă, cele mai multe cazuri se înregistrează în rândul femeilor. „Acestea sunt mult mai predispuse agresiunilor sexuale. Din păcate, erotismul nu reprezintă decât satisfacerea unor instincte animalice, ce pot fi descoperite la o vârstă fragedă, în dauna altor modalităţi de a cultiva plăcerea. În cazul nimfomanelor nu putem vorbi de erotism în sensul clasic al cuvântului, ci de instinct sexual. Partidele de sex pot ţine de o anumită ciclicitate, dar au un cost imens în societate. Noţiunea generală de respect nu se mulează pe modul uşuratec de comportament al persoanelor dependente de sex’’, afirmă Constantin Cornea.

Persoanele care suferă de această dependenţă sunt traumatizate, chiar dacă conştientizează sau nu.  “Trauma se poate dilua cumva în inconştientul persoanei respective, pentru că mecanismele de aparare nu o lasă să îşi amintească toate evenimentele ce i-au marcat copilăria. Personal, nu consider că poate avea o componentă genetică. Cred că ţine doar de educaţie, mai exact de lipsa ei.

Nevoia de sex este diferită, pentru că trecutul nu este la fel. Inocenţa copilăriei,  partenerii de joacă, mediul familial şi cel social, gradul de cultură şi educaţie, provocările, comunicarea dintre părinţi, sau dintre părinţi şi copil, reprezintă ingredientele din care se va forma personalitatea copilului. Tot din aceste ingrediente se nasc dorinţele, instinctele, abilităţile. Pentru a descoperi sursa nevoilor, cât şi modul în care acestea s-au născut, se face o anamneză personală. Fiecare persoană reprezintă un puzzle unic, irepetabil’’, adaugă specialistul.

O persoană dependentă de sex are o lume internă apartă. „Valorile şi nevoile ei sunt mult prea diferite pentru a putea fi acceptate de marea masă. Ea va face totul pentru a-si satisface această nevoie, oferindu-se mult prea uşor, iar  asta îi scade foarte mult valoarea în ochii celorlalţi. În aceste condiţii, unei astfel de persoane îi va fi greu să aibă o familie sau o carieră.

În psihoterapie nu vorbim niciodată de reţete universal valabile, pentru că nici o persoană nu seamănă cu o alta. Indivizii pot părea similari atunci când vorbim de un diagnostic, dar sunt diferiţi atunci când vorbim de modul în care s-au îmbolnavit, iar în psihoterapie istoricul este cel care contează’’, mai spune psihoterapeutul Constantin Cornea.

             

 

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
Pentru prima dată de la accident, fiul lui Michael Schumacher a vorbit despre tatăl său! Declaraţii EMOŢIONANTE

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info