25725 vizualizări 30 dec 2017

La sfârşitul secolului al XIX-lea, un doctor rus numit Nicolas Notovitch a călătorit mult în India, Tibet şi Afghanistan, iar mai apoi şi-a povestit aventurile şi experienţele într-o carte pe care a publicat-o în 1894 şi pe care a numit-o „Viaţa necuoscută a lui Hristos”. La un moment dat, în timpul voiajului săi, Notovitch şi-a rupt piciorul în 1887 şi a rămas pentru recuperare la o Mănăstire Budistă din Hemis, în oraşul Leh.

Acolo, călugării budişti i-au arătat două volume antice de documente scrise în tibetană, care aveau titlul „Viaţa Sfântului Issa”. În timpul în care a stat la mănăstire, Notovitch a tradus documentul despre care se presupune că ar spune adevărata poveste a unui copil numit Iisus (Issa în traducere înseamnă „fiul lui Dumnezeu”), născut în secolul I într-o familie săracă din Israel. Acesta a studiat texte sacre budiste de la 13 la 29 de ani, iar Notovitch susţinea că a reuşit să traducă 200 din cele 224 de versete ale documentului.

„Issa (Iisus) este un mare profet, unul dintre cei mai luminaţi după cei 22 de Buddha. Este chiar mai mare decât toţi Dalai Lama care au existat, pentru că este parte din spiritualitatea Dumnezeului nostrum. El este cel care te-a luminat, care a adus înapoi în credinţă sufletele frivole şi care a permis fiecărui om să distingă binele de rău. Numele şi faptele sale sunt consemnate în scrierile noastre sacre”, i-ar fi spus atunci unul dintre preoţii budişti lui Notovitch.

Descoperirea acestei perioade petrecute de Iisus în India completează perfect „Anii Pierduţi”. Experţii speculează acum că Iisus a fost dus în India la 13 ani şi a fost educat în spiritul budist.

Citește și: