Despre idei & blocaje - reinventarea roţii în epoca supersonicelor

de Mihai IOVĂNEL Postat la: 23.10.2007 17:01 Ultima actualizare: 18.10.2011 17:23

Horia-Roman Patapievici, Despre idei & blocaje, Editura Humanitas, 248 pagini, 26 lei

Linia principală e dată de un articol din 1996 (publicat într-un volum colectiv editat în onoarea lui Mihai Şora), care dezbătea debi­itatea pieţei intelectuale româ­neşti; acesta a fost rescris şi amplificat. I-au fost adăugate, inclusiv în opt anexe, câteva texte publicate în presă (în revistele „22”, „Idei în dialog” etc).

Cartea a fost scrisă într-o lună şi ceva. Ideea volumului i-a venit lui Patapievici la începutul lui august a.c., în urma unei discuţii cu Gabriel Liiceanu. Cartea fusese anunţată pentru prima parte a lui septembrie, dar până la urmă a apărut în a doua jumătate a lui octombrie.

„Despre idei & blocaje” e mai curând o contribuţie la ecologia spaţiului public decât o carte „personală”. De aici aspectul didactic al volumului, cu multe redundanţe (rezumate, reluări, reveniri, supra-explicitări). Nu este o carte care să pună benzină peste foc, în sensul în care au făcut-o „Politice” sau chiar „Omul recent”; e o carte care îşi propune să pună benzină în rezervor (mă refer la acela al dezbaterii publice).

Desigur, nu lipsesc pasajele cu potenţial de scandal, dar ele sunt mai curând colaterale temei (de pildă, reşaparea în forme violente a obsesiei lui Patapievici împotriva gândirii de stânga: „Pentru o ţară care numără peste un milion de victime ale ideologiei marxist-leniniste, revenirea în forţă a marxismului în deghizament postmodern (studii critice, postcolonialism, feminism, tot sosul) este stupefiantă intelectual şi dezgustătoare moral”. „Despre idei & blocaje” este construit în două trepte: (i) identificarea şi descrierea problemei şi (ii) tratamentul disfuncţiei.


Problema

Pe scurt, problema e că avem trei probleme: „culturii noastre îi lipseşte o piaţă a ideilor; îi lipseşte o deosebire funcţională între idei generale şi idei speciale; îi lipsesc tradiţiile de cercetare viabile.”

Mai pe lung: Nu deţinem abilitatea (şi civilizaţia) manevrării la rece a ideilor: la noi, totul e retorică (stil) şi atac la persoană. Suntem prizonierii unui model care pune în centru literatura, nu filozofia. Conceptul modern de cultură, format la noi în secolul XIX, e unul retardat, compus ex­clusiv pe modelul culturii generale. Un concept literarocentrist, format nu în universităţi, ci prin presă. De aici, lipsa unei culturi specializate, care să dea profunzime pospăielii (altfel stimabile) de cultură generală. Această cultură specializată, chiar dacă a existat în anumite versiuni mai mult sau mai puţin finisate, nu a reuşit să răzbată în spaţiul public. În filozofie, de pildă: deşi am avut un număr de filozofi stimabili, nu avem o istorie a filozofiei, întrucât acei filozofi nu au comunicat, nu au făcut sistem.


Ce e de făcut?

Partea în care Patapievici propune o strategie terapeutică este partea cel mai puţin convingătoare a cărţii. Autorul se lansează într-o serie destul de neguroasă de truisme, banalităţi sau vorbe goale: „Ca să ne vindecăm de relele care ne exasperează

(şi care au dat cea mai expresivă literatură a exasperării de sine din toată Europa), noi trebuie să ajungem la înţelegerea faptului că problemele noastre nu provin din felul în care suntem, ci din ignorarea şi neinteriorizarea eticii care se asociază în mod necesar cu exerciţiul cunoaşterii.”

Climaxul „soluţiei” oferite de Patapievici stă în avansarea modelului roţii, model care ar împacheta eficient cultura generală şi cultura specializată: „În termenii modelului spaţial al roţii, o cultură bine rânduită trebuie să aibă şi căpăţână, şi spiţe, şi obezi. În căpăţână se află întrebările care ne privesc pe toţi. Prin spiţe se individualizează întrebările care deschid formele specializate de cultură. Acestea se realizează integral în obezile care bordează circumferinţa roţii, pe conturul căreia va aluneca de acum, lin, vehiculul umanităţii”. Frumos spus, chiar dacă seamănă izbitor cu reinventarea roţii de căruţă într-o lume a supersonicelor.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

2 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 28.05.2008 20:02

Linia principală e dată de un articol din 1996 (publicat într-un volum colectiv editat în onoarea lui Mihai Şora), care dezbătea debi­itatea pieţei intelectuale româ­neşti; acesta a fost rescris şi amplificat. I-au fost adăugate câteva texte publicate în presă.

 
#2 adrian 28.05.2008 20:02

frumos spus, coane mihai. da matale ce propui in afara de formule de efect? daca ti-e antipatica ideologia lui pata, asta inseamna ca n-are dreptate?

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa