Drumul de la minciună la adevăr şi invers

Drumul de la minciună la adevăr şi invers

Ce subiect mai palpitant poţi găsi decât să sapi în viaţa unor oameni şi să scoţi la iveală ceea ce ei ascund?

Mărturisirea adevărului faţă de altcineva, complet străin, poate fi o terapie necesară

Doi tineri aflaţi într-un parc de distracţii ajung într-o cameră specială unde sunt testaţi de un psiholog care studiază mecanismele ce-i fac pe oameni să mintă sau să spună adevărul. Încet-încet, trecând prin etapele „jocului” extrem de serios propus de cel pe care ei îl numesc „doctorul nebun”, care apare numai ca voce înregistrată, cei doi ajung nu numai să-şi cunoască cele mai intime gânduri şi cele mai grele secrete, dar şi să afle că partenerii lor îi înşeală. .. unul cu altul.

Situaţia e puţin forţată, dramaturgul Lia Bugnar a „pus la cale” o întâlnire puţin probabilă, o împrejurare absurdă, dar odată ajunşi în ea, cei doi sunt cât se poate de credibili, asta mai ales graţie actorilor Dorina Chiriac (Sana) şi Andi Vasluianu (Bebe) -  (ultimul împarte rolul cu Marius Manole pe care din păcate nu l-am văzut încă) care cred în această bizară confesiune provocată.

Piesa include deopotrivă replici bine găsite, memorabile chiar, dar şi truisme şi banalităţi pe tema relaţiei de cuplu, a balanţei dintre minciună şi adevăr. Ca scriitură, cel mai reuşit episod rămâne acela în care cei doi, fixaţi în jumătăţile unei sfere, care se vor lipi apoi simbolic, încep să vorbească în versuri, fără să se poată controla, iar „duelul verbal” pare o trimitere ironică la istoria literaturii române. Momente emoţionante sunt acelea în care cele două victime ale experimentului, îşi mărturisesc unul altuia vinovăţia: el a furat banii unui bătrân fiindcă era dependent de jocuri de noroc, iar ea a călcat cu maşina o fetiţă pe care a lăsat-o apoi la marginea drumului.

Spunerea adevărului faţă de altcineva, complet străin, îi ajută nu numai să-şi uşureze conştiinţa, dar şi să ia decizia de a-şi ispăşi vina ca să poată apoi să meargă mai departe – e o terapie necesară, un fel de pledoarie neconvenţională pentru mersul la psihanalist.

Apariţia celor doi parteneri – Vera (Lia Bugnar) şi Radu (Alexandru Nedelcu) cu o întârziere care confirmă toate bănuielile, ar fi putut fi o sursă de umor, dacă regia (asumată împreună de Lia Bugnar şi Dorina Chiriac) n-ar fi ales să-i transforme în personaje fără nici un relief, care se hlizesc continuu, agasant, scăzând şansele ca întreaga poveste să pară cuiva veridică.

Pendulând între oameni de hârtie şi oameni normali, personajele din „Jocul de-a adevărul” la Teatrul Metropolis (chiar şi cele care au numai voce, fiindcă vocile lor aparţin Marianei Mihuţ, Cocăi Bloos şi lui George Ivaşcu) pot fi ghizii tăi pe drumul adesea plin de obstacole al spunerii adevărului. Sau pe celălalt drum, al minciunii.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine