Gala Uniter 2009 – un exerciţiu de solidaritate pe timp de criză. Mari actori au trăit emoţia în direct într-un studio al Televiziunii Române
Mariana Mihuţ - premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă în rol principal (Imagine: Mediafax Foto)
Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Valeria Seciu, Sorin Leoveanu şi spectacolul Trei surori, regizat de Tompa Gabor – marii câştigători ai serii
N-a trecut încă o oră de când s-a încheiat Gala Uniter 2009, iar ceva din emoţia ei va persista, desigur, în rândurile pe care le scriu acum, aici. Refuz întotdeauna să aflu – nu cine sunt câştigătorii, fiindcă asta chiar nu se poate, de vreme ce juriul care îi stabileşte se întâlneşte şi decide chiar înainte de începerea festivităţii – dar şi să aflu ce se spune la ”bursa zvonurilor”. Vreau să păstrez întreg suspansul care se naşte de fiecare dată, acea emoţie pe care o trăiesc, pentru o seară, şi actorii, cei care de obicei sunt responsabili cu emoţia celorlalţi.
Şi e un lucru cu adevărat special emoţia actorilor, vă rog să mă credeţi! E sinceră, e autentică, nu seamănă cu nici unul dintre rolurile jucate. Redevin cu toţii aproape nişte copii, îşi amintesc de începuturi, se simt ca atunci când au urcat prima dată pe o scenă. Sau, cum spunea Mariana Mihuţ - câştigătoarea premiului pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal – ”mulţi dintre noi, cei de aici, am luat multe premii în viaţă, dar de fiecare dată când luăm unul nou e ca şi cum n-am fi luat nici unul”. Dacă cineva se întreabă cumva la ce sunt bune premiile, atunci acesta ar fi răspunsul pentru întrebare: ele provoacă artiştilor starea aceea care îi face să ia totul de la început, să construiască şi să dăruiască ceva nou, un rol sau un spectacol care ne va emoţiona pe noi, spectatorii, şi în care, poate, ne vom regăsi pe noi înşine.
Uneori, orgoliul artiştilor este imens, poate deveni un val care creşte din te miri ce, dar când te gândeşti la câtă responsabilitate îşi asumă ei seară de seară – aceea de aduce bucurie, de a provoca înţelegerea, de a scormoni în conştiinţa vie a semenilor lor – îţi dai seama că acest orgoliu este unul firesc.
Cei care au urmărit Gala Uniter în direct – de data aceasta dintr-un studio al TVR, nu de la Teatrul Naţional, ca de obicei – au văzut pe feţele marilor actori de toate vârstele şi bucuria, şi emoţiile şi lacrimile. Au văzut cum Dorina Chiriac, nominalizată pentru un excelent rol principal, a felicitat-o pe colega ei de scenă, Mariana Mihuţ, care a câştigat premiul. L-aţi văzut şi auzit pe Victor Rebengiuc declarându-şi public admiraţia pentru colegul său mai tânăr, Bogdan Zsolt, nominalizat la categoria de cel mai bun actor. Aţi văzut emoţia care îl stăpânea pe Mitică Popescu, premiat pentru întreaga activitate, când a fost invitat de amfitrionul Galei, Ion Caramitru, să-i rămână alături pentru a vorbi despre cel care a fost - şi rămâne în memoria tuturor celor care l-au văzut vreodată pe scenă - Ştefan Iordache. De altfel, bucuria cea mai mare - şi cea mai mare generozitate – îi revine în fiecare an lui Ion Caramitru, care a inventat Gala Uniter şi care reuşeşte să uite, o seară pe an, că este el însuşi actor şi că ar merita el însuşi premii, numai ca să le poată oferi acest cadou colegilor săi din toate generaţiile.
Ştiu că am fost poate prea patetică pentru vremurile reci şi dure pe care le trăim. Poate ar fi trebuit să vorbesc mai degrabă despre criză – care a ”condamnat” Gala să se retragă într-un studio TV – sau despre sponsorii care n-au mai putut în acest an să o sprijine după ce-i fuseseră alături ani buni sau poate despre cei care au susţinut evenimentul anul acesta, în ciuda crizei. Poate că ar fi trebuit să subliniez că au fost prezenţi la Gală, până târziu în noapte, atât primarul Capitalei, Sorin Oprescu, cu promisiunea că nu va abdica de la datoria pe care şi-o recunoaşte de a spijini cultura, cât şi ministrul Culturii, Theodor Paleologu, emoţionat el însuşi de apropierea de personalităţile scenei. Dar importantă nu e nici criza, nici greutăţile de organizare – înfruntate an de an de mica echipă a UNITER – ci faptul că atâţia oameni au găsit în ei capacitatea de a se bucura împreună, transmiţând bucurie mai departe. A fost un exerciţiu de solidaritate în direct.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine













9 Comentarii [+] Adauga un comentariu
N-a trecut încă o oră de când s-a încheiat Gala Uniter 2009, iar ceva din emoția ei va persista, desigur, în rândurile pe care le scriu acum, aici. Refuz întotdeauna să aflu – nu cine sunt câștigătorii, fiindcă asta chiar nu se poate...
un kitsch portocaliu, pedeleprele s-au premiat intre ele,culturnici ai betivului de la cotroceni si ai consilierei presedintelui norvegiei asta a fost gala lui caralitru sursa a mi-6
pacat ca aveti pe forum asemenea interventii. oar chiar nu se poate aprecia un moment de echilibru, luminos cum este aceasta gala in fiecare an? pt mine a fost o bucurie, ca de fiecare data. si criza nu se simtea deloc..
si totusi cum dreaq se face ca numai culturnicii regimului de dreapta sunt (auto) premiati?
problema mea este caramitru nu castigatorii neaparat (nici nu am vazut toate piesele), dar ion caramitru este penibil in rolul de amfitrion. este arogant, vorbeste prea mult, prea cu toata lumea. el ar trebui sa prezinte si sa lase lumea sa vorbeasca. parca este gala lui (inteleg ca el este cel care a fondat uniter-ul) dar asta nu inseamna ca este a lui si ca ar trebui sa strice un spectacol ce ar putea iesi dragut.
superb articol care ne face sa simtim si noi emotia acestor oameni de valoare intr-o lume plina de politicieni scarbosi fiecare sosind cu un bagaj de nesimtire care se perfectioneaza in clica lor. astfel de evenimente astept de la romani! felicitari pentru articol si sensibilitate!
Bravo Caramitru! Un machedon adevarat !
atatea cuvinte frumoase,pe drept cuvant, nu am mai citit de mult dintr-o singura rasuflare,o singura respiratie! cristina modreanu merita aplauzele noastre. gala uniter - moment deosebit. ion caramitru -suma tuturor mainilor intinse de actorii care ne multumesc prin acest gest!
uniter?
regal-ul unei lumi ale carei porti nu se inchid niciodata! cine nu crede,il sfatuiesc sa incerce sa afle.
cita naivitate poate sa anime pe un simplu spectator....care(firesc),nu stie ce mizerii ,ce jocuri de culise ,ce meschinarii se ascund dincolo de cortina acestei meserii.aproape ca am ris (ca la un banc bun )cind am citit ca aceasta gala uniter este o oaza de lumina.....care oaza????care lumina???care moment deosebit???si un novice ,vede clar ,de la inaltimea unui boeing 707, ca se premiaza intre ei sacalii, rechinii ....... in cadrul acestei gale ,prin discursurile (nu toate) rostite ,se periaza reciproc avantajos ambele tabere,cei care dau si cei care pimesc......se mai nimeresc asa,ca "dau bine in poza"si citiva nevionavati ;care sunt oameni de valoare si care realizeaza ca sunt depasiti de eveniment si stiu sa se faca rapid disparuti de pe scena ridicolului....
pacat de marii perdanti.actorii si regizorii tineri ,care de ani de zile se daruiesc neconditionat acestei meserii.actori si regizori care lucreaza in conditii dure din toate punctele de vedere,dar care nu lasa garda jos.
rusine sa le fie celor care maninca piine de pe urma actorilor,scriind cronici de serviciu.asa zisi cronicari care nici nu se obosesc sa ramina uneori pina la finalul unei reprezentatii.
cine se simte cu musca pe caciula,sa se scarpine!
cita 'modestie' l -a caracterizat pe acel ilustru necunoscut premiat de asociatia internationala a criticilor....mi-au dat lacrimile.intrebare:ce ea ce scrieti dvs,este cronica teatrala sau cronica frustrarilor acumulate???
rusine .
domnule caramitru,lasati fracul,papionul si pupitrul de prezentare unui actor tinar,posesor de muuult umor de buna calitate,iar dvs asezonati-va cu publicul evenimentului.va garantez ca veti avea o experienta noua.si inca o observatie,momentul final,cel cu sampania pe scena ,la care insistati sa dea navala publicul .....este penibil si ne indreptateste,pe noi spectatorii din fata micilor ecrane ,sa cautam telecomanda si sa mutam rapid pe ...discovery science.