no author
Ramona LOZNIANU
Aura STAN
Ramona LOZNIANU
11047 vizualizări 27 oct 2011

Câte moaşte sunt în România? "Numai Dumnezeu ştie câte sunt răspândite în România şi în lume", ne spune un preot, realizator de emisiuni pe teme religioase de la Trinitas TV. Aceeaşi dilemă o are şi Patriarhia: "Nu ştim câte moaşte sunt în România pentru că Biserica este descentralizată", măturişte pentru gândul purtătorul de cuvânt al Patriarhului Daniel, părintele Constantin Stoica.

România a devenit ţara tuturor moaştelor. Jurnalele de ştiri nu contenesc să arate mulţimi de credincioşi făcând cozi interminabile la moaştele Sfântului Dumitru, la moaştele Sfintei Parascheva sau la moaştele Sfintei Filofteia, ca să numim doar câteva dintre punctele fierbinţi ale calendarului creştin ortodox de peste an. Chiar zilele acestea, mii de oameni au aşteptat ore întregi pentru a săruta moaştele Sf. Dimitrie la Patriarhie şi pentru a-şi atinge hainele, batistele, certificatele medicale şi chiar portofelele de racla sfântă.

Tânără care se închină la racla Sfântului Dimitrie cel Nou

Un recensământ al moaştelor nu a fost încă făcut în România. De aceea, încercarea gândul de a afla câte oseminte sfinte sunt venerate anual în bisericile autohtone s-a lovit de limite aproximative. 700, 1.000, 10.000, 13.000? În funcţie de sursele consultate, cifrele diferă.

Într-un inventar făcut de gândul în urma consultării unor site-uri "creştin ortodoxe", în România ar fi nu mai puţin de 700 de moaşte localizate în peste 250 de biserici şi mănăstiri. Părintele Constantin Diaconaşu de la o biserica Spitaului Judeţean Suceava a explicat însă pentru gândul că "nu se poate târnosi (sfinţi -n.r.) o biserică fără ca aceasta să aibă sfinte moaşte pe pristol (masa din mijlocul altarului, pe care se ţin obiectele necesare oficierii liturghiei - n.r)", ceea ce înseamnă că cifra este mult mai mare. Cum în România, potrivit Patriarhiei, sunt peste 13.000 de biserici, asta înseamnă că numărătoarea ar trebui să înceapă de la 13.000 în sus, iar limita maximă este greu de estimat, în condiţiile în care am găsit biserici care conţin zeci de oseminte sfinte.

Astfel, biserica cu hramurile "Izvorul Tămăduirii" şi "Sfântul Ierarh Nicolae" a Spitalului Judeţean din Suceava se laudă cu peste 70 de moaşte, printre care părţi din osemintele Sf. Gheorghe, ale Sf. Ioan Botezătorul, ale Sf. Ana, mama Mariei, ale celor trei Ierarhi Vasile, Grigore şi Ioan, ale lui Dionisie Aeropagitul sau ale Mucenicilor ucişi de Irod. "Sunt şi fragmente din mâini şi din cap, adică părţi din craniu şi degete. Nu ştiu exact pentru că au fost adunate pe parcursul a 15 ani", ne-a declarat părintele Constantin Diaconaşu.

Credincioşi care sărută racla Sfintei Parascheva

Acesta a mărturisit că aducerea osemintelor sfinte în această biserică "a fost un obiectiv în sine, pentru care s-au făcut multe eforturi. Reprezentanţii bisericii şi ai Arhiepiscopiei (din judeţ - n.r) au ţinut foarte mult ca o biserică aflată sub oblăduirea unui spital, să aibă cât mai multe moaşte, pentru a veni în ajutorul bolnavilor".

"Noi ajungem la Dumnezeu prin sfinţi. Sfintele moaşte sporesc evlavia. Acestea au fost făuritoare de multe minuni în cazul celor care au apelat la acest tip de ajutor. Dacă am tăcea noi, ar vorbi pietrele de minuni", a mai spus părintele Diaconaşu, în opinia căruia sfinţii, şi nu vedetele de televiziune ar trebui să fie exemple demne de urmat.

Drumul oaselor. Cum tranzacţionează bisericile osemintele sfinte

Dar cum ajung moaştele în proprietatea unei biserici? Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a declarat că moaştele sfinţilor sunt donate de la o biserică la alta, fiind însoţite de un certificat care atestă autenticitatea lor. Părintele Diaconaşu spune că, pe lângă donaţie, există şi posibilitatea "răscumpărarii" moaştelor.

"Pentru moaştele Sfântului Gheorghe am oferit unei mănăstiri din Grecia o icoană de argint poleită cu aur, iar pentru cele ale Sfântului Nectarie, am dat un veşmânt arhieresc cu fir din aur, de câteva mii de euro", a explicat preotul.

Odată ce o biserică are în tezaur moaşte, le poate împrumuta şi altor lăcaşuri de cult. Criteriul care stă la baza ,,schimbului de moaşte" este accesibilitatea. ,,Nu e vorba de un schimb, ci de un prilej de pelerinaj, care se practică între biserici şi mănăstiri din diferite zone pentru ca toţi credincioşii să aibă acces la ele. De exemplu, Sfântul Grigore Decapolitul de la Mănăstirea Bistriţa, Vâlcea, a fost adus şi în Bucureşti, precum şi în Transilvania, pentru a tămădui sufleteşte şi trupeşte pe credincioşi", a declarat pentru gândul Florin Epure, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Culte Vâlcea.

Credincioşi pe 26 octombrie, adunaţi pe Dealul Mitropoliei

Cum se explică că moaştele unui sfânt se regăsesc în mai multe biserici din aceeaşi ţară sau chiar din ţări diferite? "Problema moaştelor e una foarte complexă. Atunci când a fost descoperită Crucea Mântuitorului de către Sfânta Împărăteasă Elena, întreaga lume a vrut să se bucure de binecuvântarea ei şi, astfel, s-a purces la împărţirea acesteia către întreaga creştinătate. La fel s-a procedat şi în cazul moaştelor. Anumite biserici s-au bucurat de prezenţa moaştelor şi, astfel, s-a purces la fărâmiţarea în bucăţele mici. Nu trebuie judecată în termeni de profanare, sunt fragmente foarte mici", ne-a explicat părintele Irinel Cojocaru, profesor de Liturgică. Acesta a precizat că cele mai multe moaşte care se află în bisericile din România au fost fost răscumpărate de la Constantinopol de domitorii Ţării Româneşti şi ai Moldovei. "Astfel, moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au fost aduse în Moldova de către Ştefan cel Mare, iar cele ale Sfintei Parascheva, de către Vasile Lupu", a adăugat Cojocaru.

Cum ajung oasele moaşte

La câţiva ani de la deces, mormântul unde este aşezat un călugăr sau preot, care se presupune că ar putea fi sfânt, este deschis de membrii comunităţii în care a trăit. Atunci se trag şi primele concluzii. "Dacă trupul este găsit întreg, neatins de nicio stricăciune şi răspânditor de miresme, dând impresia că acel om doarme, atunci acesta este supus la mai multe încercări în ideea de a fi canonizat. Rămăşiţele lumeşti sunt mutate într-o criptă supraterană, unde rămân în contact permanent cu aerul. Dacă nici de această dată, trupul nu este afectat în niciun fel, se înaintează un memoriu către arhiepiscopie (de care apaţine comunitatea respectivă -n.r.), prin care se aduce la cunoştinţă această descoperire. Apoi se fac slujbe de dezlegare, timp de 40 de zile, după pravila bisericească şi slujbă de parastas. Un preot de mir sau un arhiereu oficiază o rugăciune de dezlegare, pentru iertarea păcatelor mari sau a blestemelor, ce ar putea împiedica ca trupul să putrezească", a explicat pentru gândul un doctorand în Teologie Ortodoxă.

În cazul în care nu intervine nicio schimbare, este anunţată Patriarhia, iar Sinodul BOR decide dacă locul unde se află trupul poate deveni un sălaş de pelerinaj. Arhiepiscopia de judeţ deschide un dosar de cercetare canonică a vieţii acelui om. Apoi se ia în calcul ipoteza canonizării. "Toate acestea pot dura chiar şi zeci de ani", ne-a precizat doctorandul.

În unele cazuri însă, canonizarea poate trece peste aceste etape. "Înainte de a fi canonizat, rămăşiţele lumeşti ale Sfântului Ioan Iacob Hozevitul au fost descoperite la Hozeva, într-o peşteră, în anul 1980, la douăzeci de ani de la moarte. Acestea emanau un miros foarte plăcut, iar pe chipul stafidit al acestuia era imprimat un zâmbet. În acest context, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române au luat hotărârea să-l declare sfânt, iar osemintele lui au fost declarate moaşte", a povestit realizatorul de emisiuni pe teme religioase de la Trinitas TV.

În aşteptarea moaştelor

De la oseminte la bucăţelele de pânză îmbibate cu mir

În categoria moaştelor intră doar osemintele, spun specialiştii, chiar dacă este vorba doar de un "un vârf de unghie". Bucăţile din lemnul Sfintei Cruci şi bucăţile de pânză sau vata îmbibate cu mir sunt considerate relicve religioase.

Osemintele sfinţilor nu pot fi judecate în termeni de comparaţie. ,,Nu există o ierarhizare a moaştelor, adică nu putem considera că moaştele Sfântului Andrei sunt mai importante sau mai puţin importante decât cele ale Sfântei Parascheva. Fiecare sfânt şi-a manifestat în timpul vieţii sale sfinţenia pe o anumită cale. Moaştele fiecăruia, odată devenite sfinte, sunt la fel de importante şi cinstite în egală măsură. Sfinţenia nu impune măsuri", a mai spus preotul care realizată emisiuni pe teme religioase.

O bătrânică aduce flori la moaştele Sfântului Dimitrie

Reminiscenţe păgâne: frecarea batistei de racla sfântă. Ce spune Biserica?

Oamenii care vin să se închine la moaşte sunt dispuşi să aştepte ore întregi, uneori chiar zile, la cozi de câtiva kilometri pentru a se ruga şi a săruta osemintele sfinte. De ce nu fac asta şi în zilele obişnuite, în cazul bisericilor care adăpostesc moaşte tot timpul anului?

,,În ziua respectivă, sfântul ale cărui moaşte sfinte sunt prăznuite, revarsă asupra credincioşilor daruri speciale, pe care le-a primit la rândul lui de la Dumnezeu înainte de trecerea la cele veşnice. Atunci e un moment prielnic pentru a le oferi celor aflaţi în nevoie, ajutor mai mare", a explicat pentru gândul preotul Diaconaşu.

În ceea ce priveşte însă obiceiul credincioşilor de a freca batistele, hainele, certificatele medicale sau chiar portofelul de racla sfântă, preoţii spun că acestea nu sunt "practici care ţin de învăţătura creştină, sunt reminiscenţe ale practicilor păgâne".

"Credincioşii nu se dau în lături de la aceste practici pentru că le consideră aducătoare de prosperitate şi ajutor de la Dumnezeu. Ei cred că astfel Dumnezeu le ascultă cererile. Importantă e credinţa, iar apoi întâlnirea cu sfintele moaşte", a conchis părintele Constantin Diaconaşu, care slujind la o biserică din curtea unui spital, spune că le permite rudelor bolnavilor să-i aşeze sub patrafir sau să atingă de moaşte o pijama sau un prosop.

Sobor de preoţi cu moaştele Sfântului Andrei

Care sunt moaştele care atrag cei mai mulţi oameni

Cele mai mari praznice de peste an, care pun în mişcare zeci de mii de oameni sunt: Sfânta Parascheva, serbată pe 14 octombrie şi ale cărei moaşte se găsesc în Mitropolia de la Iaşi, moaştele Sfântului Dumitrie cel Nou din Basarabi, ocrotitorul Bucureştiului, aflate în Catedrala Patriarhală din Capitală, şi Sfânta Muceniţă Filofteia, prăznuită pe 7 decembrie, ale cărei rămăşiţe pământeşti se află în biserica mănăstirii de la Curtea de Argeş.

Alte moaşte care atag mulţi credincioşi se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Timişoara şi aparţin Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, celebrat pe 15 septembrie, ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, aflate în aceeaşi mănăstire şi care este sărbătorit pe 2 şi 24 iunie. Pe 11 aprilie e zi de sărbătoare în Mănăstirea Cernica din apropierea Capitalei, lăcaşul păstrând moaştele Sfântului Ierarh Calinic. Moaştele Sfinţilor din Dobrogea, Halmyris, Epictet şi Astion sunt păstrate la Mănăstirea Niculiţel din Tulcea şi sunt celebrate pe 7 iulie, iar cele ale lui Sfinţilor Mucenici Zoticos, Atalos, Camasis şi Filip, prăznuiţi pe 3 şi 4 iunie, sunt găzduite de Mănăstirea Cocoş din acelaşi judeţ.

PENTRU COMENTARII, VĂ AŞTEPTĂM PE PAGINA SPECIALĂ FACEBOOK GÂNDUL

Citește și: