Gena rezistenţei la băutură. Una dintre evoluţiile recente ale speciei umane

Chinezii se înroşesc la faţă când beau, ceea ce înseamnă că rezistă mai bine la alcool /// Foto: Reuters/Nir Elias

Deşi oamenii au învăţat să adapteze mediul înconjurător după propriile nevoi, tot nu au scăpat de procesul de evoluţie. Oamenii blonzi au apărut în Europa de doar câteva mii de ani, eschimoşii s-au adaptat la frig, nu doar s-au îmbrăcat bine, iar strămoşii chinezilor şi-au dezvoltat gena rezistenţei la băuturi alcoolice, arată ultimele studii

Cu 10.000 de ani în urmă, revoluţia agrară începea să se răspândească în sudul actualului teritoriu al Chinei. Oamenii din neolitic au învăţat să cultive orezul şi alte cereale, ceea ce a dus la o altă revoluţie, de data aceasta în stilul lor de viaţă - s-a inventat şi alcoolul făcut din cereale. Oamenii de ştiinţă cred că beţiile care au urmat (abia se descoperea că alcoolul dăunează grav sănătăţii) trebuie să fi pus serios în pericol vieţile oamenilor, ba chiar mai mult, supravieţuirea populaţiei care abia descoperea plăcerile bahice. În ajutorul petrecăreţilor neolitici a sărit mama natură, cu o mutaţie genetică ce a făcut ca efectele alcoolului să fie mai puţin nocive. Astfel, noua genă a permis ca alcoolul să se transforme într-o substanţă mai puţin toxică pentru organism, care în schimb duce la înroşirea obrajilor. Gena este acum prezentă la toţi oamenii care trăiesc în China de Sud şi s-a răspândit rapid în Asia şi apoi în lume. Acest lucru a fost relevat de omul de ştiinţă Bing Su de la Academia Ştiinţifică Chineză şi reprezintă doar unul dintre exemplele de evoluţie genetică recentă a omului.

Oamenii nu au încetat să evolueze genetic

O altă mutaţie genetică menită să ducă la adaptarea oamenilor la condiţiile în care trăiesc a fost descoperită de geneticienii chinezi în rândul tibetanilor. Un set special de gene îi ajută pe aceştia să suporte mai bine nivelul scăzut de oxigen de pe platoul tibetan. Mutaţia ar fi avut loc în urmă cu 3.000 de ani, spun geneticienii chinezi, ceea ce ar însemna că "evoluţia" tibetanilor este cea mai recentă din istoria speciei umane.

Aceste descoperiri arată că ipoteza conform căreia oamenii au încetat să mai evolueze odată ce au învăţat să adapteze mediul la nevoile lor este eronată. Cercetările efectuate în ultimii ani, în cadrul mai multor programe de studiere a genomului uman, arată că procesul de evoluţie este în plină desfăşurare. "Nu există niciun motiv să presupunem că procesul de evoluţie s-ar fi încetinit sau încheiat", a declarat geneticianul Mark Stoneking, de la Institutul de Antropologie şi Evoluţie Max Planck din Leipzig.

Geneticiana Anna Di Rienzo, de la Universitatea din Chicago, studiază şi ea problema, dar dintr-o perspectivă pragmatică. În loc să studieze întregul genom uman, Anna Di Rienzo se concentrează asupra genelor ce sunt predispuse spre mutaţii atunci când oamenii îşi schimbă mediul, dieta sau stilul de viaţă.

Studiile efectuate cu materialul genetic al eschimoşilor au arătat că genele care ajută la rezistenţa la frig sunt în proces accentuat de evoluţie. Triburile de culegători-vânători a căror hrană este bazată pe rădăcini şi tuberculi îşi dezvoltă genele care ajută organismul să rămână sănătos în absenţa acidului folic, substanţă care este prezentă în doze foarte mici în hrana lor obişnuită. Pe de altă parte, oamenii care trăiesc la tropice (considerat mediul natural al speciei umane) prezintă cea mai mică predispoziţie către mutaţii genetice. "Putem afirma că suntem deja adaptaţi la acest mediu şi că semnalele de evoluţie apar atunci când acest mediu este schimbat", spune Anna Di Rienzo.

Culoarea pielii - rezultate similare pe căi diferite

Cea mai vizibilă evoluţie recentă a oamenilor este culoarea pielii. Pielea de sub blana primatelor este depigmentată.

Când strămoşii oamenilor şi-au pierdut blana (probabil pentru eficientizarea procesului de transpiraţie), pielea lor s-a înnegrit pentru a se proteja de radiaţiile ultraviolete. Deşi procesul pare simplu, este nevoie de cel puţin 25 de gene pentru a determina sintetizarea, înmagazinarea şi distribuirea melaminei - substanţă care dă culoarea pielii şi a părului. Procesul de înnegrire a pielii a fost inversat în cazul oamenilor care au migrat din zonele calde către cele mai reci din nordul Europei şi al Asiei. Pielea lor a trebuit să se albească pentru a atrage lumina soarelui, un lucru esenţial în sintetizarea vitaminei D. Surpriza a fost că, deşi efectul a fost acelaşi şi pentru europeni şi pentru asiatici (albirea pielii), cauzele au fost diferite. În timp ce 98% dintre europeni au aşa-numita "golden gene", care asigură o culoare deschisă pielii şi părului (se presupune că primii oameni blonzi au apărut în urmă cu 6.000 - 7.000 de ani), aceasta este foarte puţin prezentă printre asiatici. În schimb, aceştia au dezvoltat o versiune nouă a genei DCT care a dus la albirea pielii. De asemenea, în estul Asiei apar variaţii genetice care sunt foarte rare sau inexistente în Europa şi Africa. Părul oamenilor din această zonă este mult mai gros, datorită unei gene numite EDAR. Părul mai gros protejează mai bine capul de frig, spun cercetătorii de la Universitatea de Medicină Tokai, din Japonia.

Un mister rămâne modificarea genei ABCC11 la populaţia care trăieşte în Asia de Est. Acest lucru face ca ceara din urechile oamenilor din aceste părţi să fie foarte uscată, spre deosebire de a restului omenirii.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine