În Cipru, istoria şi religia se vând bine la pachet cu turismul

Biserica Agios Lazarus din Larnaca, construită pe mormântul Sf. Lazăr

Vacanţa în Cipru, peste 600 de euro de persoană 

Românii formează o comunitate numeroasă

O ploaie de şerveţelele albe cade peste dansatorii nedumeriţi, în timp ce cipriotul cântă de zor o melodie tristă, acompaniindu-se la mandolină. Intră în scenă şi patronul tavernei, un individ solid, cu o voce puternică. Vorbeşte destul de bine româneşte, după ce a trăit 17 ani în ţara noastră. Trece pe la mese ca să ne umple paharele, nu cu ouzo, ci cu palincă, adusă din România de cuscrii lui. Din când în când are grijă să întreţină atmosfera, aruncând cu şerveţele în stânga şi-n dreapta. La ciprioţi, e semn că distracţia e în toi şi este permis inclusiv să te urci pe mese, dacă vrei să te dai în spectacol. Unul rezervat sută la sută bărbaţilor, care au ocazia să-şi arate veleităţile de dansatori, în faţa prietenilor şi a partenerelor. Urcă pe mesele lungi de lemn pe rând şi îşi fac numărul, cu un aer mândru.

Este acelaşi dans tradiţional, neschimbat, fără nicio influenţă turcă, în ciuda tensiunilor dintre cele două popoare, materializate printr-un război, în 1974. Ciprioţii au rămas cu partea de sud a insulei, iar turcii, cu nordul, cu tot cu staţiunile frumoase de la malul Mării Mediterane. Investitorii ciprioţi au plecat însă în sud, unde au construit hoteluri pentru toate categoriile, de la lux de cinci stele până la aşezăminte mai modeste. E extrasezon, dar e plin de turişti, în special britanici şi nordici. Români sunt peste tot, nu în vacanţă, ci veniţi la muncă, mai ales în sectorul turistic. “Criza nu se simte aşa tare ca acasă. Se câştigă bine aici şi nu am de gând să mă întorc prea curând”, povesteşte Cristi, un tânăr chelner care lucrează la un hotel din Pafos. Aşa că, dacă nu vorbeşti engleză, e uşor să te înţelegi cu personalul în hoteluri, restaurante şi cafenele.

Turism religios, în lung şi-n lat

Stelios, ghidul care ne însoţeşte pe toată durata călătoriei, ne povesteşte ce a însemnat războiul. „Turcii au prădat şi vandalizat  peste cinci sute de biserici ortodoxe şi au distrus o mulţime de icoane şi picturi“, spune el, revoltat. Distrugerile nu s-au limitat numai la aşezămintele religioase ortodoxe, invadatorii distrugând şi pe cele ale maroniţilor, armenilor, catolicilor, protestanţilor şi evreilor de pe insulă. Au rămas însă destule în sud, bine conservate şi exploatate turistic, alături de muzeele arheologice. Ajungem în Agia Napa, prima oprire din circuit, unde vizităm o mănăstire şi un muzeu dedicat mării. De asemenea obiective turistice am avut parte, de altfel, toată săptămâna.

A doua zi, vizităm  Lefkosia, capitala insulei, sau Nicosia, cum mai este cunoscută, şi muzeul bizantin. Stelios vorbeşte întruna şi ne spune povestea fiecărei icoane, unele vechi de şapte-opt secole. Suntem tot în Ciprul grecesc, la doi paşi de zidul care împarte oraşul între cele două ţări. Dacă te iei însă după mesajele de bun venit primite pe telefonul mobil, te afli în Turcia. Plecăm mai departe. Din nou turism religios, de data aceasta în Larnaca, la Agios Lazarus (n.r. – Biserica lui Lazăr), construită pe mormântul Sf. Lazăr. Aşezăminte religioase vedem şi în Pafos -  oraş ridicat pe locul unde s-a născut Afrodita, zeiţa frumuseţii, după cum spune legenda - şi în munţii Troodos, de-a lungul unui circuit dificil de-o zi.

Vinuri pentru toate buzunarele

Abia după ce am petrecut câteva ore într-o tavernă ne-am dat seama că trebuia să nu fi mâncat o zi întreagă ca să facem faţă abundenţei de mâncare. Abia te-ai săturat de primul fel şi masa se umple din nou. Din fericire, bucătăria cipriotă este destul de uşoară, cum e în general gastronomia mediteraneeană. Nu lipseşte pasta de susan frecată cu ulei de măsline, tzatziki, souvlaki, omleta cu spanac şi musacaua, dar sunt şi destule reţete pe bază de carne de pui şi de miel, bine condimentate cu tot felul de ierburi. Kleftiko este un preparat din carne de miel sau ied gătit în vase speciale, în cuptoare de pământ. Oferta de vinuri este bine reprezentată, pentru toate gusturile şi merită să cumperi şi pentru acasă. Othello este numele unuia dintre cele mai băute vinuri cipriote, un vin roşu produs dintr-un soi de struguri indigeni. Commandaria este un alt soi la mare căutare, cu gust de cireaşă dulce. Pentru a obţine parfumul inconfundabil al acestui vin, strugurii sunt lăsaţi o perioadă mai lungă în vie până sunt culeşi, pentru a le creşte concentraţia de zahăr.

Cunoscătorii au ocazia să deguste toate aromele de licori la Festivalul vinului, care se desfăşoară în fiecare an, între 30 august şi 10 septembrie. Vinurile şi dulciurile tradiţionale, cum ar fi rahatul, cofeturile pe bază de nucă de cocos şi alunele trase în zahăr ars sunt de altfel printre puţinele produse ieftine de cumpărat. O sticlă de vin de masă costă începând de la trei-patru euro, iar o cutie de rahat, doi euro. În rest, cine s-a gândit să facă shopping în Cipru ca în orice ţară europeană are nevoie de un buget consistent, hainele şi încălţămintea fiind destul de scumpe în afara perioadelor de reduceri. 

Info plus:

Buget de vacanţă mediteraneeană, cel puţin 600 de euro

O vacanţă în Cipru presupune un buget îndestulător, atât pentru bilete, cât şi pentru banii de buzunar. Şapte nopţi de cazare cu demipensiune la un hotel de patru stele costă începând de la 616 euro/persoană, preţ care include şi transportul cu avionul plus transferurile.
 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine