Întâlnirea cu Darth Vader

Întâlnirea cu Darth Vader

Abia mă băgasem într-o cage la Alpha, să-mi trag sufletul pentru un ceas, când cineva a răcnit în româneşte: „Aha, tu eşti, te-am găsit!”. Aproape că mi s-a oprit animaţia de emoţie şi în cap mi-au năvălit o mulţime de gânduri. La mine striga? Nu mai era nici un alt avatar român în tot clubul şi nici nu mai întâlnisem vreunul în SL. Cine era? De ce mă căutase? Cum mă găsise? Şi, la urma urmei, ce dorea de la mine de mă urmărise prin lume şi-i ruinase dublului meu uman acoperirea virtuală?

Nu vedeam, în orga violentă de lumini, decât siluete mişcătoare, repede acoperite de ceaţa lăptoasă ce se ridica din podea, dar eram sigură că se află în preajma mea, chiar foarte aproape. „Tu scrii la Gândul, nu-i aşa?”, a mitraliat IM-ul. Nu puteam să neg, chiar dacă nu eu scriam, ci fiinţa aplecată peste tastatură şi care, deseori, îşi impunea propria voinţă, deşirând seninătatea mea de avatar zglobiu. „De când te caut! În fine, azi, după ultimul articol, am ştiut unde eşti. I-am întrebat pe toţi de aici, dar habar n-aveau de vreo româncă”, a continuat el. „I-am păcălit, ei cred că sunt franţuzoaică”, i-am răspuns şi mi-am dat seama că dublura mea, care se apucase să-mi nareze aventurile, dăduse în ultimul episod suficiente indicii pentru ca eu să fiu găsită. El mi-a trimis un zâmbet din două puncte şi o paranteză, apoi, pe nepusă masă, m-a întrebat: „Se acceptă darea de bacşişuri aici?”. „Nu ştiu, probabil că da!”. Oricum, eu nu aveam tip jar, nefiind angajată ca dansatoare şi nici nu credeam că mi-ar fi servit la ceva, clubul nefiind călcat de bogaţii SL care, din câte am băgat de seamă, sunt mult prea ocupaţi cu afacerile ca să se mai distreze. Bruce, de pildă, un antreprenor excentric purtând o hlamidă unduioasă de tigru alb, a rămas două ore imobil pe acoperişul discotecă al castelului construit de Merlin chiar pe terenul cumpărat de la el. Făcea tranzacţii imobiliare în IM.

În colţul din dreapta sus al cadranului meu vizual  a apărut deodată cecul albastru care mă anunţa că am de primit nişte bani. Am dat automat „Accept”, pe urmă am văzut cu stupoare că, în locul celor 6 L pe care mă aşteptam să-i primesc de la Capitain Dhuston, pentru modesta mea  prestaţie într-una din cuştile sale, contul meu a săltat cu 3000 de lindeni. Câteva clipe am rămas fără grai, apoi am protestat slab: „E prea mult!”. „Nu-ţi face probleme, am de unde. Vă eram dator vouă, celor de la Gândul. Datorită vouă am intrat în SL şi-mi merge bine”, mi-a răspuns şi ghiceam un zâmbet complice şi înţelegător la sfârşitul frazei. Pe el tot nu-l vedeam şi nici până în ziua de azi n-aş putea spune că ştiu cum arată. Ne-am reîntâlnit de cinci ori, dar mi s-a înfăţişat fie sub masca întunecată a lui Darth Vader, fie în carcasa unui robot pitic, cocoţat pe picioare de miriapod. Pare a  fi plictisit de  formele „umane”, pe care le-a îmbrăcat în primele lui luni de Second Life. Câteva minute mai târziu, survolam insula lui însorită, acoperită cu nisip alb. Mi-a arătat proprietăţile sale, deja închiriate, mi-a explicat cum să aflu prims-ii unei parcele şi de ce sunt ei importanţi, mi-a vorbit cu ironie despre debutul său în SL, despre cum a ajuns bogat şi mi-a făcut o mulţime de cadouri. Aşa am prins gustul hainelor Nyte  sofisticate şi  de foarte bună calitate, aşa am ajuns să nu mai pot umbla fără sexy walk , mersul legănat din şolduri, în posesia oricărui avatar femeie care se respectă şi în comparaţie cu care mersul originar Linden Lab nu e decât o ţopăială caraghioasă. Aşa am învăţat să folosesc o armă – Lumea, cum i se spune, nu e lipsită de pericole şi, apăsând pe trăgaci, îl bagi pe agresor într-o colivie şi-l zbori din preajma ta -, dar nu mai sunt tentată să o încerc de când am drept protector un vampir portughez din True Brujah clan, cu canini de diamant şi două săbii de samurai pe care le mânuieşte foarte bine. Aşa am reuşit, în fine, să mă desprind de

pad-uri şi să plec în întâmpinarea altor întâlniri extraordinare. „Dacă ai nevoie de ceva, sunt aici!”, mi-a spus  Darth Vader la despărţire, levitând în mantia lui neagră ca să se facă nevăzut în cerul albastru. Am ştiut că este adevărat.

 Eram liberă şi veselă când Shalee m-a teleportat în France Midi. Trebuia să-i dau totuşi un răspuns. (va urma)

                Elena a doua

Precizare

Second Life este un joc online cu 6.000.000 de participanţi. Ei creează, construiesc, transformă lumea virtuală, comunică, se împrietenesc, se îndrăgostesc, învaţă, fac afaceri, câştigă Linden dolari, pe care îi pot transforma în dolari adevăraţi la cursul de schimb din SL. Lunar, 1.700.000 dintre ei sunt activi în joc.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine