967 vizualizări 31 dec 2017

“Cum te cheamă? Zgăbearţă Iftode. De unde eşti? Din Văscăuţi. Ce e tac-tu? Cârciumar”. Aceasta a fost replica din ‘’Doi vulpoi’’ cu care Vasile Muraru a dat lovitura într-o noapte de Revelion. “A avut un mare impact după difuzare. Îmi amintesc că trebuia să plec cu trenul la soţia mea şi nu am reuşit să mă urc. Mă cunoştea toată lumea în gară la Târgovişte. Făcusem şapte filme, dar nu au avut succesul acestei replici. Totul era controlat, dar avea şi o oarecare calitate. Astăzi sunt alte posibilităţi de distracţie, dar atunci era o sărbătoare pentru români, care petreceau altfel, nu se întâlneau la o masă să butoneze telefoanele, iar Ceauşescu nu s-a jucat cu Revelionul, nu l-a oprit”, povestea, într-un interviu pentru Gândul, actorul Vasile Muraru. 

“Eram fericiţi că eram selecţionaţi, noi fiind tineri în perioada aceea. Era plăcut să te întâlneşti cu acei oameni, să ai posibilitatea să fii în replică cu foştii tăi profesori”, spune şi Alexandru Arşinel, care a avut şansa să trăiască pe viu mirajul câtorva nopţi. ”Veneam după amiază, pe la 12.00, mai repetam şi la 20.00 începea Revelionul, până la 06.00 aşteptai să intri. Ţin minte că odată urma să cânt cu formaţia lui Sile Dinicu, In ginocchio da te, şi îmi venea rândul dimineaţa. Stăteam acolo, repetam cuvintele, dar m-am aşezat pe o scară şi am adormit. La un moment aud: Arşinel!, Arşinel! Am intrat ''beat'' în scenă, nu ştiam unde sunt, noroc că a bătut cineva dintr-o tobă, m-am trezit la realitate şi mi-am făcut numărul. Eram tare fericit, mă vedea mama, mă vedea tata, prietenii. Pentru noi TVR însemna o răsplată, te băteai să ajungi un actor cât de cât cunoscut ca să prinzi o dată pe an o intrare la TVR”, povestea şi Alexandru Arşinel, pentru Gândul. .

Scheciuri, muzică populară, uşoară, romanţe, acestea erau deliciile care îi ţintuiau pe telespectatori în faţa televizoarelor în cea mai lungă noapte dintre ani. Lumea iubea umorul, dorea să râdă cu poftă, să simtă, măcar pentru o seară, fericirea aceea, pe care o primea cu porţia.

Arşinel îşi aminteşte că la unul dintre Revelioane a încercat şi un rol de travesti. “El a apărut în programul nostru întâmplător. Cu noi în spectacol era pe atunci şi Margareta Pâslaru, aşa că Veselovschi şi Puiu Maximilian i-au propus un cântec care avea o nuanţă lăutărească, dar ea a zis că nu o prinde. Cântecul se numea ''Filimoane'' şi trebuia cântat de o femeie. Eu am început să-l cânt în falset şi m-am gândit să-l fac travesti. Am avut un succes imens. La un an după Revoluţie am fost în Australia şi jumătate din sală avea caseta cu tot Revelionul imprimat, se vindea foarte bine pe atunci, şi toţi îmi cântau Filimoane, Filimoane”, spune actorul.

Sume modice pentru artişti

Revelionul era ca o mană cerească pentru artişti, nu îi îmbogăţea, dar le pietruia cariera şi îi ajuta să prindă şi alte contracte avantajoase. “Erau bani buni, dar ai fi fost în stare să dai tu bani ca să apari. Noi făceam, de exemplu, radio aproape în fiecare zi. Era ''Unda veselă'' a lui nea Vova, un celebru realizator, şi dimineaţa, la ora 08.00, eram acolo. Mă grăbeam să ajung cu zece minute mai devreme şi să prind nu loc sub scară, acolo era un podium unde te puteai întinde până îţi venea rândul, iar noi veneam ori de la o repetiţie, ori de la barul unde lucram. De obicei, planul ni se dădea peste cap, Bibanul (Dem Rădulescu) ajungea primul. Aveam trei, patru emisiuni şi ne veneau cam 35-40 de lei pe săptămână, dar ne plăteam curentul, căldura, un kg de carne”, a povestit Alexandru Arşinel pentru Gândul.

MAI JOS CÂTEVA MOMENTE MEMORABILE DIN REVELIOANELE DE ALTĂ DATĂ  

 

Citește și: