Lady GaGa, noua eroină a feminismului

de Diana MARCU Postat la: 25.02.2010 20:02 Ultima actualizare: 19.10.2011 22:44

Lady GaGa la cea de-a 30-a gală Brit Awards n Foto: Reuters/Suzanne Plunket

O fată slabă, blondă, pe jumătate dezbrăcată, obsedată de modă şi care poartă întotdeauna tocuri înalte. După atâţia ani de prigonire a păpuşilor Barbie, cea mai nouă şi populară figură
a feminismului este Lady GaGa

Unul dintre cele mai fascinante lucruri vehiculate despre Lady Gaga este abilitatea ei unică de a separa nuditatea feminină de sex, scrie Splice Today, o revistă de cultură urbană din SUA. E adevărat, artista apare goală aproape zilnic, dar, spre deosebire de alte staruri pop, atunci când se dezbracă nu o face pentru a-i excita pe ceilalţi. "Când scriu muzică, mă gândesc la hainele pe care vreau să le port pe scenă. Este important ca lucrurile să se îmbine unele cu altele: concerte artistice, hainele, arta. Pentru mine, toate acestea se împreunează şi devin o poveste reală, care le va place fanilor. Vreau ca imaginaţia fanilor să fie cât mai acaparată, încât ei să-şi dorească să guste bucăţică cu bucăţică din creaţia mea", spune artista.

Când Britney Spears, Rihanna şi Beyonce rămân cu aproape nimic pe ele în videoclipuri sau pe scenă, o fac pentru ochii bărbaţilor din public. O fac pentru a fi sexy. Dar Lady GaGa, cu machiajul şi toaletele ei bizare, nu vrea să fie sexy. Îmbrăţişând din toată inima grotescul, ea face tot ce poate pentru a fi goală, fără să fie sexuală. Aşa să fie?

Îmi expun corpul, dar nu pentru plăcerea ta

Cu siguranţă, o grămadă de oameni, bărbaţi şi femei deopotrivă, sunt atraşi din punct de vedere sexual de Lady GaGa. Corpul ei este, în definitiv, unul atrăgător după standardele societăţii noastre: membre subţiri, sâni frumoşi, faţă drăguţă, ochi mari şi abdomen plat. Dar atunci când îşi dă jos hainele şi dansează, intenţia ei nu este să excite publicul. Nu este nimic sexy în ţinutele pe care le alege şi care sunt, după propriile sale cuvinte, nişte ciudăţenii. Ţinute memorabile, care devin subiect de presă. Amintiţi-vă de premiile Grammy, când artista de 23 de ani a intrat în pielea unei zâne argintii, căreia nu i-a lipsit "bagheta".

Ţinuta de după decernarea premiilor a fost şi ea una de excepţie, cu vedere la partea posterioară, în vreme ce, pe cap, a purtat o pălărie ce părea realizată din trăsnete suprapuse. Chiar şi atunci când poartă ceva mai convenţional, îşi acoperă corpul cu vopsea şi îşi întunecă figura cu un machiaj dramatic. Sau cu o mască dantelată. Ori cu sute de perle lipite pe faţă, bust şi picioare, cum s-a întâmplat recent, la gala anuală de caritate amfAR, care a avut loc la mijlocul lui februarie, la New York. Vopsită complet în alb, excentrica artistă a purtat la gala de strângere de fonduri împotriva maladiei SIDA o pereche de bikini decoraţi cu perle, o jachetă albă scurtă, o şapcă albă şi o pereche de cizme albe, cu talpa şi tocurile foarte înalte. Singura pată de culoare a cântăreţei a fost rujul de pe buze, într-o nuanţă roz deschis, creată special pentru eveniment. Ca de fiecare dată, mesajul a fost clar: "Îmi expun corpul, dar nu pentru plăcerea ta".

2010 se conjugă la feminin, pe plan muzical

Lady GaGa se descrie ca fiind "puţin feministă". Dar felul în care se joacă cu genurile, sexul şi nuditatea sugerează mai mult decât puţin feminism. În afara scenei este dedicată cauzelor feministe: egalitatea între sexe, contracepţia şi prevenirea HIV. Este posibil ca, după atâţia ani de prigonire a păpuşilor Barbie, cea mai nouă şi populară figură a feminismului să fie o fată slabă, blondă, pe jumătate dezbrăcată, obsedată de modă şi care poartă întotdeauna tocuri înalte? Rămâne de văzut. Până atunci însă, artista triumfă pe plan muzical, ea strălucind practic la cea de-a 30-a ediţie a galei Brit Awards, unde sunt decernate cele mai importante premii din industria muzicală britanică. Ea a luat faţa tuturor câştigând premiile la categoriile "cea mai bună cântăreaţă internaţională", "cel mai bun album internaţional" ("The Fame") şi "revelaţia internaţională a anului". Aflată în fruntea topurilor muzicale internaţionale din ultimele 12 luni, Lady GaGa nu este singura doamnă aflată pe val.

Pare că 2010 se conjugă la feminin, acesta fiind anul în care au mai dat lovitura artiste precum Sade şi Susan Boyle, aflate - alături de Lady GaGa, cu « The Fame », în top 10 Billboard Hot 200. Cu al său album Soldier of Love, Sade şi-a marcat spectaculos revenirea, după zece ani de pauză, vânzările albumului depăşind în urmă cu o săptămână 500.000 de unităţi. Aceasta este cea mai mare cifră de vânzări înregistrată din noiembrie 2008, când veteranii de la AC/ DC au cucerit Billboard 200 cu albumul lor, Black Ice. Acesta s-a vândut în prima săptămână în 784.000 de exemplare.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

9 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 mir 26.02.2010 00:28

totul pentru bani , prosti buy into it .Si gasca ga ga nu are nici macar casa

 
#2 PMS VICTORIE 26.02.2010 01:33

MISCAREA SOCIALISTA RO

 
#3 unaenervata 26.02.2010 04:06

Lady GaGa, o aparitie bizara care fascineaza per total. A reusit sa fie acel altceva. Imi place.

 
#4 Hirotonia femeii si pozitia ortodoxa 26.02.2010 05:53

Hirotonia femeii si pozitia ortodoxa Mareste imaginea.


Hirotonia femeii si pozitia ortodoxa

Hirotonia femeii in toate treptele ierarhice este astazi tot mai discutata in lumea protestanta mai ales, facand parte din ordinea de zi a multor intruniri bisericesti-teologice internationale. In Biserica Ortodoxa, dar si in cea Romano-Catolica, aceasta problema nu se pune decat la nivelul discutiilor, nicidecum la recunoasterea valabilitatii ei. Una dintre Bisericile care aduce tot mai asiduu in discutie aceasta problema este cea anglicana, unde pana mai ieri, aproape ca nici nu se intrezarea aceasta posibilitate, cu toate ca Biserica Ortodoxa a recunoscut, la un moment dat, in urma unui dialog amplu, validitatea hirotoniei anglicane.

Problema hirotoniei femeii este lansata, se pare, de cercurile feministe occidentale, dar mai nou nici noi nu suntem feriti de provocarea ce ni se face. Daca vorbim despre feminism, trebuie facuta precizarea ca in ultimii ani in Occident s-a manifestat un feminism agresiv, in care femeia se vrea barbat, dar si un feminism moderat, exprimat si la nivelul Ortodoxiei, cu o alta perspectiva de abordare a fenomenului.

Ortodoxia se confrunta cu acest curent, care vine dinspre partea ei feminina, dar departe de a revendica hirotonia pentru sine. Pune insa problema reasezarii valorice a barbatului si a femeii. Este o conceptie care nu tine sa dovedeasca, in mod neaparat, egalitatea femeii cu barbatul, pentru ca o spune, de altfel, Sfantul Apostol Pavel: "in Hristos nu mai este nici rob, nici liber ... nici parte barbateasca, nici parte femeiasca", ci tine sa precizeze ca trebuie numai revizuita viziunea asupra persoanei-femeie. Nu trebuie sa existe o discriminare pe baza sexului, caci * nu este esenta, ci numai o relatie.

Daca citim indrumarile sau rugaciunile din Molitfelnic, referitoare la anumite momente din viata femeii (rugaciunea la 8 zile de la nastere, la 40 de zile, la punerea numelui copilului), "vom gasi o atmosfera - spun sustinatoarele curentului - care dezice teologia Mantuitorului si asaza femeia intr-un context antic, atribuidu-i raul de care sufera omenirea, intocmai ca in Levitic sau in cartile sapientiale ale Vechiului Testament. Femeia este considerata necurata, intinata: "spala-i intinaciunea sufletului si a trupului" sau "spala-i toata murdaria trupului si a sufletului, la sfarsitul acestor 40 de zile si o fa vrednica de a se impartasi cu Prea Curatele Tale Taine". De asemenea, exista canoane care opresc femeia chiar sa intre in biserica, sa sarute icoanele si sa se impartaseasca la vremea necuratiei lunare. Nu cumva - se intreaba aceleasi - toate acestea izvorasc dintr-o necunoastere a realitatilor bilogice? Pentru ca, de vreme ce aceasta perioada biologica lunara este pusa in legatura cu creatia (sau procreatia), deci natural si nicidecum nu este un pacat, de ce sa fie femeia oprita de la impartasanie sau de la intrarea in Biserica?

Teologic, s-ar putea raspunde ca aceasta necuratie lunara, pe care-o suporta numai femeia, este o consecinta a caderii in pacat, pentru ca, altfel, oamenii s-ar fi inmultit prin cuvant, dupa o afirmatie a Sfantului Ioan * de Aur. Sa nu uitam ca si barbatului i se interzice de catre aceeasi autoritate - canoanele - sa se impartaseasca la anumite perioade (de pilda, cand e ispitit in vis). Si acest fapt ar putea fi considerat tot "natural". Si tot pe aceeasi cale ar trebui sa admitem si ca "purismul iudaic a lasat urme adanci in constiinta crestina". Doar ca acest purism izvora din aceeasi Revelatie, din care izvoraste cel al Legii Noi. Oricum, trebuie sa admitem ca, femeie sau barbat, fiecare este chipul lui Dumnezeu.

In conceptia iudaica, femeia isi justifica existenta numai prin nasterea de prunci, iar aceasta a fost preluata si de crestinism, cu precizarea, insa, ca "barbatul prin femeia sa se *" (I Tim. 2, 9-15), dupa cum si reciproca este tot atat de valabila.

Ni se mai spune ca maternitatea tine de natura, si nu de persoana si, ca urmare, femeia nu trebuie vazuta ca un animal reproducator, ci trebuie vazuta in integritatea creatiei, nu separat. Problema femeii nu trebuie pusa izolat, caci ar conduce la o discriminare intre masculin si feminin. Barbatul este barbat numai in raport cu femeia. Fara femeie, barbatul nu s-ar putea identifica.

Feminismul lupta pentru o egalitate a sexelor, dar pana aici n-ar fi nimic gresit. Gresit este ca se lupta pentru o egalitate pana la anularea oricaror deosebiri intre sexe, atat a celor naturale, cat si celor sociale. Este o lupta pentru desfiintarea patriarhatului si pentru feminizarea intregii societati, pentru totala libertate sexuala, o stradanie nefireasca de a crea omul androgin. "Revolutionarele" nu mai admit legarea feminitatii exclusiv de barbat (aici este observabila distanta fata de partea moderata, ortodoxa), voind nivelate particularitatile sexelor. Femeile pot imbratisa orice fel de profesii, considerate pana mai ieri barbatesti, cu libertatea de a se darui conform inclinatiilor - * ori heterosexual. Obiectivul, in fine, este omul barbat-femeie (androgin), in realitate irealizabil, pentru ca o armonie reala nu poate exista fara existenta unei polaritati. Altfel vorbim de o armonie cu ce?

Ortodoxia recunoaste femeii calitatea ei speciala de nascatoare, purtatoare de viata. Promisiunea de * a fost facuta femeii si tot ea a primit Vestea cea Buna; o femeie a fost cea care a vazut prima pe Hristos cel inviat: "Nasterea dovedeste harisma oricarei femei de a-L zamisli pe Dumnezeu in sufletele sfasiate.

In Ortodoxie se vorbeste clar de o egalitate a femeii cu barbatul, dar numai in plan harismatic. Sfantul Clement Alexandrinul spunea: "Dumnezeu l-a creat pe om barbat si femeie; omul este Hristos, iar femeia este Biserica". Si tot el spunea: "puterea barbatului si a femeii este una singura si aceeasi putere ... o aceeasi linie de conduita".

Nimeni nu le poate socoti pe femei mai prejos barbatilor nici macar din punct de vedere duhovnicesc, fiind chiar capabile sa dea indrumari pana si monahilor, in aceleasi conditii ca si barbatii. Ca urmare, poate foarte bine o femeie sa devina maica duhovniceasca si aceasta o dovedeste existenta unui Matericon in Ortodoxie, compus pe la anul 1200 de un calugar Isaia. In afara de puterea sfintitoare in Biserica, rezervata numai episcopului sau preotului, maicile aveau aceleasi prerogative si datorii precum preotii in randul monahilor. Adica li se permitea sa propovaduiasca cuvantul adevarului, sa raspandeasca invatatura Bisericii. Sa nu uitam de cele "intocmai cu Apostolii", Sfanta Elena, Sfanta Nina s. a., pentru cei care s-ar grabi sa obiecteze prin cuvantul Sfantului Pavel: "femeia sa taca in Biserica". Multe dintre ele, prin insasi viata lor, constituie un exemplu de traire in Dumnezeu, aratand ca teologia, din punctul acesta de vedere, nu este rezervata exclusiv barbatilor. Dar de aici si pana a afirma hirotonia femeii este inca un drum lung.

Insa, in ce priveste hirotonia femeilor, in Ortodoxie nici nu se pune in dicutie, aceasta pentru ca este vorba, in primul rand, de o diferenta de conceptie in ceea ce priveste taina hirotoniei, la noi preotia avand caracter exclusiv sacramental si conferindu-i slujitorului posibilitatea (prin har) de a sfinti, a invata si a conduce, pe cand in Protestantism, se pune accent pe latura invatatoreasca a ei, in sensul ca cel ordinat, adica delegat de comunitate, are dreptul de a invata pe ceilalti, dar nu in maniera in care aceasta latura are aplicabilitate in Ortodoxie. In Protestantism fiecare are dreptul la cuvant, drept izvorat din acela de a interpreta Scriptura (in afara Bisericii).

In Ortodoxie nu se pune problema "ordinatiei", a delegatiei din partea comunitatii, a unei preotii care nu deriva din succesiunea apostolica neintrerupta. In Biserica Ortodoxa, caracterul haric al preotiei se pastreaza in mod neintrerupt de la Apostoli pana la sfarsitul veacurilor, pe cand in Protestantism, de vreme ce delegatia nu o mai dau Apostolii, de la Hristos, dispare caracterul de taina al hirotoniei. Aceasta a trebuit suplinita cu o autoritate si anume aceea a predicarii cuvantului; Liturghia insasi a devenit numai una a cuvantului, slujirea a devenit numai una sociala si atunci s-a putut pune lejer problema hirotoniei femeii. De ce sa nu poata fi femeia pastor, cand responsabilitatea nu mai este decat una a cuvantului, identificata cu cea de ordin spiritual, iar pe de alta parte, una sociala identificata cu latura conducatoare si invatatoare?

Foarte bine sesiza Paul Evdochimov: "Participarea la productia economica introduce femeia in comunitatea masculina... Meseria ii da independenta... Femeia contracteaza rapid bolile barbatului: seductia si atractia placerii. Aceeasi formatie profesionala falsifica natura feminina... Nevoia de egalitate face femeia agresiva". Toate acestea in defavoarea naturii, prin agravarea sau alterarea ei. Si asa cum femeile isi revendica acum, in spiritul feminismului, dreptul la orice fel de profesie, asa cum pot fi foarte bine manageri, scriitori, avocati, tot asa ar putea fi si pastori, de vreme ce aceasta, repetam, nu implica decat o responsabilitate a cuvantului sau sociala.

Teologul citat anterior mai spunea ca "problema preotiei femeii isi afla solutie in planul foarte precis al harismelor. Maica Domnului nu are nimic dintr-un episcop. Sacerdotiul functional este o functie masculina: episcopul atesta validitatea Sfintelor Taine si are puterea de a le savarsi; el are harisma de a veghea la pastrarea puritatii traditiei si de a exercita puterea pastorala. Or, slujirea femeii nu se implineste prin functii, ci prin firea, prin natura ei". Ea este Eva-viata, cea care da viata, salveaza, ocroteste creatia.

Intreaga argumentatie a celor ce sustin hirotonia femeii se bazeaza pe conceptia primatului naturii asupra persoanei, afirmandu-se ca Fiul lui Dumnezeu prin actul intruparii, asuma natura umana, mai presus de distinctia barbat femeie. De aici logica simplista: impartasind aceeasi natura umana, femeia trebuie sa fie partasa intregii activitati umane, inclusiv la preotie.

Hristos, spunem noi, si-a asumat intreaga natura - este adevarat - dar ipostatic, in chip barbatesc si in acest sens, preotul il reprezinta iconic pe Hristos, Biserica - Trupul lui Hristos - reflectand lucrarea Duhului Sfant care a sfintit pe Fecioara Maria, vasul indumnezeit din care S-a intrupat Darul suprem.

In iconomia mantuirii sunt doua realitati fundamentale: Fiul intrupat al lui Dumnezeu si Fecioara Maria din care Se intrupeaza si care naste pe Iisus Hristos. Altfel spus, cele doua realitati sunt: Arhiereul si Biserica. Acestea trebuie sa fie arhetipul cuplului barbat-femeie. Barbatul trebuie sa exprime preotia sacerdotala si functionala, iar femeia pe cea universala: "in imparatie toate functiunile inceteaza in fata lui Hristos, Unicul Preot. Hristos savarseste Liturghia cereasca, dar in fruntea poporului, a preotiei universale ramane Theotokos - Nascatoarea de Dumnezeu -, caci ea exprima aceasta preotie in calitatea sa de esse a imparatiei insesi".

Iata deci care ar putea fi argumentele pentru care nu poate beneficia de o preotie harica, sacerdotala, functionala. De altfel, insusi Sfantul Apostol Pavel ne spune: "Femeile voastre sa taca in Biserica (la acest aspect al preotiei se refera), caci nu le este ingaduit sa vorbeasca, ci sa se supuna... iar daca voiesc sa invete ceva, sa intrebe acasa pe barbatii lor" (I Cor. 14, 34-35) sau "femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, Trupul Sau, al carui Mantuitor El este" (Efes. 5, 21-23; Colos. 3, 18). Si iarasi: "Nu ingaduiesc femeii nici sa invete pe altul, nici sa stapaneasca pe barbat, ci sa stea linistita. Caci Adam a fost zidit mai intai, apoi Eva... Dar ea se va mantui prin nasterea de fii, daca va starui, cu intelepciune, in credinta, in iubire si in sfintenie" (I Tim. 2, 10-15).

Aparent aceste texte ar intra in contradictie cu egalitatea proclamata in alt loc de acelasi Apostol (Gal. 3, 28), dar la o privire mai atenta, se observa ca i se interzice femeii "sa invete" in Biserica, ceea ce s-ar traduce prin interdictia de a-si manifesta latura invatatoreasca, cat si cea conducatoare, din moment ce nu i se permite sa stapaneasca pe barbat. Ca urmare, interpretarea ne duce la concluzia ca ea nu ar avea voie sa predice in Biserica sau sa dea indemnuri, dar isi poate dezvolta preotia universala prin nasterea de fii - cele casatorite - sau pot deveni maici duhovnicesti prin unirea cu Hristos (monahismul). Amandoua sunt slujiri deopotriva de utile. In fine, esenta indemnurilor Sfantului Apostol Pavel nu este neaparat anularea femeii de la slujirea in Biserica, ci se are in vedere progresul ei duhovnicesc, fapt pentru care ii sunt aratate caile. Ei nu ii este interzis sa cunoasca, ci doar sa iasa in evidenta. Se constata ca Apostolul permite ca ea sa intrebe si ar fi anormal ca, daca afla, sa nu spuna mai departe (cu referire la invatatura), adica sa nu propovaduiasca pe Hristos cel inviat. Numai ca nu o poate face de la altar, ci numai "acasa", in familie. Cu alte cuvinte, preotia ei se face cu copii. Atunci cand Apostolul vorbeste de supunerea ei "ca Domnului", nu o face excluzand de la aceasta pe barbat. Deopotriva si el trebuie sa se supuna Domnului.

Hirotonia femeii nu are temei biblic. Daca ar exista un astfel de temei, atunci Miriam, sora lui Aaron, ar fi jucat poate un rol important; Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, dar mai cu seama Fecioara Maria, "cea aleasa intre femei", n-a fost nici Apostol, n-a facut parte nici din randul celor saptezeci, nici diaconita nu a fost, ci a ramas la vocatia ei de Mama si Fecioara dar si ocrotitoare a vietii.

Asadar, putem concluziona, rezumand doctrina si traditia Bisericii:

1. Mantuitorul a ales pentru slujirea Evangheliei numai barbati si pe ei i-a trimis la propovaduire, neincredintand o atare misiune nici macar mamei Sale.

2. Practica neadmiterii femeii la altar se mai bazeaza pe interdictia categorica a Apostolului: "sa taca in Biserica" si "si sa-nu invete pe altul". Paradoxul este ca tocmai aceasta latura in Protestantism este accentuata.

3. Istoria Bisericii mentioneaza numai pe barbati slujitori ai Tainelor, desi traditia ei ne aminteste si de existenta diaconitelor. Este un lucru stabilit ca slujirea lor era numai una sociala.

4. In Biserica femeia si-a avut intotdeauna slujirea ei ca mama, educatoare, profesoara. Iar cele care au simtit o chemare speciala, au imbratisat monahismul, dar niciodata cu pretentia de slujire sacerdotala.

5. Un argument hotarator este acela ca, in Biserica noastra, femeile n-au dorit niciodata o asemenea responsabilitate.

Pretentia hirotonirii femeilor si aplicarea ei in viata unor confesiuni nu fac decat sa creeze dezorientare, tulburare si chiar separare, pentru ca o astfel de problema, venita din partea cercurilor feministe, creeaza piedici de netrecut in calea unirii Bisericilor.

Pentru final, fac din nou apel la cuvintele marelui teolog Paul Evdochimov: "Aceasta lume, prea masculina, in care harisma femeii nu joaca nici un rol, in care femeia se masculinizeaza, este din ce in ce mai mult o lume fara Dumnezeu, fiindca este fara Maica Theotokos si Dumnezeu nu se poate naste aici. Este simptomatic ca in aceasta ambianta, desfranarea copiilor, incestul si homosexualitatea se afirma deschis", iar Giradoux, in Sodoma si Gomora, spunea: "vremea in care femeia nu mai stie sa iubeasca si sa se daruiasca este sfarsitul lumii".

Pr. dr. Ioan Moldoveanu

atentie insemnatatea cuvintului pastor in acest text nu este= cu pastorul de la secta care este un "preot" "fals !acest cuvint semnifica pastorul de suflete . acest cuvint se citeste cu a de la ala nu cu a de la acela!

 
#5 Cronica Antihristului 26.02.2010 06:06

În toate statele Uniunii Europene se manifesta o atitudine criminala fata de pruncii nenascuti. Exceptie face Malta, care interzice cu desavârsire orice fel de avorturi; în Irlanda de Nord nu sunt acceptate avorturile pe motive economice sau sociale, iar în Polonia sunt restrictionate de unele conditii. În celelalte tari, inclusiv în România, este liber complet la avorturi pâna în saptamâna a 10-a, a 12-a, a 14-a si chiar a 28-a de sarcina. Abia dupa aceea apar unele restrictii. Pruncii nenăscuÅ£i sunt uciÅŸi cu un zel demn de pagânii antici care îi dăruiau copii demonului Moloh ÅŸi erau aruncaÅ£i în cuptor de aramă, ca să se bucure diavolul. Acum e nevoie doar de voinÅ£a mamei pentru ca pruncul să fie dus la abator, am vrut să spun clinică. Nu vreau sa mai comentez rolul de măcelar uman al medicului obstretician. Pe copiii aceia nevinovaÅ£i nu-i aude decât Bunul Dumnezeu când strigă ÅŸi se vaită pentru viaÅ£a lor.

Noi, ceilalÅ£i, suntem niÅŸte inconÅŸtienÅ£i ÅŸi niÅŸte iresponsabili, oameni cu totul nenorociÅ£i, hoarda de barbari, încrezuÅ£i în eresurile despre drepturile nimicului asupra minÅ£ii noastre ÅŸi despre drepturile morÅ£ii asupra vieÅ£ii. Feminismul se manifestă ca o hora a ielelor care ucid ÅŸi pârjolesc tot ce apare în calea lor. Åži ne mai închipuim ca suntem culti, civilizati ÅŸi post-moderni! Poate prost-mortem-i, pentru ca, după moarte, nu ne aÅŸteapta decât pustiul iadului ÅŸi izolarea veÅŸnica. De am conÅŸtientiza nenorocirea aceasta, am plânge continuu pâna la sfârÅŸitul nostru pe pamânt. Dar noi râdem, alergăm după distracÅ£ii ÅŸi după noi avorturi, nu ne mai săturam de crime, precum ucigaÅŸii în serie din filmele americane, psihopaÅ£i ÅŸi posedaÅ£i de legiuni demonice. Vai de sufletele noastre, vai de sufletele noastre ÅŸi ale pruncilor care pleacă dincolo nebotezaÅ£i! Să nu aÅŸteptăm îndelung pedeapsa lui Dumnezeu că ea va veni mai *ând decât ne închipuim!

Si dacă pe unii copii îi omorâm înca din pântecele matern, pe alÅ£ii, mai nou, îi educăm corect politic, adică le spălăm creierele de mici. În Anglia se deruleaza deja programe pilot pentru copii de grădiniţă, acÅ£iuni care Å£intesc formarea de minÅ£i „corecte” în raport cu interesele societăţii de azi (vezi „Delicata spălare de creier pentru preÅŸcolari”, Altermedia, 23 martie 2007). În ce constau programele de spălare a creierelor la copii: Povestea cu prinÅ£ul care doreÅŸte să se însoare este corectată politic, în sensul că acesta refuză trei prinÅ£ese, dar acceptă să se însoare cu un prinÅ£. O fetiţă are două mame, Alba ca Zapada este orfană de culoare, neagră ca abanosul, persecutată de o meÅŸteră alba. Hansel ÅŸi Gretel provin din părinÅ£i alcoolici ÅŸi se salvează la casa zgripturoaicei din padure, care este o bunică iubitoare ÅŸi generoasă iar Mica Sirena a lui Andersen devine o energică luptatoare împotriva poluarii ÅŸi se răzbună crunt pe fiul unui industriaÅŸ. AÅŸadar, ce e corect politic pentru copiii acestor vremuri homosexualitatea, lesbianismul, vrăjitorii protectori, răzbunarea împotriva celor care polueaza ÅŸi basme educaÅ£ionale cu non-discriminarea rasială, realitatea pe teren fiind una de-a dreptul criminală (în acest sens, întrebaÅ£ii pe românii care umblă printre straini pentru o bucată de pâine!). Deocamdată, programele acestea educative de spălare a creierelor, mai bine zis de limitare, de închegare a lor în ideologia corectitudinii impusă de interese de grup, sunt experimentale. În *ând, însă, vor fi generalizate ÅŸi introduse ÅŸi la noi, ambalate în sclipiciul celor mai noi cuceriri ale educaÅ£iei europene. SunteÅ£i pregătiÅ£i să vă daÅ£i copiii să li spele creierele cu detergenÅ£i ideologici foarte tari ÅŸi foarte siguri. Dar pregătiÅ£i să le asiguraÅ£i o educatie creÅŸtinească ortodoxă, în spiritul traditiilor neamului, sunteÅ£i? Probabil că, la această ultima întrebare, vom raspunde numai în fata lui Dumnezeu, la judecată…

Un documentar, publicat în „Evenimentul zilei” din 1 aprilie 2007, prezintă mai multe celebrităţi de la Hollywood ÅŸi din sport în relatia lor cu anumite secte religioase. Miza textului este promovarea unui senzational facil, că adică, uite cu ce se mai ocupă monÅŸtrii sacri ai ecranului sau ai arenelor de tenis: Tom Cruise ÅŸi John Travolta (scientologi), Madona (kabbalach), Ulma Thurman (budism), Steven Seagal (budism tibetan), Serena ÅŸi Venus Williams (iehoviste) etc. Nu aflăm lucruri secrete despre aceÅŸti oameni, care sunt modele de urmat pentru sute de milioane de anonimi. În schimb constatăm că nici un actor celebru nu e creÅŸtin, cu atât mai puÅ£in ortodox. ToÅ£i frecventează ÅŸi susÅ£in culte care le convin mai mult, „religii” care le satisfac cerinÅ£ele pământeÅŸti, le oferă subterfugii ÅŸi „tratamente” trupeÅŸti. În mod asemanător, procedează ÅŸi populaÅ£ia educată de aceÅŸti formatori de opinii. Ba chiar unul dintre ei, Will Smith sustine că: „am citit 95 la sută din cuvintele din Biblie. Probabil – 60 la sută din Tora ÅŸi 70 la sută din Coran. Ceea ce m-a uimit este că, în esenţă, toÅ£i cred în acelaÅŸi lucru”. Superficial sau nu, meÅŸterul Smith colaborează cu diavolul în efortul „creator” de a impune un Dumnezeu sintetic, regăsibil în toate religiile ÅŸi bun pentru toÅ£i oamenii. Åži dacă o zice un actor, apoi e musai sa fie corect. FraÅ£ilor, minciuna e declanÅŸată pe ecrane late sau mici, scrisă cu litere de-o ÅŸchioapă pe marile gazete ale lumii, înÅŸirată pe sute de pagini de romane „celebre”, poleită, machiată, cântată, dar tot minciună rămâne. Problema e, cât discernamânt, adică putere de a deosebi duhurile ÅŸi adevărul de minciună mai avem noi. Numai ancoraÅ£i în Hristos putem rezista oceanului de eresuri ÅŸi rătăciri care ne acoperă!

Nu e o gluma faptul că homosexualitatea nu a aparut de la sine, ca un fapt natural sau, mă rog, întâmplator, ci este un lucru verificat de acum de cercetători ca acest păcat îngrozitor este promovat în mod intentionat. ActiviÅŸtii homosexualitatii, practicanÅ£i inveneraÅ£i a sodomiei, sunt niÅŸte slujitori ai diavolului care vor să umple pământul de această cumplită maladie morală ÅŸi biologica. Planul lor ÅŸi al celor care îi susÅ£in cu foarte mulÅ£i dolari este să atragă în rândul practicanÅ£ilor mulÅ£i, cât mai mulÅ£i copii. Un material amplu, tradus ÅŸi publicat de Altermedia, al lui Louis P. Sheldon, preÅŸedintele coalitiei pentru Valori TradiÅ£ionale din SUA, dezvăluie tacticile mizerabile folosite de propagandiÅŸtii homosexuali ÅŸi de catre lesbiene, care se strecoară între cadrele didactice din învatamântul gimnazial ÅŸi liceal sub forma instructorilor HIV, ceva în sensul protecÅ£iei împotriva contractării SIDA. Ei sunt plătiÅ£i de stat să-i înveÅ£e pe copii cum să se protejeze împotriva contaminării cu o maladie incurabilă, iar în realitate îi contaminează cu boala sodomiei ÅŸi gomoriei, îi instruiesc de la 10-12 ani cum să practice homosexualitatea ÅŸi tot felul de perversiuni, practic îi distrug moral ÅŸi fizic. Întâi organizează ateliere, în ÅŸcoli, unde *, pedofilii ÅŸi lesbienele îi initiază pe copii în toate relele, prezentându-le ca pe niÅŸte lucruri normale. Apoi îi atrag în cluburi specifice unde sunt distruse ÅŸi candoarea, ÅŸi copilăria, ÅŸi iubirea curată, ÅŸi încrederea în oameni. Un profesor *, renumit în rele, pe nume Hannon, care ÅŸi scrie despre nelegiuirile lui, spune clar: „Atragerea celor tineri în miÅŸcarea homosexualilor, în număr mare, trebuie să reprezinte provocarea pentru următoarea faza a miÅŸcarii”. E o miÅŸcare ticăloasă către iad, desfaÅŸurată agresiv cu mijloace propagandistice smulse din panoplia corectitudinii politice ÅŸi a non-discriminării: „siguranţă”, „toleranţă”, „homofobie”. Numărul copiilor ÅŸi adolescenÅ£ilor racolaÅ£i creÅŸte de la lună la lună, cu toată împotrivirea părinÅ£ilor care sunt prezentaÅ£i ca niÅŸte duÅŸmani ai libertăţii. Este o formă de manifestare a violenÅ£ei devastatoare, prezentată sub aparenÅ£a corectitudinii ÅŸi a faptului împlinit, în faÅ£a căruia nu mai ai ce face. Un doctor de la Universitatea Minnesota, Gary Remafedi, după studii aprofundate a ajuns la concluzia că preluarea homosexualitaÅ£ii din copilarie este dezastruoasă, duce la autodistrugerea persoanei respective, pentru ca: „auto-identificarea timpurie (ca *); experienÅ£ele sexuale timpurii; comportarea asemenea unui membru al sexului opus” alimentează ÅŸi amplifică în mintea copiilor gândul sinuciderii. Acest medic afirmă răspicat: „Fiecare an petrecut sub eticheta de * sau bisexual sporeÅŸte ÅŸansele de sinucidere cu 80%”. Ei bine, propagandiÅŸtii diavolului homosexualităţii tocmai asta Å£intesc: tinerii să se auto-identifice de la vârste fragede ca homosexuali, să nu mai aibă în conÅŸtiinta lor alternativă vieÅ£ii normale ÅŸi perspectiva revenirii la aceasta, nici ÅŸansa pocăinÅ£ei pentru obtinerea mântuirii. Lucrul acesta se întâmpla în lumea în care trăim, ba chiar se mută ÅŸi la noi cu viteza Internetului, ca să nu zic a luminii, întrucât nu exista nici o compatibilitate între nelegiuire ÅŸi lumina. E atât de grav, atât de cutremurator, încât ne stă inima în loc de spaimă. Åži noi avem copii sau nepoÅ£i. Åži iată ce-i aÅŸteaptă în anii care vin. Vom sta cu mâinile încruciÅŸate ÅŸi neputincioÅŸi. Să nu staÅ£i aÅŸa, să nu acceptaÅ£i toate mârÅŸaviile care li se propun copiilor, pentru că aduc, cu siguranţă, moartea în perspectiva veÅŸnică. FraÅ£i creÅŸtini, apăraÅ£i-vă familiile, nu fugind după banii strainătăţii ÅŸi lăsând copiii în voia soartei, ci protejându-i aici, acasă, în Biserica, în familie, de cumplitele plăgi făţarnice care vin peste noi. Doamne ajuta!

 
#6 dhopital 26.02.2010 06:38

bey ciobanilor,va mai aduce-ti aminte de margareta paslaru ? rita pavone ? erau la fel la voce si la dans. dar pe vremea aia nu existau "special effects".

 
#7 cosmin 26.02.2010 16:06

bai hospital... dar tu iti mai aduci aminte de gramatica de gimnaziu? "aduce-ti" zici? vai de * tau...

 
#8 masha 27.02.2010 02:02

deci? care parte din gaga este lady?

 
#9 Domnul GaGa 28.02.2010 01:31

Lady C'aCa este un fost hermafrodit operat la varsta de16 ani. Cum sa ti se scoale p'ula la struto-camila asta? Mai degraba ti se scoala cand ii tragi m'u'i'e lu agramatul de dhopital.

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa