38 comentarii 40 afișări

Mari actori, mare eşec

Postat la: 08.05.2008 19:02 Ultima actualizare: 19.10.2011 03:06

Replicile lui Bernard Shaw mai salvează câte ceva din această mostră de teatru comercial în sensul rău al cuvântului

Cu cât sunt mai mari numele, cu atât va răsuna mai tare nereuşita

Cele mai multe eşecuri în artă sunt repede trecute cu vederea. Dacă n-au miză mare, lumea le uită repede, iar autorii lor se resemnează, trecând rapid spre alte încercări. Dar când aduni laolaltă mari nume într-o distribuţie, tocmai pentru a da mai multă strălucire unui spectacol, cu cât sunt mai mari numele, cu atât va răsuna mai tare eşecul. Este exact ceea ce se întâmplă cu noul spectacol al Teatrului Naţional din Bucureşti, „Ecaterina cea mare” de Bernard Shaw, în regia lui Cornel Todea.

Probabil că spectatorii nu vor lipsi niciodată din sală atât timp cât pe afiş se află numele Ştefan Iordache şi Maia Morgenstern. E foarte bine, scopul acestei cronici nu este să ţină oamenii departe de teatru, ci doar să-i avertizeze asupra a ceea ce vor găsi înăuntru. Iar înăuntru, mai exact la sala Amfiteatru a TNB, vor găsi un frumos decor de epocă, cu obiecte ce par colectate din magazinele de antichităţi (autor Ştefania Cenean), iar în acest decor o acţiune minimă, abia schiţată, pretext pentru excesive ieşiri la rampă presărate cu câteva cântecele anemice (chiar dacă semnate Nicu Alifantis).

Un căpitan englez (Silviu Biriş) se prezintă la curtea ţarinei Ecaterina a Rusiei (Maia Morgenstern) şi, încercând să o vadă pe aceasta, ajunge mai întâi să-l cunoască pe Prinţul Potemkin (Ştefan Iordache), favorit al „mămucăi”. Obiceiurile ruseşti primitive îl oripilează, iar mai apoi îl îngrozesc pe englez, însă ceea ce îi îngrozeşte şi pe cei din sală, dincolo de convenţie, este exagerarea disperată cu care joacă cei doi mari actori. Cum Potemkin e mereu beat, Ştefan Iordache face variaţiuni pe această temă: beţia, trezirea, falsa beţie, pierderea echilibrului, căderi, ridicări greoaie, râgâieli etc.

La trucurile cele mai simple, mai primitive, apelează şi Maia Morgenstern, apăsând puternic pedala mitului erotomaniei ţarinei. Îşi dă ochii peste cap, se răsfaţă, îşi exersează corzile vocale, schimbându-şi vocea ca să stârnească râsul, şi nu ezită să-şi ridice poalele rochiei cât se poate de des. În scena aşa-zisei torturi a căpitanului englez – care a îndrăznit să nu cadă pradă farmecelor ei – îl ia în stăpânire pe acesta (bietul Silviu Biriş). Îl gâdilă, îl pipăie, îl sufocă, se urcă pe el, îi pune fustele în cap, încât în cele din urmă totul seamănă cu un fel de viol scenic de neprivit.

Dacă Potemkin întrupează brutalitatea Rusiei, stadiul incipient de civilizaţie în care se afla marea putere la data petrecerii acestor întâmplări – ceea ce explică cumva cheia în care e interpretat personajul – pe Maia Morgenstern n-o scuză nici măcar istoria, care susţine că Ecaterina cea mare, în ciuda realităţii că şi-a făcut copiii cu mai mulţi bărbaţi, era o persoană educată, destul de rafinată, o împărăteasă care ţinea la etichetă.

Replicile lui Bernard Shaw mai salvează câte ceva din această mostră de teatru comercial în sensul rău al cuvântului, acela care presupune gâdilarea publicului la primul nivel. În ciuda vijeliei actoriceşti care se abate asupra lor venind din partea partenerilor scenici, de reţinut e şi jocul măsurat şi demn al tinerilor actori Silviu Biriş şi, mai ales, Ana Macovei, la primul ei rol pe această scenă după câştigarea premiului pentru cea mai bună actriţă la Gala tinerilor actori de la Mangalia 2007. Păcat numai că nu a început cu alt spectacol.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine

Tag-uri:: actori; ,eşec

× Citeşte mai mult »

#1 gandul.info 8.05.2008 22:11

Raspunde

Cele mai multe eÃ…Å¸ecuri ÃƒÂ®n artÃ„Æ’ sunt repede trecute cu vederea. DacÃ„Æ’ n-au mizÃ„Æ’ mare, lumea le uitÃ„Æ’ repede, iar autorii lor se resemneazÃ„Æ’, trecÃƒÂ¢nd rapid spre alte ÃƒÂ®ncercÃ„Æ’ri. Dar cÃƒÂ¢nd aduni laolaltÃ„Æ’ mari nume ÃƒÂ®ntr-o distribuÃ…Â£ie, cu cÃƒÂ¢t sunt mai mari numele, cu atÃƒÂ¢t va rÃ„Æ’suna mai tare eÃ…Å¸ecul.

#2 perseverent. 8.05.2008 22:11

Raspunde

incet, dar sigur, caramitru transforma teatrul national intr-o institutie minora. acest individ nu are nimic din anvergura sau talentul unor ilustrii predecesori , ca de exemplu victor eftimiu,rebreanu, ion marin sadoveanu, tudor vianu, radu beligan.

#3 C.U.Riosu' 8.05.2008 22:19

Raspunde

Cristino, tu esti ne... ?

#4 Raskolnikov 8.05.2008 22:50

Raspunde

trebuie, neaparat, sa merg sa vad spectacolul. n-am inteles ce-a zis de rasputin...

#5 Ajax 8.05.2008 23:00

Raspunde

in sfarsit, un articol util in ziarul asta dupa multa vreme!
merci!

#6 iuliana 8.05.2008 23:24

Raspunde

maia morgenstern=jidanca destrabalata.

#7 zedsdead 8.05.2008 23:26

Raspunde

felicitari din nou pentru sinceritate. trebuie sa ne scoatem din cap mitul cu 'marii actori romani'. in romania teatrul se joaca de cele mai multe ori execrabil, mergi la teatru si nu simti nimic.

#8 huo 9.05.2008 00:01

Raspunde

esti proasta,fa,maladito.tu ai vazut alta piesa sau esti doar a dracului,maimuto critic de 2bani.

#9 oaaaaau... 9.05.2008 07:50

Raspunde

... ca sa-ti permiti asemenea critica, trebuie sa fii "ceva" acolo...macar speranta ! asta-i tupeu !

#10 Marin Locovei 9.05.2008 08:03

Raspunde

are si domnisoara cristinica un articolas ceva mai profesionist. ca ne-a innebunit cu compuneri la romana -olimpiada - faza pe clasa. bine ca spune adevarul. ca maia e demult amintirea marii actrite care a fost odinioara. umbla hai-hi prin tara cu tot felul de suse doar-doar mai prosteste spectatorii si le ia bani pe bilete. ca dup ce ii vad prostiile bietii spectatorii ar vrea sa o lapideze e alta poveste. bravo, cristinica si invata sa faci salata. sa nu mai umbli langa infometata in ziua de pasti. ala a fost un articol sinistru. ar trebui sa il razi din biografie.

Vezi toate »