Meditaţia Zen reduce intensitatea durerii cu 18%

55 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 MEDITATIA ORIENTALă INVADEAZă CRESTINISMUL 25.02.2010 22:06

• Raspunde

Ca răspuns la posibilitatea "dialogului" între Crestinismul Ortodox si diferitele religii necrestine, cititorilor li s-au prezentat mărturiile a trei crestini ortodocsi, care, pe baza învătăturii ortodoxe de credintă si a propriei lor experiente, confirmă ceea ce Biserica Ortodoxă a mărturisit întotdeauna: că ortodocsii crestini nu au nicidecum "acelasi Dumnezeu", ca si asa-zisele religii monoteiste, care nu recunosc Sfânta Treime; că dumnezeii păgânilor sunt de fapt idoli; si că experientele pe care le procură acesti "dumnezei", cu puterile lor, sunt de natură satanică.

Această învătătură nu se contrazice deloc cu cuvântul Sfântului Apostol Petru, care spune că Dumnezeu nu este părtinitor. Ci, în orice neam, cel ce se teme de El si face dreptate este primit de El (Fapte 10,34-35). Sau al Sfântului Apostol Pavel, care zice: Dumnezeu, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor. Desi El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi si timpuri roditoare, umplând de hrană, si de bucurie inimile voastre (Fapte 14,16-17).

Dar cei care trăiesc în robia lui Satan, stăpânitorul lumii acesteia, în întunericul lipsit de lumina Evangheliei lui Hristos, vor fi judecati de glasul propriei lor constiinte, pe care Dumnezeu le-a lăsat-o tuturor, indiferent de robia în care se află.

Dar pentru crestinul, căruia i s-a dăruit dumnezeiasca descoperire de sus si care este vrednic de numele de crestin, nu este posibil vreun "dialog" în afara credintei sale sfinte.

Să ascultăm deci, cuvântul Apostolului Pavel, care zice: Nu vă înjugati la jug străin cu cei necredinciosi, căci ce însotire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăsire are lumina cu întunericul? Si ce învoire este între Hristos si Veliar? Sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce întelegere este între templul lui Dumnezeu si idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu. a zis: "Voi locui în ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu". De aceea: ,,Iesiti din mijlocul lor si vă osebiti" , zice Domnul (II Cor. 6,14-17).

Chemarea crestinilor este mai *ând aceea de a aduce ei lumina Crestinismului ortodox la popoarele păgâne, asa cum a făcut odinioară si Sfântul Apostol Petru cu casa temătoare de Dumnezeu a sutasului Cornelie (Fapte 10, 34-48), ca astfel să părăsească si ei întunericul necredintei si să se unească cu turma Bisericii lui Hristos, la care si ei sunt chemati.

Toate acestea le sunt clare si evidente crestinilor ortodocsi, care sunt constienti de adevărul descoperirii dumnezeiesti si fii credinciosi ai Bisericii lui Hristos. Dar multi dintre cei care se consideră crestini, nu-si dau seama de diferenta radicală si ireductibilă dintre Crestinism si toate celelalte religii păgâne. Si chiar cei care îsi dau seama de această diferentă, nu au discernământul duhovnicesc de a deosebi între diferitele "experiente spirituale", discernământ despre care se vorbeste în scrierile ortodoxe patristice si în Vietile Sfintilor - numit acolo "dreaptă socoteală" -, pe care Sfânta Biserică Ortodoxă l-a avut si îl are de aproape 2000 de ani.

In absenta acestei constiinte si a acestui discernământ, prezenta din ce în ce mai intensificată a religiilor orientale în mijlocul maselor occidentale si, de asemenea, est europene (n.tr.), seamănă confuzie si în mintile multora ce îsi zic crestini. Cazul lui Thomas Merton este izbitor! Convertit sincer la catolicism si devenit apoi călugăr catolic - în urmă cu aproape patruzeci de ani (1940), cu mult înainte de inovatiile radicale ale Conciliului Vatican II -, el si-a sfârsit zilele, proclamând egalitatea dintre experientele crestine si cele ale budismului Zen si ale altor religii păgâne.

Ceva "a pătruns în atmosferă" cam în ultimii douăzeci de ani, care a erodat si ultimile rămăsite ale unei mentalităti crestine sănătoase, rămase în Bisericile Protestantă si Catolică. Acest ceva atacă acum si adevărata Biserică, adică Sfânta Ortodoxie. "Dialogul cu religiile necrestine" este mai *ând rezultatul decât cauza aparitiei acestui nou "duh".

În capitolul ce urmează vom examina câteva din aceste miscări religioase orientale care au avut o influentă covârsitoare asupra Vestului prin anii 1970, oprindu-ne cu deosebire asupra încercărilor de dezvoltare a unui sincretism între crestinism si religiile orientale care s-a manifestat mai ales în zona "experientelor spirituale".

În cadrul acestor încercări s-a mers până la îndrăzneala de a afirma că traditiile filocalice ale Ortodoxiei îsi au, de fapt, originea în Extremul Orient si că de acolo ne vine si rugăciunea lui Iisus si contemplatia mistică ortodoxă!

După ce vom fi lămurit statutul unor astfel de afirmatii, vom putea să arătăm clar ce diferentă, ca de la cer 'la pământ, există între "experientele spirituale" crestine si cele necrestine, cât si extremul pericol care se ascunde în filosofia religioasă, care stă la baza acestui sincretism mincinos.

1. "Yoga crestină"

Yoga hindusă este cunoscută în Vest de mai multe decenii, ea dând nastere, mai ales în America, nenumăratelor secte si mai ales nenumăratelor forme de fizioterapii, care nu-si afirmă nici un continut religios.

Acum aproape douăzeci de ani, un călugăr francez benedictin si-a notat experientele încercate, pe când se străduia să facă din Yoga o practică crestină. Descrierile ce urmează sunt luate din cartea lui.*

* J.M. Dechanet, Christian Yoga; Harper & Row, N.Y., 1972, prima trad. engleză a apărut în 1960

Yoga hindusă este o practică ce presupune o viată disciplinată până la asceză, care include controlul respiratiei si anumite pozitii fizice, ce produc o stare de relaxare, stare ce favorizează efortul de meditatie. Cu ajutorul "mantrelor" si diferitelor rostiri de formule sacre se obtine o concentrare psihică mai bună.

Esentială în yoga nu este atât disciplina în sine, cât meditatia la care trebuie să se ajungă. Autorul are dreptate, atunci când scrie: "Scopurile pe care le urmăreste yoga hindusă sunt strict spirituale. A uita acest fapt si a retine doar aspectul fizic al acestei discipline străvechi, prin care să se urmărească doar frumusetea si sănătatea fizică, echivalează cu o trădare". Trebuie însă să se stie că cel care nu urmăreste decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja către anumite atitudini spirituale si chiar experiente, de care nici măcar nu este constient, după cum se va vedea în continuare.

Acelasi autor spune mai departe: "Arta unui yoghin este aceea de a obtine tăcerea totală, de a se goli de orice gânduri si iluzii, de a elimina si uita toate ideile pe care le-a nutrit vreodată, cu exceptia uneia: că sinele adevărat al omului este de natură divină, că el (omul) însusi este Dumnezeu si că restul este tăcere".

Bineînteles că aceasta nu este o idee crestină, ci una păgână. Căci scopul "Yogăi crestine" este de a folosi tehnica yoga sub numele de "meditatie crestină", pentru a obtine efecte de relaxare, * si pasivitate mentală, care să favorizeze receptarea fără impedimente a ideilor si experientelor cu finalitate demonică. "De îndată ce veti executa respectiva "mudra" sau "asana" (pozitii yoga) corpul dumneavoastră se va relaxa si vă va cuprinde o senzatie generală de bine".

Exercitiile produc "un efect de un calm exceptional". "Relaxarea generală se instalează încă de la început, cu o senzatie foarte durabilă de bine si chiar euforică. Dacă nervii ne sunt tensionati si surmenati, ei, prin aceste exercitii, se calmează si oboseala dispare în scurt timp". "Scopul eforturilor unui yoghin este acela de a-si amuti sinea gânditoare si de a închide ochii în fata tuturor ispitelor".

Starea euforică pe care o produce yoga "se poate numi foarte bine: o stare de sănătate, care ne îngăduie să facem mai mult si mai bine pe plan fizic mai întâi, apoi pe planul spiritual al religiei crestine. Cuvântul cel mai apt să descrie această stare, este acela de *; o * atât trupească, cât si sufletească, care ne predispune...la o viată spirituală".

Această stare schimbă întreaga personalitate a celui ce o încearcă: "Hatha Yoga influentează caracterul în bine. După câteva săptămâni de exercitii, persoana adultă admite că nu se mai recunoaste pe sine, si oricine va putea constata schimbări în modul său de a fi si de a reactiona. El este mai blând si mai întelegător. Primeste cu calm orice întâmplare. Este multumit... Întreaga sa personalitate este schimbată si el însusi si-o simte din ce în ce mai deschisă; de aici decurge o conditie aproape permanentă de euforie si de "*"".

Dar acestea nu sunt decât fazele intermediare premergătoare atingerii scopului, la care se ajunge nu după mult timp. "Devenind în doar câteva săptămâni foarte contemplativ, am observat că rugăciunea mea capătă caracteristici cu totul noi".

Ajungând la o stare extraordinară de calm, autorul remarcă "usurinta cu care se putea concentra asupra unui obiect oarecare". El devenea "mai receptiv la impulsurile si sugestiile ce-i veneau din cer". "Prin practica Yoga persoana devine mai receptivă si mai suplă în gândire, si astfel mai deschisă fată de schimburile personale dintre suflet si Dumnezeu, care sunt semnele unei vieti cu adevărat mistice". Chiar si pentru un "yoghin începător" rugăciunea este "dulce" si "îmbrătisează omul în întregime".

Persoana este relaxată si "gata să vibreze la atingerea Duhului Sfânt, si să primească cu bucurie ceea ce Dumnezeu, în bunătatea Sa, binevoieste să ne lase să simtim". "Ne vom pregăti fiinta, astfel încât ea să fie în permanentă pregătită pentru această cuprindere, această apucare, care este, fără îndoială, cea mai înaltă formă a contemplatiei crestine". "În fiecare zi exercitiile si întreaga disciplină Yoga facilitează curgerea în mine a harului lui Hristos. Foamea de Dumnezeu creste în permanentă, la fel si setea mea de dreptate si dorinta arzătoare de a fi crestin în adevăratul sens al cuvântului".

Oricine întelege natura înselăciunii diavolesti sau a falsei experiente duhovnicesti (vezi mai jos capitolul despre "Înselăciunea diavolească" si va identifica în descrierea acestei mostre de "Yoga crestină" tocmai trăsăturile persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rătăceste, fie în directia religiilor păgâne, fie în cea a experientelor "crestine" sectare. În amândouă aceste directii avem de-a face cu aceeasi "deschidere" si cu aceeasi dorintă de a fi "cuprins" sau "apucat" de un "duh"; aceeasi căutare, nu de Dumnezeu, ci de "consolări spirituale", aceeasi auto-intoxicare care este luată drept "stare de gratie"; aceeasi usurintă de necrezut cu care oricine devine deodată "contemplativ" si "mistic"; aceleasi "revelatii mistice" si stări pseudo-spirituale.

Acestea sunt trăsăturile distinctive ale tuturor acelora care se află în această stare aparte de înselăciune diavolească. Însă autorul acestei asa-zise "Yoga crestină", fiind călugăr benedictin, mai adaugă niste "meditatii" speciale, atât de grăitoare pentru duhul "misticii" romano catolice din ultimele sute de ani, în care este îngăduit jocul pe teme crestin al tuturor fanteziilor.

Astfel, în urma meditatiei pe o temă din slujba catolică de Crăciun, el începe "să vadă" Pruncul în bratele Mamei Sale: "Privesc; nimic altceva. Idei, imagini, asociatii de idei: Mântuitor-Rege-Lumină-Nimb-Păstor-Prunc, - din nou Lumină - se perindă unele după altele si trec pe lângă mine... Toate aceste piese dintr-un joc magic de cuburi puse la un loc îmi naste în minte o idee... o viziune tăcută a întregului mister al Nasterii lui Hristos".

Orice persoană, cât de putin avizată asupra trăirii duhovnicesti ortodoxe, vede că acest biet "yoghin crestin" este victima unor demoni mai mărunti, care îi pândesc pe căutătorii de "experiente spirituale". El nici măcar n-a văzut un "înger de lumină", ci a căzut pradă propriilor sale "închipuiri religioase", produse de o minte bolnavă si de o inimă total nepregătite pentru purtarea unui război nevăzut contra înselăciunilor diavolesti.

Astfel de "meditatii" se practică astăzi într-un număr important de mânăstiri romano-catolice.

Faptul că această carte se încheie cu un articol semnat de traducătorul francez al Filocaliei, dându-se chiar si câteva fragmente de texte filocalice, nu demonstrează altceva decât prăpastia care îi desparte pe acesti diletanti de adevărata spiritualitate ortodoxă, spiritualitate ce rămâne cu desăvârsire ascunsă de ochii "înteleptilor" contemporani, care nu îi pricep nici măcar limbajul.

O indicatie suficientă pentru incompetenta autorului de a recepta corect mesajul Filocaliei, este că el numeste "rugăciune a inimii", gestul facil de a recita silabe în ritmul bătăilor inimii. Or, în traditia patristică ortodoxă rugăciunea inimii este una din cele mai înalte forme de rugăciune, dobândită foarte rar de monahi, după multi ani de nevointe ascetice si sub îndrumarea unui duhovnic încercat.

Vom comenta pe larg pericolul practicării acestei yoga asa-zise crestin, când vom vedea că are trăsături comune cu alte forme de meditatie orientală, care li se oferă credinciosilor crestini din zilele noastre.

 

#2 "Zen-ul crestin" 25.02.2010 22:06

• Raspunde

Cartea preotului catolic irlandez William Johnston Christian Zen (Harper & Row, New York, 1971) descrie mai pe întelesul tuturor o altă practică religioasă orientală. Acest autor porneste, ca si autorul cărtii "Yoga crestină" din acelasi punct: un sentiment de adâncă nemultumire Fată de crestinismul occidental, în general, si dorinta de a-l îmbogăti cu dimensiunea unei contemplatii pierdute. "Foarte multi, pierzând legătura cu vechile forme de rugăciune, si care, în acelasi timp, nu mai sunt multumiti de pietatea trecutului, caută ceva care să satisfacă aspiratiile sufletului modern".

"Contactul cu spiritualitatea Zen... a deschis noi căi, descoperindu-mi că există în crestinism posibilităti la care nici nu visasem". O persoană poate "să practice Zen-ul ca pe o modalitate de a-si lărgi si adânci propria credintă crestină".

Tehnica zen-ului japonez este foarte asemănătoare cu yoga indiană - din care de fapt si derivă -, desi este cu mult mai simplă. Este vorba tot de o postură corporală (dar lipseste varietatea posturilor fizice din yoga), de o tehnică a respiratiei, de repetarea unei formule "sacre" după dorintă, precum si alte mici detalii caracteristice zen-ului.

Scopul lor este, însă, identic cu cel din yoga: Părăsirea gândirii rationale si atingerea unei stări de liniste si de meditatie calmă. Pozitia sezând "împiedică ratiunea discursivă si gândirea" si facilitează "coborârea în centrul propriei fiinte, printr-o contemplare tăcută si lipsită de imagini". Senzatia astfel obtinută este asemănătoare aceleia de pe urma consumului de droguri, căci "persoanele care au folosit sau folosesc droguri înteleg întrucâtva natura experientelor Zen, fiind sensibilizati asupra faptului că în mintea omenească există adâncimi demne de explorat".

Toate acestea nu împiedică deschiderea "către o nouă abordare a lui Hristos, mai putin dualistă si mai apropiată de conceptia religioasă orientală". Chiar si cel mai începător în meditatia Zen are posibilitatea să atingă "o senzatie de comuniune si să aibă sentimentul unei prezente supranaturale", împreună cu savoarea unei "tăceri mistice"; prin Zen, starea de contemplatie, care până acum le era rezervată doar câtorva "mistici" initiati, este "lărgită", astfel, încât "cu totii au viziuni si ajung la "samadhi" (iluminare).

Autorul cărtii "Christian Zen" vorbeste de o înnoire a crestinismului afirmând că experientele care duc la ea pot fi avute de oricine, fie el crestin sau necrestin. "Cred că există un sentiment esential al iluminării, care nu este nici crestin nici budist, ci pur si simplu omenesc".

Si cu adevărat, la o Conventie pe temele meditatiei Zen, care a avut loc lângă Kyoto, "lucrul surprizător a fost absenta desăvârsită a unei credinte comune, care să-i unească pe cei prezenti. Pe nimeni nu părea să intereseze câtusi de putin ce credea sau ce nu credea celălalt si nimeni, din câte pot să-mi amintesc, nu a pomenit nici măcar o singură dată numele lui Dumnezeu".

Acest tip de meditatie agnostică prezintă mari avantaje din perspectiva scopurilor "misionare", pentru că "poate fi acceptabilă si pentru cei care nu (mai) au credintă, dar au o constiintă încărcată sau le e teamă că Dumnezeu a murit. Astfel de oameni nu au niciodată nimic împotrivă să stea jos si să respire adânc. Pentru ei această "meditatie" reprezintă o căutare, si mi-am dat scama că ...cei ce caută astfel, găsesc până la urmă pe Dumnezeu. Nu pe Dumnezeul antropomorfic pe care l-au respins, ci fiinta infinită în care trăim, ne miscăm si suntem".

Experienta de "iluminare" descrisă mai sus este deci esential aceeasi cu experientele "cosmice" întâlnite în samanism si în multe alte religii păgâne. "Eu însumi sunt convins că se află zăgăzuite în noi torente nesfârsite de bucurie, care pot fi eliberate prin meditatie, care uneori izbucnesc cu o fortă ce ne umple fiinta de o bucurie atât de extraordinară, încât nici nu ne dăm prea bine seama de unde ne vine".

Autorul chiar a fost surprins să constate că experientele Zen sunt foarte asemănătoare cu cele penticostale, ceea ce l-a hotărât să primească "Botezul Duhului" la una din "întâlnirile harismatice". După care a concluzionat: "Revenind la adunarea penticostală, mi se pare că punerea mâinilor, rugăciunile fratilor, ajutoarele lor către ceilalti, toate acestea constituie forte capabile să elibereze potentialul uman de iluminare psihică, mai ales în cazul persoanei care practică cu perseverentă meditatia zazen".

Natura experientei penticostale sau "harismatice" va fi examinată în capitolul sapte al acestei cărti.

*

Modul si motivele pentru care Ortodoxia respinge aceste practici sunt aceleasi ca si în cazul yogăi asa-zis crestine. Deosebirea între "Zenul crestin" si "Yoga crestină" este că, primul este mai popular si nu atât de ezoteric ca cea de-a doua. Iar persoanele capabile să afirme că experientele agnostic-păgâne, de tip Zen, pot constitui "baza unei reînnoiri mistice crestine", sunt cu totul străine de adevărata si marea traditie patristică ortodoxă, care presupune o credintă arzătoare, convingeri adevărate si luptă intensă ascetică.

Vedem însă cum acest autor ignorant al traditiei filocalice nu ezită să târască Filocalia si "marile scoli ale Ortodoxiei" în paginile cărtii sale, zicând că si ele ajută la obtinerea unei stări de "liniste si pace contemplativă" si că sunt tot atâtea exemple de "practici Zen din interiorul traditiei crestine". El recomandă chiar si rostirea rugăciunii lui Iisus în timpul meditatiei Zen, pentru cei care doresc.

Dar această ignorantă devine cu deosebire periculoasă atunci când ea se sălăsluieste în cineva chemat să instruiască pe altii si care, la cursurile sale, recomandă studentilor săi să experimenteze "misticismul sezând în pozitie zazen, timp de patruzeci de minute în fiecare seară".

Toate acestea se întâmplă pentru că trăim vremuri când proorocul mincinos se află si în persoana câte unui ins bine intentionat dar ignorant, care, cu convingerea că luptă pentru fericirea aproapelui, nu face altceva decât să-l împingă la dezastrul psihic si spiritual.

 

#3 Meditatia transcendentală 25.02.2010 22:07

• Raspunde

Tehnica de meditatie orientală cunoscută sub numele de "Meditatie Transcendentală" (sau pe scurt MT), a atins în putini ani un asemenea grad de popularitate, mai ales în America, si este propovăduită prin mass-media într-un mod atât de zgomotos, încât orice persoană care vrea să studieze serios curentele religioase contemporane, este tentată să o lase la o parte, considerând-o un produs supradimensionat al industriei publicitare americane. Tentatie care ar constitui o greseală, pentru că în aspectele sale de bază MT nu diferă semnificativ de Yoga sau de Zen, iar la o privire mai atentă, se dovedeste chiar a fi mai autentic "orientală", decât oricare din formele sincretice si artificiale ale "yogăi crestine" sau "zenului crestin".

Potrivit unui manual, devenit deja clasic despre această miscare * , "meditatia transcendentală" (MT) a fost adusă în America (unde a avut un succes spectaculos) de un yoghin indian destul de "neortodox", pe nume Maharishi Mahesh Yogi, începând să capete un puternic avânt mai ales după 1961. În 1967 * sa a ajuns la apogeu când binecunoscutul grup de muzică "Beatles" s-a convertit la MT, renuntând astfel la droguri; dar grupul a abandonat în scurtă vreme miscarea (continuând însă să mediteze) si Maharishi a intrat astfel în declin, cu atât mai tare cu cât turneul său american din anul următor, de data aceasta efectuat împreună cu un alt grup de cântăreti convertiti (pe nume "Beach Boys" s-a dovedit a fi un dezastru financiar.

* Toate citatele din acest capitol sunt extrase din cartea lui Jhan Robbins si David Fisher Tranquility Without Pills - All about Transcendental Meditation (Calm fără pastile - meditatia transcendentală de la A la Z), Peter H. Wyden, Inc; N.Y.,1972

Totusi miscarea a continuat să crească: până în 1971 existau cam 100.000 de "meditatori" si 2000 de instructori calificati, ceea ce o făcea de departe cea mai importantă miscare de "spiritualitate orientală" din America. În 1975 miscarea a atins apogeul, cu aproape 40.000 de cursanti în fiecare lună si cu peste 600.000 de simpatizanti. În toti acesti ani ea s-a folosit intens în cadrul armatei, în învătământul de stat, în închisori, spitale, anumite grupuri religioase, si chiar în interiorul unor parohii ale Arhiepiscopiei grecesti din America, fiind considerată o formă neutră de "terapie mentală", compatibilă cu orice practică sau credintă religioasă.

Cursurile MT sunt, trebuie s-o spunem, parcă special croite pentru modul de viată american, ele fiind chiar numite cu simpatie "cursuri despre cum să fii fericit fără să încerci cu adevărat". Maharishi însusi le numeste tehnici care sunt la fel de usoare "precum spălatul pe dinti". Maharishi a fost chiar aspru criticat de alti yoghini hindusi pe motivul că vulgarizează vechea traditie indiană Yoga si că pune la îndemâna maselor, pentru bani, practici ezoterice milenare (în 1975 taxele pentru un curs erau de 125 $, 65 $ pentru studenti, si progresiv mai ieftine pentru elevi de liceu, elevi de gimnaziu si prescolari).

În scopurile, premisele si rezultatele sale, MT nu diferă semnificativ de "Yoga crestină" sau de "Zen-ul crestin"; sau diferă doar printr-o simplificare extremă a tehnicilor si a întregii sale filosofii, prin usurinta cu care se ajunge la rezultatele dorite.

Ca si ele, MT nu necesită nici un fel de convingeri, capacitate de întelegere sau coduri morale si nici măcar să fii de acord cu filosofia sau ideile sale". Ea este pur si simplu o tehnică, care "se bazează pe tendinta naturală a mintii de a căuta fericirea si plăcerea... În timpul meditatiei transcendentale mintea cursantului trebuie să urmărească exact lucrul care i se pare mai firesc si mai plăcut în acel moment".

"Meditatia transcendentală este în primul rând o practică si numai după aceea o teorie. Si este esential ca la început persoana să nu-si folosească deloc capacitatea de gândire intelectuală".

Tehnica concepută de Maharishi este aceeasi în toate centrele MT din lume: După două cursuri introductive, persoana plăteste taxa si apoi merge la "initiere", ducând cu sine o colectie aparent bizară de obiecte, dar invariabil aceeasi: trei varietăti de fructe dulci, cel putin sase flori proaspete, si o batistă curată.

Aceste articole sunt puse într-un cos si introduse în "camera de initiere" care este foarte mică si în care se află o masă cu portretul guru-lui lui Maharishi deasupra; pe această masă, pe care arde tămâie si pe care se află o lumânare aprinsă în permanentă, se plasează si cosul cu ofrande. Discipolul se află singur în acea încăpere împreună cu învătătorul său, care trebuie să fi fost si el obligatoriu initiat si instruit de Maharishi personal.

Ceremonia din fata portretului durează o jumătate de oră si constă dintr-o intonare usoară a unei melodii în cuvinte sanscrite (al căror înteles rămâne necunoscut initiatului) si, de asemenea, din intonarea numelor "maestrilor" yoga din trecut. La sfârsitul ceremoniei, initiatului i se desemnează o "mantra", adică un cuvânt sanscrit secret, care trebuie repetat fără întrerupere în timpul meditatiei si pe care nu are voie nimeni să-l cunoască în afară de maestrul celui în cauză.

Traducerea engleză a acestei ceremonii nu este niciodată dezvăluită celor ce se initiază; ea este cunoscută doar de învătători si de cei care sunt ei însisi initiatori. Ea există însă într-un manual nepublicat, intitulat "The Holy Tradition" (Sfânta Traditie) iar textul său a fost tipărit mai nou ca pamflet separat de "Spiritual Counterfeits Proiect" (Dosarul Falsuri Spirituale) din Berkeley.

Această ceremonie nu este nimic altceva decât traditionalul ritual hindus de închinare la zeii (puja), în care se includ guru zeificat al lui Maharishi (Shri Guru Dev) si întregul sir de "maestri", prin care el însusi si-a primit initierea.

Ritualul se încheie cu o serie de douăzeci si două de "ofrande" aduse în fata guru-lui lui Maharishi (adică a portretului său), după fiecare ofrandă adusă rostindu-se cuvintele "Mă plec în fata lui Shri Guru Dev". La încheierea ceremoniei, initiatorul se pleacă până la pământ în fata portretului lui Shri Guru Dev si îl invită si pe cel ce se initiază (novice) să facă la fel; numai după acest moment se câstigă statutul de initiat. (Plecăciunea nu este obligatorie pentru initiat, dar ofrandele sunt).

Iată cum este introdus agnosticul modern, de cele mai multe ori pe nesimtite, în sfera practicilor hinduiste; el este condus spre a executa un gest la care strămosii săi crestini nu ar fi consimtit niciodată, preferând să fie mai *ând ucisi în cele mai sângeroase torturi. Acest gest se numeste închinare la idoli. În plan spiritual, explicatia succesului spectaculos al meditatiei transcendentale constă în "simpla" comitere a acestui păcat capital si nu neapărat în respectarea tehnicii psihice în sine.

Odată initial, practicantul meditatiei transcendentale meditează câte douăzeci de minute de două ori pe zi (exact timpul recomandat si de "Yoga crestină", lăsându-si mintea să se desfăsoare liber si repetând "mantra" cât mai des consideră el necesar; experientele care apar sunt supuse frecvent controlului maestrului.

Foarte *ând persoana începe deja să pătrundă într-o nouă stare de constiintă, care nu este nici de somn si nici de veghe. Ea este starea de "meditatie transcendentală". Căci "meditatia transcendentală produce o stare de constiintă, care nu se poate compara cu nici o experientă trecută a persoanei respective sau care se poate compara doar cu starea de meditatie Zen la care se ajunge însă după ani îndelungati de practică intensă".

"Spre deosebire de tehnicile orientale de tip yoga, care cer eforturi de ani de zile pentru a se ajunge la o performantă, practicând meditatia transcendentală, se ajunge practic la aceleasi rezultate într-un interval de minute". Din unele mărturii personale aflăm că este vorba de o "stare de împlinire", asemănătoare senzatiei din urma consumului de droguri. Dar Maharishi preferă să o descrie în termeni hindusi mai traditionali: "Când individul a atins performanta de a-si constientiza permanent această stare, se cheamă că a atins nivelul constiintei cosmice, telul oricărui adevărat meditator". În stările avansate de MT se trece la executarea de pozitii yoga, dar acestea nu sporesc neapărat calitatea tehnicii de bază; si nici nu sunt cerute exercitiile de disciplină fizică obisnuite.

Odată "starea de existentă transcendentală" atinsă, nu se mai cer decât cele patruzeci de minute de meditatie zilnică, căci MT nu este destinată pentru o viată dusă în recluziune, ca în India, ci se adresează (în America) celor cu o viată activă în societate. "Meritul" lui Maharishi constă, asadar, în aceea că el a pus la îndemâna tuturor practici care până atunci fuseseră rezervate doar câtorva alesi.

Aceste mase găseau în MT rezolvarea tuturor problemelor lor: Drogatii reuseau să se lase de droguri, familiile se refăceau, toată lumea devenea mai fericită si mai sănătoasă; fetele instructorilor MT erau în permanentă zâmbitoare si plesnind de bucurie. Căci MT nu înlocuieste alte religii, ci "le întăreste" pe cele care există deja, indiferent de credinta lor. "Crestinii" protestanti sau catolici găsesc si ei că această practică le adânceste propria religie si le-o îmbogăteste cu noi întelesuri.

Succesul facil si spectaculos al MT, desi simptomatic pentru pierderea progresivă a valorilor si a mentalitătii autentic crestine în omenirea contemporană, a fost in acelasi timp cauza declinului meditatiei transcendentale însăsi. Poate mai mult decât oricare alta din miscările de "spiritualitate orientală", MT a avut caracterul unei "mode", iar ambitia proclamată de Maharishi de a "initia" întreaga omenire este în mod evident condamnată la esec.

După anul de vârf 1975, înscrierile la cursuri MT au scăzut stabil si atât de dramatic încât în 1977 organizatia a anuntat deschiderea unei noi serii de cursuri pentru "avansati" cu scopul vădit de a recâstiga * pierdută. Ele ambitionau să-i învete pe initiati cum să dobândească "siddhis" sau "puteri supranaturale", adică cum să treacă prin zid, cum să devină invizibili, cum să leviteze si să zboare în aer, si asa mai departe.

Noul program a fost întâmpinat cu cinism, în pofida faptului că brosura sa publicitară afisa pe copertă un "meditator" în plină "levitatie" (vezi revista Time, 8 aug.1977). Dacă aceste cursuri (care costă până la 3000 de dolari) vor produce sau nu rezultatele pretinse - care tin de recuzita fachirului din Ceylon (vezi mai sus) - nu stim. Dar în orice caz, MT este dovedită a fi o fază a interesului pentru ocultism, manifestată de societatea umană în a doua parte a secolului XX. Iar rezultatele acestui interes sunt si ele grăitoare. S-au dat publicitătii multe cazuri de instructori si discipoli MT, care au fost loviti de maladiile obisnuite ale celor care se ocupă cu practici oculte: boli mintale si nervoase, sinucideri, tentative de crimă, posedări de natură demonică.

În 1978, Curtea Federală a Statelor Unite a luat până la urmă hotărârea că MT este într-adevăr de natură religioasă si deci predarea ei în scoli este interzisă *: textul complet al deciziei federale în cazul Malnak contra Maharishi Mahesh Yogy **. Această decizie va limita fără îndoială si mai mult influenta "MT" în care multi vor continua poate să vadă o formă de meditatie compatibilă cu crestinismul; atitudine care, din păcate, există si constituie si ea un trist semn al vremilor.

 

#4 "NOUA CONSTIINTA RELIGIOASA" CULTELE ORIENTALE DIN AMER 25.02.2010 22:07

• Raspunde

"NOUA CONSTIINTA RELIGIOASA" CULTELE ORIENTALE DIN AMERICA ANILOR '70

În general se poate afirma că influenta ideilor si practicilor religioase orientale asupra unui Occident odinioară crestin a atins în decada anilor '70 proportii nemaiîntâlnite. Sub formă de culte si miscări religioase orientale (si pseudo-orientale), aceste idei au proliferat mai ales în America, tara care cu cel mult două decenii în urmă era considerată încă "provincială" (cu exceptia câtorva orase mari), datorită faptului că orizontul ei spiritual era constituit în cea mai mare parte de religiile protestantă si romano-catolică.

Cauza acestei proliferări se găseste în amara deziluzie a generatiei de după cel de-al II-lea Război Mondial, care s-a manifestat în anii 1950 prin protestele sterile si libertinismul moral al asa numitei generatii "beat", * al cărei interes pentru religiile orientale pornise dintr-o nemultumire fată de "crestinism", fiind initial o preocupare a cercurilor universitare si studentesti.

* Beat = adj. care se află în stare de epuizare, vlăguit de sentimentul fermitătii morale; care se referă la bitnici. Bitnic: (engl. americană, beatnik: beat + yiddish-nik, sufix ce denotă o persoană) persoana care se revoltă împotriva moralei sociale conventionale prin mod de comportare sau si de îmbrăcăminte si care se pasionează după moduri de expresie si filosofii exotice (WEBSTER'S New Collegiate Dictionary, ed. a 8-a (n. tr)).

A urmat apoi generatia "hippie" a anilor 1960 împreună cu muzica "rock", cu consumul de droguri halucinogene si cu dorinta de a obtine cu orice pret stări de "constiintă lărgită".

Tineretul american se avânta, fie în miscările politice protestatare (în special contra războiului din Vietnam), fie într-o practicare ferventă a cultelor religioase orientale. Este perioada când guru indieni, lama tibetani, maestri de zen japonez si multe alte feluri de "întelepti", vin în Occident spre a găsi aici multimi de tineri setosi să le soarbă învătătura si să le asigure astfel un succes si o notorietate la care swamii din deceniile anterioare nici nu visaseră să ajungă vreodată.

Acesti tineri au început astfel să călătorească până la marginile lumii în căutarea întelepciunii sau a învătătorului sau a drogului, care să le aducă "pacea" si "libertatea" atât de mult dorită.

În anii 70 generatia "hippie" este urmată de o a treia, mai linistită, mai putin înclinată spre demonstratii si miscări de stradă si mai putin zgomotoasă în comportament; dar în acelasi timp mult mai implicată în religiile orientale, a căror influentă pătrunsese deja în mentalitatea generală cu mult mai adânc decât înainte.

Pentru multi componenti ai acestei generatii, "căutările" pe plan spiritual si religios erau încheiate: ei găsiseră în doctrinele orientale o filozofie pe gustul lor, pe care acum o practicau cu seriozitate. Mai ales în America, un număr de miscări religioase orientale se aclimatizaseră deja, devenind "occidentale": există în prezent "mănăstiri" budiste compuse în întregime din convertiti americani si europeni si apar, ca noutate absolută, guru si maestri Zen proveniti din etnici occidentali.

Vom oferi în continuare câteva tablouri ale unor evenimente semnificative de la mijlocul anilor '70 privitoare la ideile si practicile dominante din mediile tinerelului american, care constituie fără îndoială "avangarda" tineretului din întreaga lume. Primele două tablouri prezintă o mai superficială implicare în religiile orientale, de felul celei caracteristice anilor '60; ultimele două în schimb sunt revelatorii pentru o transformare de substantă a mentalitătii americane în directia indicată de miscările religioase orientale.

 

#5 Hare Krishna la San Francisco 25.02.2010 22:08

• Raspunde

"Pe o stradă mărginasă parcului Golden Gate din zona rezidentială Haight-Ashbury a orasului San Francisco se află un templu al Constiintei Krishna... Deasupra intrării în templu stau scrise cu litere de lemn lungi de două picioare cuvintele "Hare Krishna". Ferestrele mari ca niste vitrine din fată sunt acoperite cu pături în culorile rosu si portocaliu.

Sunetul muzicii dinăuntru si al vocilor care cântă pătrund până afară, în stradă, în interior, peretii sunt plini de tablouri în culorile cele mai vii, pardoseala este acoperită cu covoare rosii groase iar în aer pluteste fum de lămâie, semn că ritualul este în plină desfăsurare. Cei dinăuntru murmură o melodie în cuvinte sanscrite de abia auzite. Camera este aproape plină, vreo cincizeci de persoane ce sed pe jos, si par cu totii foarte tineri. Grupati în fată se află alti douăzeci, bărbati si femei, îmbrăcati în robe largi, în culorile portocaliu si galben sofran si având nasurile vopsite în alb. Multi dintre bărbati au capetele rase cu exceptia unei suvite în formă de coadă de cal, iar femeile au câte un mic semn rosu în mijlocul fruntii. Tinerii care stau pe jos sunt îmbrăcati în mod obisnuit, cu nimic deosebiti de rezidentii din Haight-Ashbury, legati cu benzi late la frunte, purtând plete, bărbi (bărbatii) si diverse combinatii de inele, brătări, clopotei si mărgele; cu totii participă cu entuziasm la ceremonie. Cei cam zece care stau mai în spate par că se află acolo pentru prima dată.

Vocile care intonau mantrele ceremoniale îsi intensifică ritmul si volumul. Două din fetele în robe galben-sofran au început să danseze în ritmul cântului. Dirijorul acestui cor a început să strige unele din cuvintele cântecului, pe care apoi întregul grup le repetă, străduindu-se să imite intonatia si ritmul liderului-dirijor. Multi dintre participanti au în mâini instrumente * la care cântă. Liderul are o tobă în care bate în ritmul cântatului. Fetele care dansează cântă în acelasi timp la timbale. Un tânăr sufla într-o scoică de mare, altul cânta la tamburină. Pe pereti sunt peste o duzină de tablouri cu scene din Bhagavad-Gita.

La un moment dat cu totii au început să cânte foarte tare, atât din gură cât si la instrumente. Tobele bat fără contenire. Multi dintre discipoli au început să strige unele cuvinte cu voce tare, ridicându-si mâinile în sus în mijlocul cântării generale. Conducătorul ceremoniei a îngenuncheat în fata portretului înfătisându-l pe "maestrul spiritual" al grupului, care se afla într-o mică urnă în fata încăperii. Cântarea a culminat cu un crescendo asurzitor după care s-a curmat brusc. Celebrantii au îngenuncheat si ei cu capetele la pământ în vreme ce conducătorul a rostit o rugăciune scurtă în sanscrită. După care se strigă de cinci ori "slavă si mărire discipolilor adunati aici", cuvinte pe care toti ceilalti le repetă înainte de a se ridica. *

* Charles Glock si Robert Bellah, The New Religious Consciousness - Noua constiintă religioasă, University of California Press, Berkeley, 1976, pp. 31-32

Acesta este un ceremonial tipic al miscării "Krishna Consciousness" (constiinta Krishna) întemeiate în America în 1966 de un fost om de afaceri american pe nume A. C. Bhaktivedanta. Scopul lui a fost acela de a oferi disciplina bhakti yoga hindusă tineretului dezorientat si căutător de nou din lumea occidentala. Dacă în fazele mai timpurii (anii '50 si începutul anilor '60) interesul pentru religiile orientale se limitase mai mult la o investigare intelectuală fără mari implicări personale, în noua fază se cerea să participi la partea concretă a cultului cu toată inima. Bhakti Yoga înseamnă să te unesti total cu "zeul" pe care ti l-ai ales, adică să-l iubesti si să i te închini, si să-ti transformi întreaga viată în functie de această preocupare centrală. Prin intermediul acestor mijloace irationale de adorare (cântări, muzică, dans, gestică) mintea se "extinde" si intră în starea de "constiintă Krishna" care - dacă participă la ea un număr suficient de persoane - se presupune că reuseste să pună capăt zbuciumului si haosului contemporan si să deschidă larg portile unei epoci noi (new age) a păcii, iubirii si comuniunii.

Togele cele viu colorate ale "Krishni-lor" au devenit în scurt timp un spectacol obisnuit pe străzile din San Francisco, mai ales într-o anumită zi pe an când o imensă statuie reprezentând "zeul" lor a fost transportată prin Golden Gate Park către ocean, ceremonie la care toti au participat conform întregului ritual hindus, un spectacol tipic pentru India păgână, dar o adevărată noutate pentru America "crestină". De la San Francisco miscarea s-a răspândit în întreaga Americă si în Europa de Vest, până în 1974 aflându-se în întreaga lume 54 de temple Krishna, multe dintre ele pe lângă colegii (licee) si universităti, dat fiind că membrii cultului sunt cu totii foarte tineri.

Moartea recentă (raportată la anul 1979, n. tr. ) a fondatorului acestei miscări a ridicat unele probleme privitoare la viitorul acesteia; si într-adevăr, numărul membrilor săi a mai scăzut, desi a rămas în continuare important. Semnificatia acestei miscări este oricum foarte clară: ea constituie încă un "semn al vremilor" de care credinciosii crestini ar face bine să tină seama; căci astăzi multimi de tineri îsi caută un dumnezeu la care să se închine si cad astfel într-o idolatrie care nu pare să-i tulbure deloc.

 

#6 Guru Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston 25.02.2010 22:08

• Raspunde

Până în toamna lui 1973 un număr de guru orientali din scoala mai nouă condusă de Maharishi Mahesh Yogi cu a sa meditatie transcendentală făcuseră deja în Vest un număr imens de prozeliti, devenind - desigur, pentru1 un foarte scurt timp - regii efemeri ai spectacolelor publicitare.

Guru Maharaj-ji a fost cazul cel mai extravagant si poate mai revoltător, în vârstă de cincisprezece ani, el fusese deja proclamat "dumnezeu" iar familia lui (compusă din mamă si trei frati) era "sfânta familie"; organizatia lui, "Misiunea Luminii Divine", avea comunităti (ashram-uri) în întreaga Americă. Cei 80.000 de prozeliti ai lui, ca si cei ai lui Krishna, trebuiau să renunte la plăcerile lumesti si să mediteze în scopul de a obtine starea de constiintă "lărgită" (sau "extinsă" care să le aducă pacea desăvârsită, fericirea si "extazul" - adică o stare în care totul în jur este minunat si perfect exact asa cum este. Cu ocazia unei initieri speciale în care ei "primesc stiinta", discipolilor li se arată înăuntrul lor o lumină foarte intensă si încă trei semne pe baza cărora mai târziu pot să-si continue meditatia singuri (The New Religious Consciousnes). Pe lângă această "stiintă", discipolii acestia mai sunt uniti si în credinta că Maharaj-ji este "Stăpânul Universului", care a venit să instaureze o nouă eră (new age) de pace pentru întreaga omenire.

Timp de trei zile în noiembrie 1973 "Misiunea Luminii Divine" a închiriat Astrodomul din Houston (o bază sportivă imensă în întregime acoperită), cu scopul de a organiza acolo "evenimentul cel mai sfânt si mai semnificativ din istoria omenirii". Prozelitii din întreaga lume (cu totii foarte tineri si în marea lor majoritate adolescenti) aveau să vină acolo pentru a se închina "zeului" lor si pentru a începe convertirea Americii (prin intermediul mass-mediei pe care organizatorii avuseseră deja grijă s-o invite); toti aveau să fie uniti în această închinare, punând astfel un nou început noii epoci (new age, în engl. în orig.) a omenirii. Evenimentului i s-a ales titlul potrivit de "Mileniul 73".

Un exemplu tipic de prozelit Maharaj-ji care actionează din convingere a fost Rennie Davis, agitator politic de stânga si unul dintre "Cei 7 din Chicago" acuzat de a fi incitat la revoltă în timpul Conventiei Democratice Nationale din 1968. Vara anului 1973 si-a petrecut-o tinând conferinte de presă si discursuri pentru oricine voia să-l asculte, mesajul lui către America fiind următorul: "Guru Maharaj-ji este cel mai mare eveniment din istoria omenirii si noi habar nu avem... îmi vine să urlu pe străzi. Dacă am sti cine este, ne-am târâ în patru labe din toate colturile Americii ca să ne odihnim la picioarele lui". *

* Robert Greenfield, The Spiritual Supermarket, -Piata de idei religioase. Saturday Review Press. New York. 1975. D. 43

Căci într-adevăr asa i se si închinau prozelitii lui Guru Maharaj-ji: prosternându-se cu fruntea până la pământ si rostind o expresie sanscrită de adorare. Aparitia lui la "Mileniul 73" a fost primită cu ovatii colosale, în timpul spectacolului el stând pe un tron înalt si având pe cap coroana de aur "a lui Krishna". Pe tabelele de afisaj electronic ale astrodomului apărea în flasuri cuvântul "D-U-M-N-E-Z-E-U". Masele de tineri ajunse la un paroxism isteric plângeau de bucurie; numeroase grupuri dansau pe scenă iar orchestra cânta 'The Lord of the Universe" (Stăpânul Universului) - cu textul si muzica adaptate după un imn protestant. *

* ibid, pp. 80, 94

Toate acestea, să retinem, într-o Americă totusi "crestină". Evenimentul relatat depăseste deja sfera închinării la "dumnezei" păgâni. Până acum câtiva ani o asemenea adulare a unei persoane în viată ar fi fost de neînchipuit în orice tară civilizată (i. e. crestină); dar acum el este un fapt obisnuit pentru multi dintre cei care-si "caută" o religie în lumea occidentală de astăzi. Ceea ce am descris mai sus nu este decât o "vizionare " a închinării la Antihrist ce va fi la sfârsitul timpului, de închinare adică la cel care se va "înălta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu" (II Tes 2, 4).

"Mileniul 73" pare să fi atins culmea celebritătii lui Maharaj-ji, desi la eveniment nu au participat decât 15000 de persoane, cu mult mai putine decât s-a scontat. In plus, nu s-au produs nici un fel de "minuni" sau semne extraordinare care să demonstreze că "noua eră" (new age) a început. Un eveniment care a depins atât de mult de eforturile publicitare si de gustul unei anumite generatii nu putea să dureze (muzica pentru "Mileniul '73 " a constat dintr-un aranjament al melodiilor lansate de asa-numita "contra - cultură" si foarte populare în anii '60); iar recenta căsătorie (raportat la anul 1979, n. tr. ) a lui Guru Maharaj-ji cu secretara lui i-a slăbit si mai mult * de "dumnezeu".

Alte miscări "spirituale" nu mai pot fi însă considerate apanajul unor mode pasagere, ele indicând fără gres marea putere de influentă a religiilor orientale în lumea occidentală.

 

#7 Tantra Yoga în muntii din New Mexico 25.02.2010 22:09

• Raspunde

Pe un platou situat la o altitudine de 2250 m înăltime în Muntii Jemez din nordul statului New Mexico s-au strâns o mie de tineri americani (cei mai multi între 20 si 25 de ani) pentru a petrece zece zile de exercitii spirituale; era perioada solstitiului de vară din iunie 1973. Se sculau la ora 4 dimineata în fiecare zi si se adunau la un loc înainte de răsăritul soarelui (înfăsurati în pături căci diminetile erau înghetate) pentru a sedea în siruri, direct pe sol, în fata unei estrade în aer liber. Ei îsi încep ziua rostind o mantra în limbaj Punjabi (varietate de sanscrită) pentru a "se încălzi" în vederea exercitiilor ce urmează.

Mai întâi era vorba de mai multe ore de yoga kundalini, adică niste exercitii fizice extrem de obositoare, de cântări si meditatie, cu scopul de a atinge un control constient al proceselor fizice si mentale din propriul corp, care astfel să devină pregătit pentru "o revelatie interioară a lui Dumnezeu".

Apoi are loc ceremonia înăltării celor două drapele: al celui american si al celui care reprezintă "natiunea Vărsătorului" - această "natiune" fiind de fapt poporul "Epocii Vărsătorului" sau al "mileniului" pentru care se pregăteste acest cult; în timpul înăltării acestor steaguri se cântă "God Bless America" (Doamne, binecuvântează America) si se rosteste o rugăciune pentru poporul american. Se serveste apoi un mic dejun vegetarian (care este comun aproape tuturor noilor culte) si încep conferintele pe teme spirituale si practice; după care cu totii se pregătesc pentru o lungă sedintă de tantra yoga.

Până acum (1979) tantra yoga nu s-a practicat de loc în Vest, iar de auzit s-au auzit foarte putine lucruri despre ea. Specialistii sunt cu totii de acord că practicarea ei este extrem de periculoasă, ea având întotdeauna loc între bărbati si femei, obtinându-se astfel potentiale de energie psihică foarte puternice care necesită control si supraveghere strictă. Se mai afirmă că există un singur maestru de tantra yoga în viată pe pământ la un moment dat; iar exercitiile "Solstitiului" din New Mexico au fost conduse de "Marele Tantric" al zilelor noastre, Yogi Bhajan.

Toti, îmbrăcati cu costume identice albe, stau asezati pe jos, în siruri drepte, bărbati fată în fată cu femei, strânsi umăr la umăr în lungul sirurilor si aflându-se cu spatele la sirul de alături. Cam zece astfel de siruri duble se întind pe o lungime de peste 20 m dinspre estrade; iar supraveghetorii au în permanentă grija ca sirurile să fie perfect drepte pentru a se asigura perfectul "flux" al "câmpului magnetic".

Începe intonarea mantrelor, cu o invocare specială a duhului acelui guru care este "protectorul special" al lui Yogi Bhajan. Yogi Bhajan în persoană, care este el însusi un bărbat foarte impresionant la vedere (foarte înalt (l, 95m) îmbrăcat complet în alb, cu barbă neagră si purtând turban) apare pe scenă si începe să prezinte "visul" său despre "o natiune nouă, puternică si creatoare" în America, care se poate făuri cu ajutorul exercitiilor spirituale de astăzi; adică cu ajutorul exercitiilor tantra, cheia acestei pregătiri pentru noua natiune, care îi poate ajuta pe oameni să treacă de la nivelul de "constiintă individuală" la cel de "constiintă de grup" si în final la un nivel de "constiintă lărgită universală".

Si exercitiile încep. Ele sunt extrem de dificile, cerând efort fizic foarte mare care provoacă dureri precum si stări foarte puternice de teamă, furie, iubire etc. Toată lumea trebuie să facă exact acelasi lucru în exact acelasi moment; trebuie rămas un timp îndelungat nemiscat în aceeasi postură dificilă; exercitii si mantre complicate trebuie executate în perfectă coordonare cu partenera (partenerul) si cu toti ceilalti de pe acelasi sir; un singur exercitiu poate să dureze între 31 si 61 de minute, în această activitate intensă de grup constiinta individuală într-adevăr dispare si apar efecte deloc surprinzătoare: epuizare fizică si uneori paralizie temporară, sau epuizare emotională si euforie. Mai mult, dat fiind că în cadrul "Solstitiului" comunicarea cu celălalt este interzisă, cei prezenti nu au nici o posibilitate de a evalua rational experienta prin care trec împreună; scopul fiind acela de a efectua o schimbare radicală în chiar interiorul fiintei.

După orele de după amiază petrecute în studiul artelor martiale (de autoapărare), al medicinii practice si al modului în care se organizează un ashram, se mai serveste o dală masa (tot vegetariană) si se trece la o seară de "cântece spirituale"; este vorba de mantre sanscrite aranjate pe muzica "rock" la modă sau pe muzica folk; se obtine astfel atmosfera unui "festival rock" de "adorare entuziastă" sau "rugăciune veselă" prin care Yogi Bhajan se străduieste să facă din această religie o religie "tipic americană". *

* The New Religious Consciouness, pp 8-l8.

Religia descrisă mai sus este o adaptare modernă a religiei Sikh ** din India de nord, combinată cu o serie de practici yoga.

** * Sikh din India se caracterizează prin această mentalitate practică, ea constituind mai ales clasa negustorilor.

Supranumită "Organizatia celor 3H" (Healthy-Happy-Holy Organization - Organizatia Sănătate-Fericire-Sfintenie), ea a fost fondată în 1969 la Los Angeles de Yogi Bhajan care venise initial în America pentru a preda într-o universitate si doar din întâmplare a devenit lider religios; sau mai *ând printr-un concurs de împrejurări: a remarcat interesul pe care cursurile sale de yoga îl stârniseră tinerilor "hippie" din California de Sud. Combinând setea de "spiritualitate" a acestora cu propriile sale cunostinte despre religiile indiene, el a pus bazele unei religii "americane" care diferă de cele mai multe din religiile indiene prin accentul pe care îl pune pe aspectul practic al vietii în această lume. Tuturor membrilor acestei religii li se cere să aibă o viată de familie stabilă, un loc de muncă serios (nu o sinecură) si o implicare în viata socială.

De la înfiintarea ei în 1969, "3HO" (Org. celor 3 H) s-a extins la peste 100 de ashram-uri (comunităti ce servesc ca locuri de întruniri pentru nerezidenti) în orase americane si de asemenea în Europa si Japonia. Desi la suprafată ea este foarte distinctă de noile culte orientale (membrii plini trec ulterior în mod formal la religia Sikh prin aceea că arborează turbanul si îmbrăcămintea albă), "3HO"se identifică totusi cu ele prin aceea că scopul declarat (prin care îi si câstigă pe tinerii "hippie" este acela de a atinge starea de constiintă "lărgită" sau "universală", sau "transcendentală", văzându-se pe sine ca "avangarda" ce va schimba fata lumii în sensul grăbirii noii epoci (new age) milenariste (al cărei simbol astrologie este considerat de cele mai multe grupuri a fi "Epoca Vărsătorului".

Pe lângă cultele hinduiste care promovează în mod evident o mentalitate bazată pe autosugestionarea sistematică că lumea e minunată asa cum e ea, "Organizatia celor 3 H" este si ea un "semn al vremilor", prin faptul că militează pentru o Americă "sănătoasă, fericită si sfântă" din care însă Hristos lipseste cu desăvârsire. Nu mai există nici o îndoială că, atunci când auzim pe câte un american "fericit" vorbind. cu convingere si seninătate despre Dumnezeu si îndatoririle lui religioase fără nici cea mai vagă referire la Hristos, epoca "post-crestină" nu mai este o exagerare sau o figură de stil, ci o realitate de netăgăduit.

 

#8 Meditatie Zen în nordul Californiei 25.02.2010 22:09

• Raspunde

În muntii împăduriti din nordul Californiei, la poalele muntelui Shasta - munte "sfânt" al vechilor triburi de amerindieni, devenit apoi centru al unor activităti si asezări oculte ce se află acum din nou în plin avânt - functionează din 1970 o "mănăstire" Zen budistă, în orasele mai mari de pe Coasta de Vest pe care se află stabilite comunităti de japonezi existaseră temple Zen si înainte de 1970, după cum existaseră si încercări de a înfiinta "mănăstiri" Zen în California; Dar "Mănăstirea Shasta" (căci despre ea este vorba) este primul succes în materie de mănăstiri în care se practică zen-ul american, (în zen budism "mânăstire" înseamnă scoala în care se pregătesc "preoti" zen, atât bărbati, cât si femei).

La "mănăstirea" Shasta domneste o atmosferă de ordine si profesionalism. Vizitatorilor li se permite accesul doar între anumite ore si doar însotiti de un ghid, nu si stabilirea de contacte personale cu cei dinăuntru. "Călugării" de la Shasta poartă traditionala îmbrăcăminte neagră si au capetele rase; ei au în permanentă lucruri clare de făcut, pe care le execută cu o vizibilă seriozitate si simt al datoriei.

Programul de la Shasta este foarte strict si durează cinci ani sau mai mult. Absolventii devin "preoti" sau profesori de Zen si obtin certificate pe baza cărora pot organiza si conduce ceremonii budiste. Ca la orice scoală si la Shasta se plătesc taxe ce includ cazare si masă (175 de dolari pe lună, care se plătesc în avans - la începutul fiecărei luni - deci o metodă clară de a descuraja candidatii neseriosi, căci suma nu se mai rambursează celor care se răzgândesc).

Programul în sine este unul de completă asceză si austeritate, nu unul obisnuit studentesc. Există reguli de îmbrăcăminte si comportament, hrana este complet vegetariană si se consumă în tăcere în cadrul meselor comune, nu se admit vizitatori si nici conversatii ce ar putea primi calificativul de "desarte"; centrul de greutate îl constituie sala de meditatie unde cursantii dorm si mănâncă, pe lângă faptul că meditează. De asemenea, sunt interzise practicile religioase care nu sunt Zen. Viata la Shasta este foarte intensă si riguroasă si orice eveniment al zilei (inclusiv spălatul si mersul la toaletă) este însotit de o rugăciune budistă specifică, care este rostită mental.

Desi "mănăstirea" apartine unei secte Soto Zen "reformate", pentru a sublinia independenta ei fată de Japonia si adaptarea ei la conditiile de viată americană, ceremoniile si ritualurile ei sunt în traditia Zen-ului japonez. Există ceremonii legate de convertirea la budism, ritualuri ale echinoctiului ce serbează "transformarea lăuntrică a persoanei", ceremonialul "hrănirii stafiilor flămânde" (adică comemorarea mortilor), ceremonia "Zilei Fondatorului" care exprimă recunostinta fată de cei care au mentinut vie traditia Zen până la actualul maestru, festivalul iluminării lui Buda, si altele. Semnul de cinstire este acela al plecăciunilor în fata icoanei lui Buda, dar accentul principal cade pe ideea că fiecare om poartă în sine "natura lui Buda". *

* deci nu este vorba de o notiune personală de "chip", ci de cea impersonală de substantă, "natura" (n. tr)

Actualmente maestrul de Zen de la Shasta este o femeie occidentală, practica budistă permitând acest lucru; este vorba de englezoaica Jiyu Kennet, născută în 1924 din părinti budisti, si care si-a primit educatia în Extremul Orient (în mai multe traditii budiste) si a fost "hirotonită" la o "mănăstire" Soto Zen din Japonia. Ea a sosit în America în 1969 si a organizat în chiar anul. următor comunitatea budistă Shasta cu câtiva tineri adepti. De atunci comunitatea s-a dezvoltat rapid, atrăgând mai ales tineri si tinere între 20 si 25 de ani.

Cauza acestui succes - în afara atractiei explicabile pe care o exercită Zen-ul asupra unei generatii scârbite de rationalism si de o educatie care rămâne de ordin exterior, neafectând interiorul persoanei - pare să constea în mistica unei "transmiteri autentice" a experientei si traditiei Zen, pe care o întruchipează "stareta", prin educatia si certificările ei japoneze. De asemenea, calitătile ei personale de străină (de britanică în teritoriu american), de persoană care s-a născut în religia budistă si în acelasi timp de om occidental cunoscător al mentalitătii contemporane (posedând evident mult admiratul simt practic "american" par să asigure acestei maestre de zen o influentă de nezdruncinat în rândurile tinerei generatii de americani care se converteste la budism.

Scopul cursurilor Zen de la Shasta este acela de a umple întreaga viată a acelora care le frecventează de un "Zen pur". Meditatiile zilnice (care pot să ajungă de la opt până la zece ore pe zi) sunt expresia unei intense vieti religioase care în mod ideal trebuie să conducă la o stare "durabilă de, pace si armonie a trupului si a mintii"; publicatiile de la Shasta - un jurnal bilunar si mai multe cărti scrise de "staretă" - avertizează chiar împotriva falsei spiritualităti si a sarlatanismului. Comunitatea se opune adoptării obiceiurilor nationale Japoneze (privite în opozitie cu cele budiste); semnalează pericolele trecerii de la un guru la altul, cât si al idolatrizării maestrului de Zen; interzice astrologia, ghicirea viitorului (chiar si cartea IChing), călătoriile astrale si orice alt fel de activităti psihice si ocultiste; priveste cu dispret abordările teoretice si intelectualiste ale doctrinei Zen (ca alternativă la cele experimentaliste) si pune accentul pe munca riguroasă si sustinuta, de luptă contra iluziilor si închipuirilor mintii, si pe "viata spirituală". Stilul dezbaterilor "spirituale" la care participă "preotii" Zen, asa cum se desprind ele din paginile Jurnalului care se publică la Shasta, seamănă izbitor, prin aerul de competentă si prin realismul lor cu tonul discutiilor între tineri convertiti la Ortodoxie sau între monahi ortodocsi care dezbat cu convingere diferite aspecte ale vietii duhovnicesti.

Tinerii crestini ortodocsi ar putea afirma cu îndreptătire astfel: "Dacă nu m-ar fi păzit harul lui Dumnezeu, eu însumi m-as putea afla acum acolo"; atât de autentică si de convingătoare pare viziunea spirituală a acestei "mănăstiri", care oferă tânărului însetat de religie de astăzi, tot ceea ce crede că-si poate dori, în afară de un singur lucru: viata vesnică si fericită pe care numai singur Hristos Adevăratul Dumnezeu poate să o dea.

Comunitatea budistă Shasta învată că budismul nu este o "disciplină distantă si rece", ci una plină de "iubire si compasiune". Contrar celor cunoscute în general despre budism, "stareta" sustine că esenta credintei budiste nu este topirea finală în "nimicul nirvanic" ci un "dumnezeu" viu (esentă identificată de ea cu credinta ezoterică budistă): "Secretul învătăturii Zen... este să cunosti cu certitudine si în mod personal că Buda cel cosmic există. Adevăratul maestru (sau adevărata maestră) este cel (cea) care nu ezită nici o clipă în această convingere că Buda cel cosmic există, si în iubirea totală pentru el. Eu m-am simtit coplesită de bucurie când în sfârsit am fost convinsă că el există; iubirea si recunostinta mea nu au cunoscut margini. De asemenea, iubirea pe care am simtit-o venind dinspre el a fost nemăsurată. Asa doresc s-o simtă fiecare". *

* The Journal of Shasta Abbey, Jan-Feb., 1978, p. 8

Există în prezent în jur de 70 de cursanti (ce urmeazăsă devină "preoti", la Shasta si în "filiale", mai ales în California. Comunitatea este acum într-o situatie de expansiune rapidă, atât ca sediu cât si în ceea ce priveste "misiunea" sa în rândurile poporului american; există o miscare crescândă de budisti laici care fac din Shasta un centru de pelerinaj unde au loc numeroase întâlniri si conferinte la care sunt invitati psihologi psihiatri si alte persoane interesate, în tabere de durate diferite. Tinând cont de activitătile publicistice si cele misionare si de "counselling" din orasele californiene, precum mai ales de proiectata scoală si cămin de bătrâni, "mănăstirea" Shasta înregistrează într-adevăr progrese remarcabile în atingerea scopului său de a "dezvolta budismul zen în Occident".

Fată de Crestinism, "stareta" si discipolii săi au o atitudine condescendenta; ei sustin că respectă Filocalia si celelalte scrieri spirituale ortodoxe, afirmând că Ortodoxia le este cea mai apropiată dintre doctrinele "crestine", dar se consideră pe ei însisi a se situa "dincolo de astfel de teologii, dispute doctrinare si '-isme'" pe care le exclud din preocupările "Adevăratei Religii" *

* Journal, Jan. -Feb, 1978, p. 54

Zen-ul nici nu are de altfel vreo fundamentare teologică, el bazându-se în întregime pe "experientă" si căzând astfel în "eroarea pragmatică" care deja s-a discutat în această carte la capitolul despre hinduism: "dacă merge, înseamnă neapărat că este si bun". Zen-ul, lipsit de teologie cum este, nu e mai capabil decât hinduismul să distingă între experientele spirituale bune si cele rele; el nu poate afirma decât ceea ce pare bun din perspectiva "simtirii" unei "păci" si "armonii" apreciate pe baza puterilor naturale ale mintii si nu pe baza unei revelatii; în acest fel, respingând orice altceva ca fiind iluzoriu (în afară de certitudinea propriei minti), atractia Zen-ului constă în aceea că hrăneste si stimulează un foarte subtil sentiment de mândrie, atât de răspândit în zilele noastre, si anume mândria că omul se poate mântui prin eforturile personale, fără să aibă nevoie de vreun Mântuitor.

Dintre toate curentele religioase orientale de astăzi, Zen-ul oferă poate cel mai înalt grad de complexitate intelectuală si sobrietate spirituală. Cu învătătura sa despre "compasiune" si despre un "Buda cosmic" iubitor, el reprezintă probabil idealul cel mai înalt de spiritualitate fără Hristos. Si tocmai în aceasta constă tragedia sa, că Hristos lipseste din el, si deci mântuirea. Gradul înalt de intelectualism si asa-zisa trezvie spirituală sunt tocmai elementele (foarte eficace) care îl împiedică pe acest tip de budist să-si caute scăparea la Hristos.

Cu toată compasiunea si asceza sa tăcută, acest soi de Zen este poate rămăsita cea mai tristă a vremurilor "post-crestine" pe care le trăim. Spiritualitatea "necrestină" încetează deci de a mai fi o formă de import în Occident; ea a devenit deja o religie a etniei americane care-i afectează mentalitatea până la rădăcină. Si este cazul să tinem minte că religia viitorului nu va fi o simplă sectă sau un cult printre multe altele, ci o orientare religioasă puternică si profundă, care va fi absolut convingătoare pentru mintea si inima omului modern.

 

#9 "Noua spiritualitate" fată în fată cu Crestinismul 25.02.2010 22:10

• Raspunde

Prezenta cultelor orientale în Vest s-ar putea exemplifica la nesfârsit; în fiecare an apar culte noi, sau variante noi ale altora vechi. Fapt interesant, însă, este că pe lângă cultele specific religioase, se manifestă prezenta din ce în ce mai intensă, în ultimele decenii mai ales, a asa numitelor culte de constiintă (cum sunt ele numite de foarte * revistă de stiri U. S. News and World Report, 16 Feb. 1976), culte ce se delimitează clar de orice preocupare religioasă.

Aceste grupuri de "terapie mintală" includ organizatii, precum "Erhard Seminars Training" (fondat în 1971), "Rolfing", "Silva Mind Control" (Controlul mintal Silva) si încă multe alte forme de "seminarii" (întâlniri) si "bio-răspuns" (biofeedback), care oferă cu toatele o "descătusare a tensiunilor" si o "captare a potentialelor ascunse" ale omului, exprimate într-un jargon "stiintific" de secol XX, mai mult sau mai putin plauzibil. De asemenea, se mentionează si alte miscări de "constiintă", care sunt mai putin la modă astăzi, de la "Stiinta crestină" si "Stiinta mintală", până la "Scientologie".

Toate aceste miscări sunt incompatibile cu Crestinismul. Crestinii ortodocsi nu trebuie să aibă absolut nimic de-a face cu ele.

Si iată de ce suntem atât de categorici:

1. Aceste miscări nu au nici o fundamentare în traditia si practica crestină, ci sunt pur si simplu fructul religiilor păgâne orientale sau al practicilor spiritiste moderne, mai mult sau mai putin diluate, si prezentate adesea ca fiind "lipsite de continut religios".

Nu numai că învătătura lor este gresită si în totală discordantă cu doctrina crestină despre viata duhovnicească; dar prin experientele lor religios - păgâne si prin experimentele lor psihiste ele pun în pericol sănătatea mintală a celor care le devin victime, ducând la dezastru psihic si la pierderea sufletului pentru totdeauna, stiind că fără Hristos si fără Biserică, nu este mântuire.

2. Mai precis, experientele de "tăcere spirituală" pe - care le oferă diferitele tipuri de meditatie, fie cele asa-zis lipsite de continut religios (precum meditatia transcendentală, unele forme de Yoga si Zen si cultele seculariste), fie cele cu continut religios păgân (precum Hare Krishna, "Divine Light Mission", "Organizatia celor 3H" etc. ), conduc în întregime într-o zonă spirituală "cosmică" unde partea cea mai profundă a personalitătii umane intră în contact cu fiinte spirituale reale.

Aceste fiinte, pentru omul aflat în starea de după căderea din Rai, nu sunt altceva decât demonii sau spiritele căzute, care se află în cea mai mare apropiere fată de om *. Chiar cei care practică meditatia zen-budistă, în pofida eforturilor lor de a trata cu precautie "experientele spirituale", vorbesc si ei despre întâlniri cu aceste spirite (în care se amestecă bineînteles si o anumită doză de imaginatie), pretinzând că nu se lasă în nici un fel "contaminati" de ele **.

* Vezi episcopul Ignatie Briancianinov cu expunerea lui despre învătătura ortodoxă asupra perceptiei senzoriale si mintale a spiritelor si asupra deschiderii portii simturilor omului in The Orthodox Word, no. 82, 1978

** Vezi Jiyu Kennet, How to Grow a Lotus Blossom, Shasla Abbey, 1977 - relatarea viziunilor din pragul * ale unei maestre de Zen

3. Partea cea mai periculoasă a acestor "initieri" constă în aceea că ele scapă controlului constient al vointei omului; astfel, odată "initiat" în aceste "culte de constiintă", este adesea cu neputintă să te mai opui participării la experiente psihice nedorite.

Rezultă că "noua constiintă religioasă" este un dusman al Crestinismului cu mult mai puternic si mai periculos decât au fost vechile erezii din trecut. Deoarece atunci când se pune accentul pe experientă în detrimentul doctrinei, atunci însăsi învătătura după care putem distinge si identifica binele de rău cade sau devine inoperantă, iar duhurile necurate au cale liberă de atac, datorită pasivitătii si "deschiderii" pe care le exaltă toate aceste noi culte; ele nu fac altceva decât să transforme persoana umană în unealtă pasivă a manifestărilor demonice.

Faptul acesta este demonstrat de numeroasele studii care s-au făcut asupra acestor "culte de constiintă". Ele dau în vileag evolutia progresivă a acestor experiente, care la început sunt "bune" sau "neutre", pentru a deveni în final ciudate, terifiante si în ultimă instantă indubitabil demonice. Chiar latura strict fizică a unor discipline psihice, precum Yoga este periculoasă, pentru că aceasta derivă din ea si predispune la atitudini si experimente psihice care sunt de fapt scopul initial si permanent al practicii Yoga.

Puterea de seductie a "noii constiinte religioase" este atât de mare încât ea se poate înstăpâni chiar si asupra acelora care afirmă cu tărie că sunt crestini. Nu este vorba aici doar despre cei care se complac în sincretismele sau combinatiile artificiale dintre crestinism si cultele orientale la care ne-am referit mai sus; ci, mai grav, este vorba si despre cei care se consideră pe ei însisi niste crestini înflăcărati. Profunda ignorare a autenticei trăiri crestine din zilele noastre creează conditiile proliferării unei false "spiritualităti" crestine, a cărei natură este strâns înrudită cu "noua constiintă religioasă".

În capitolul VII vom studia îndeaproape cel mai răspândit curent de "spiritualitate crestină" de astăzi. Din el se desprinde clar spectrul terifiant si amenintător al "noii constiinte religioase" care îsi recrutează victimele mai ales dintre rândurile crestinilor bine intentionati, chiar ortodocsi, la o scară atât de întinsă, încât este cu neputintă să nu vedem în acest fenomen un alt semn apocaliptic al vremilor, în care înselăciunea va fi atât de mare, încât ea va cuprinde aproape întreaga omenire. Asupra acestui subiect vom reveni la sfârsitul cărtii de fată.

 

#10 "SEMNE DIN CER" 25.02.2010 22:10

• Raspunde

PERSPECTIVA CRESTIN-ORTODOXă ASUPRA OBIECTELOR ZBURăTOARE NEIDENTIFICATE (OZN-urilor)

Deceniile care au urmat celui de al II-lea Război Mondial au fost marcate nu numai de proliferarea uluitoare a cultelor orientale (mai ales în Occident) ci si de un fenomen paralel care, desi în aparentă neavând nici o legătură cu religia, se dovedeste a fi la o privire mai atentă un semn tot atât de clar al erei "post-crestine" ca si "noua constiintă religioasă" sau cultele orientale. Acesta este fenomenul obiectelor zburătoare neidentificate", care virtual au fost văzute în toate părtile lumii, începând cu prima "farfurie zburătoare" reperată în 1947.

Credulitatea si superstitia omenească, care sunt la fel de mult răspândite astăzi ca oricând în istoria omenirii, au făcut ca acest fenomen să fie întrucâtva asociat cu "manifestările bizare" ale diferitelor pseudo-religii contemporane. Într-o măsură nu mai mică însă, el a suscitat si interesul responsabil al unor reputati oameni de stiintă si chiar al unor echipe guvernamentale, interes ce s-a concretizat în * unor studii si cărti.

Aceste investigatii nu au ajuns de fapt la niste rezultate pozitive în identificarea fizică a acestor obiecte zburătoare. Dar ipotezele cele mai noi, pe care le-au avansat cercetătorii pentru a explica fenomenele, sunt cu mult mai plauzibile decât vechile teorii de până acum.

În acelasi timp însă, aceste ipoteze de ultimă oră ne aduc în prezenta unei "granite a realului" (chiar asa se si intitulează una din lucrările stiintifice mentionate), adică la limita unei realităti psihice si spirituale pe care, oamenii de stiintă respectivi nu sunt pregătiti să o investigheze. În schimb, bogătia de informatii referitoare tocmai la această realitate, asa cum o aflăm din textele patristice si din Sfânta Scriptură, îl plasează pe observatorul crestin ortodox în pozitia privilegiată din care el are toate datele care să-i permită să evalueze aceste noi ipoteze si fenomene "OZN" în general.

Dar observatorul crestin ortodox este interesat nu atât de fenomenele ca atare, cât de mentalitatea asociată cu ele: cum interpretează oamenii în general OZN-urile si de ce? Printre primii care au abordat problema OZN-urilor în acest mod se numără si celebrul psiholog elvetian C.G. Jung, în foarte seriosul său studiu din 1959, Flying Saucers: A Modern Myth of Things Seen in the Skies. (Farfuriile zburătoare: un mit modern al obiectelor văzute pe cer).

În această carte Jung abordează fenomenul în primul rând din perspectiva semnificatiei lui psihologice si religioase. Si, desi nu l-a clasat ca apartinând "realitătii obiective", el a identificat cu toate acestea în mod just zona cunoasterii umane, căreia îi apartine. Oamenii de stiintă contemporani, chiar dacă pornesc de la latura "obiectivă" iar nu cea psihologică a problemei, sunt si ei nevoiti să apeleze la ipotezele "psihice" pentru a putea explica aceste fenomene.

În abordarea laturii religioase si psihice a fenomenelor OZN, este mai înainte de toate important pentru noi să întelegem cadrul general în limitele căruia s-au interpretat în general fenomenele OZN (de către cei care au crezut în existenta lor, desigur), încă de pe vremea primelor lor manifestări la sfârsitul anilor '40. Ce anume erau oamenii pregătiti să vadă pe cer? Răspunsul la această întrebare se poate afla aruncând o privire rapidă asupra literaturii "stiintifico-fantastice" de mare popularitate.

 

Vezi toate »