2423 vizualizări 19 mar 2008

Pentru apariţia monturilor nu există cauze, ci doar factori favorizanţi, nu există metode de prevenire, ci doar de tratament chirurgical. Din păcate, în România, încă se operează cu aparatură învechită, fapt care poate duce la complicaţii ulterioare sau chiar la recidivă . „La noi în ţară se practică în proporţie de 90-95 la sută proceduri învechite, care dau acestei boli o rezonanţă peiorativă şi înfricoşătoare. În Vest, chirurgii tratează cauzal monturile, adică la deplasarea metatarsianului, care are ca efect proeminenţa sub piele a capului acestui os. Procedeul presupune tăierea osului şi translaţia lui pentru brelaxare.

Vindecarea osoasă necesită 6 săptămâni, timp în care pacienta poate merge cu sprijin pe piciorul operat”, explică dr. Marius Uscatu, medic specialist ortoped. Dr. Uscatu spune că metoda chirurgicală este singura soluţie de vindecare a monturilor, ea se poate face la orice vârstă, fără a fi afectată viaţa profesională a persoanei operate.

Această boală nu poate fi prevenită, dar poate fi agravată de încălţămintea strâmtă. Cei predispuşi la apariţia monturilor au anumite conformaţii particulare ale antepiciorului, suferă de obezitate sau creştere ponderală bruscă. „Acele conformaţii sunt laxitatea ligamentară specifică femeilor, iar când ligamentele cedează progresiv, oasele se deplasează şi apare preoeminenţa primului metatarsian. În perioada furtunilor hormonale, respectiv adolescenţa şi menopauza, se întâlneşte agravarea accelerată a deformaţiei respective.

Un alt factor favorizant este atunci când degetul mare este prea lung şi primul metatarsian prea scurt. Nu sunt de neglijat nici situaţiile ca picior plat, tendonul achilean prea scurt, anomalii de rotaţie sau congenitale, precum şi amputarea anumitor degete”, susţine specialistul ortoped.

Rostopasca, varza, lămâia, cartoful, iodul concentrat – inutile ca tratament

Există mai multe tipuri de monturi, cele mai frecvente fiind congenitale sau statice. Primul tip apare în perioada adolescenţei, evoluează lent şi devine dureros în jurul vârstei de 40-50 de ani. În timp, deformaţia poate impune alegerea unei încălţăminte mai largi, devenind neplăcută din punct de vedere estetic. În ceea ce priveşte tipul static, se înregistrează în jurul vârstei de 45-50 de ani, dar progresia este mai rapidă, apar bătături dureroase şi sunt afectate şi degetele vecine.

Dr. Marius Uscatu spune că adoptarea unor metode de tratament nechirurgicale este inutilă. „Prin adaptarea încălţămintei putem obţine o amânare a intervenţiei chirurgicale. Însă, nu există pantof-minune, ci trebuie căutat acela care nu produce rosături pe mont. Cât priveşte aplicarea de rostopască, varză, lămâie, cartof sau iod concentrat, este inutilă. Aceste substanţe produc arsuri locale, inflamaţii şi chiar infecţii grave. Iar acele «orteze nocturne pentru hallux valgus» aduse din import şi chiar decontate de Casa de Asigurări sunt destul de periculoase, putând avea efectul contrar, de agravare a evoluţiei deformaţiei”, afirmă dr. Uscatu.

Ca incidenţă a apariţiei monturilor nu există date exacte. Se ştie doar că sunt afectate femeile, în proporţie de 95 la sută, cu vârsta cuprinsă între 15 şi 90 de ani, cu un vârf în jurul a 50 de ani, dat de modificările metabolice specifice menopauzei.

Cum se manifestă monturile

Montul este o proeminenţă a articulaţiei din spatele degetului mare apărută din cauza deplasării spre interior a unui os absolut normal - primul metatarsian, a cărui extremitate începe să proemine sub piele. Nu apare niciodată o producţie de os sau cartilaj, însă proeminenţa poate duce la afecţiuni ale pielii, cum ar fi inflamaţii sau supuraţii locale.

Degetul mare se deplasează în lateral către degetele vecine, pe care le împinge progresiv. În acelaşi timp se deplasează în jurul propriului ax, unghia fiind orientată către interior.

Foarte important este că vârful metatarsianului se deplasează în sus, degetele vecine sunt afectate deoarece greutatea corporală le va fi transferată în totalitate. Aşa apar bătături în talpa piciorului şi degetele încep să se deformeze „în ciocan”.


Citește și: