Moş Crăciun cel comercial, luat la ochi de Patriarhia Română. Ce spune PF Daniel

Acceptat sau nu de clerici, Moşul e adorat de copii /// Foto: Reuters/Bob Strong

Oficialii bisericii ţin să le amintească fanilor de orice vârstă că Moş Crăciun adevărat vine din Nord şi nu seamănă cu varianta lui comercială

Cei care s-au lăsat seduşi de fastul sărbătorii şi s-au îndepărtat de la adevăratul sens al Crăciunului au toate motivele să se simtă vizaţi de comunicatul Patriarhiei Române, care-i ia apărarea Moşului ca simbol religios, şi nu bătrânelului devenit bun de larg consum.

Pledoaria pentru întoarcerea la autenticitatea darului din seara de Ajun înfierează "materialismul individualist": "În această perioadă a Sărbătorii Naşterii Domnului auzim colinde multe şi frumoase despre Moş Crăciun, dar mai nou apare în societate şi un fel de Moş Crăciun secularizat şi comercial, simbol al consumismului şi al materialismului individualist. Totuşi, adevăratul înţeles al lui Moş Crăciun se află în iubirea părintească a lui Dumnezeu-Tatăl, iubire care se arată în lume prin naşterea Fiului Său Celui veşnic, Mântuitorul lumii", se arată în mesajul Partiarhiei. Tradiţia lui Moş Crăciun este una de sorginte religioasă, reaminteşte Patriarhia Română, iar toate miturile care îl înconjoară au, la rândul lor, origini care coboară până la înţelesul biblic, dar care sunt ignorate în lumea modernă, care l-a redus pe Moş la un simplu prilej de cumpărături.

Bunătate şi căldură

Patriarhul Daniel aminteşte în mesajul său faptul că Moşul vine dintr-o ţară îndepărtată - "de obicei se spune că vine din Nord, de acolo unde este frig şi întuneric mai mult, adică în mod simbolic el vine de acolo unde este transcendenţă şi mister, unde este inaccesibilitate şi nepătrundere a înţelesurilor". Este şi motivul pentru care el apare luminos şi cald, de multe ori asociat hornului sau şemineului, contrastând "cu întunericul şi cu frigul", care sunt "biruite de bunătatea şi căldura sa sufletească".

Lecţia pe care ne-o predă povestea religioasă a darului de Crăciun arată că iubirea "lui Dumnezeu-Tatăl este mai tare decât întunericul păcatului şi decât răceala sau frigul înstrăinării omului de Dumnezeu şi al înstrăinării oamenilor unii faţă de alţii".

Santa Claus, Father Christmas, Kris Kringle

Comunicatul înaltului prelat îl are drept protagonist mai degrabă pe tradiţionalul Father Christmas decât pe Santa Claus, cel zeificat de reclamele la băuturi răcoritoare. Oricum, originea acestui personaj excepţional este în continuare subiect de controversă. Fie că e vorba de Sântul Nicolae din Myra, din secolul IV d.Hr., inspiraţia iniţială pentru Moş Crăciun; Odin - figură importantă a mitologiei germanice; Nicolae, "Sfântul prietenos" din folclorul olandez şi belgian, eroul celei mai frumoase nopţi a anului şi-a câştigat adoraţia celor mici şi nemurirea.

Santa Claus reprezintă americanizarea lui "Sinterklaas", figura tradiţională a sărbătorilor de iarnă din Olanda, Belgia, Aruba, Surinam şi Antilele Olandeze, echivalentul lui Moş Nicolae de la noi. Numele "Santa Claus" a fost utilizat în premieră de presa americană în 1773, iar în "History of New York" de Washington Irving (publicat în 1809), personajul şi-a pierdut veşmintele episcopale roşii, de care beneficia în tradiţia care-l consacrase, fiind reprezentat ca marinar olandez rotofei, cu pipă şi palton verde. În 1821, în cartea "A New-year's present, to the little ones from five to twelve" apare Old Santeclaus, un bătrân care circulă într-o sanie trasă de reni, care le împarte copiilor cadouri.

Câteva dintre atributele moderne ale Moşului - aterizarea pe acoperiş şi pătrunderea în case prin horn - datează din 1823, când a fost publicat poemul "A Visit from St. Nicholas", mai cunoscut cu titlul "The Night Before Christmas". Chiar dacă "modul de operare" al Moşului a rămas în vigoare până în zilele noastre, cel mai bun prieten al copiilor a luat proporţii odată cu trecerea timpului: în poemul cu pricina, nu numai că nu era masiv, dar descrierea lui era mai degrabă cea a unui spiriduş. De-a lungul vremii, Moş Crăciun a căpătat, la propriu şi la figurat, greutate. La sfârşit de veac XX, corpolentul bătrânel ajunsese deja să umple nu doar sufrageriile copiilor cu daruri, ci şi conturile agenţiilor de publicitate şi ale inventatorilor de produse asociate cu el, care l-au folosit până aproape de epuizare. Dincolo de simbol, Moş Crăciun a ajuns o marcă. Şi o marfă.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine