New York Times: „România reinventează filmul european de artă“

Corneliu Porumboiu

A.O. Scott a întâlnit la Bucureşti regizori, studenţi la UNATC şi pe profesorii lor, supranumiţi „dinozauri“

A încercat să înţeleagă mecanismele “industriei româneşti de film” sau în ce măsură se poate vorbi despre aşa ceva

„Nu, nu, nu. Nu există nici un nou val!”, “Nu există valuri, doar indivizi”, insistă românii, de la regizorul Cristi Puiu la criticul de film Alex Leo Şerban.

„Patru premii majore la cel mai important festival de film din lume (Cannes) câştigate în trei ani de zile de filme produse de o ţară cu un rol cel puţin marginal în istoria cinema-ului secolului al XX-lea i-au făcut pe majoritatea criticilor internaţionali de film (şi americani cu precădere) să declare că există “noul val românesc de film,” scrie criticul de film de la The New York Times, A.O. Scott, într-un foarte amplu şi documentat articol, intitulat „New Wave on the Black Sea” („Noul val de la Marea Neagră”), apărut în ediţia de ieri a NY Times Magazine şi dedicat ideii de „nou val” al cinematografiei din România.

Convins că există, dacă nu neapărat “un val”, atunci, măcar, “una dintre cele mai entuziasmante dezvoltări cinematografice într-o ţară europeană, de la filmul spaniol din anii ‘80”, A.O.Scott a venit la Bucureşti să cunoască personal cât mai mult din ceea ce înseamnă şi va însemna cinematografia românească. A întâlnit regizori, studenţi la UNATC (printre care s-a simţit “extraordinar”, au vorbit despre filmul românesc, dar şi despre orice altceva, de la David Lynch la Borat, la Sundance, la filmele asiatice de animaţie etc.), i-a întâlnit pe profesorii lor (pe care a ajuns să-i numească prin contaminare “dinozauri”, simţindu-se în faţa lipsei lor de interes real ca şi cum ar fi picat un examen oral). A întâlnit chiar şi reprezentanţi ai Consiliului Naţional al Cinematografiei, încercând să înţeleagă mecanismele “industriei româneşti de film” ori în ce măsură se poate vorbi despre aşa ceva (regizorul Cristi Puiu îl va provoca declarând că nu există aşa ceva).

„Filmul românesc“ de la Cannes

A.O.Scott povesteşte experienţa criticilor de film care merg la festivalul de la Cannes în căutare de filme de artă şi care au descoperit “filmul românesc” în 2005 (prin asta înţelegându-se un exemplar film românesc, “Moartea domnului Lăzărescu”, un “accident” fericit al festivalului) şi cum, treptat, “accidentul” a devenit “început extrem de promiţător”, iar sintagma “filmul românesc” a început să se refere la un întreg “val”.

Există sau nu un nou val?

După “Moartea domnului Lăzărescu”, în opinia criticului de la NY Times “un film crud, melancolic, care face spectatorul martor la o moarte neeroică, dar în acelaşi timp liric, amuzant, şi în mod paradoxal, plin de viaţă, o operă de artă remarcabilă”, care reaminteşte rostul cinemaului, de a “captura şi ilumina realitatea”, au urmat, în 2006, tot la Cannes, două noi filme româneşti, “Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” al lui Cătălin Mitulescu şi “A fost sau n-a fost” al lui Corneliu Porumboiu. Anul trecut au urmat Mungiu cu “4,3,2”, care a luat şi “Palme d’Or-ul”, şi “California dreamin’”al lui Cristian Nemescu.

Criticul american insistă, în textul său, pe existenţa cel puţin a unor elemente comune în producţiile cinematografice româneşti recente (un exemplu oferit e preocuparea pentru a reda compexitatea unei experienţe reale în filme focusate pe o singură acţiune, întâmplată într-o singură zi).

Articolul lui Scott citează extensiv din declaraţiile lui Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, dar şi opinii ale criticului de film Alex. Leo Şerban. O referire specială este făcută la masa rotundă organizată de Institutul Cultural Român din New York cu prilejul Festivalului Filmului Românesc „Romanian Cinema: The Golden Age”. Dezbaterea cu pricina l-a surprrins pe critic plasând discuţia despre noul val dintr-o comodă certitudine într-o interogaţie reflexivă şi cât se poate de cinematografică (mai mult sau mai puţin în spiritul filmului lui Porumboiu), de tipul “Avem sau n-avem un nou val de film românesc”.

Articolul este completat online de un montaj alcătuit din cinci videoclipuri ale filmelor: „Moartea domnului Lăzărescu“ (r. Cristi Puiu), „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“ (r. Cristian Mungiu), „Hârtia va fi albastră“ (r. Radu Muntean), „A fost sau n-a fost?“ (r. Corneliu Porumboiu), „California Dreamin’“ (Endless) (r. Cristian Nemescu). Scott comentează în off aceste videoclipuri, considerând că filmele selectate pot constitui „un minicanon al cinematografiei româneşti din secolul XXI”.

Iniţiativa acestui amplu articol a fost a redacţiei The New York Times. La solicitarea lui A.O. Scott, ICRNY s-a implicat direct în organizarea vizitei criticului în România şi în documentarea suplimentară a textului său.

INFO PLUS

Discuţia despre „noul val“ continuă

Articolul lui A.O. Scott e departe de a trage, cu adevărat, concluzii; discuţia este abia la început: joi, 24 ianuarie, la sediul ICRNY, va avea loc o întâlnire cu A.O. Scott şi alţi critici de film americani, distribuitori şi directori de festivaluri. Cu acelaşi prilej va fi prezentat în avanpremieră proiectul Sezonului Retrospectiv al Filmului Românesc la Lincoln Center (17-25 aprilie 2008).

Citiţi şi articolele:

Romanian Cinema Rising

New Wave on the Black Sea

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine