Paradisul tehnicii, Japonia, interzice campania electorală pe internet

*Pentru japonezi, prezenţa unui politician pe YouTube ori Second Life echivalează cu o blasfemie

Îşi poate imagina cineva că în patria calculatoarelor şi a tehnicilor IT, politicienii nu au dreptul să se folosească de beneficiile ştiinţei? Ei bine, nu numai că se întâmplă, dar acum este lege – niciun candidat la alegerile parlamentare, fie el politician ori om obişnuit, nu are dreptul să utilizeze internetul pentru a ajunge la inima electoratului. Toate acestea se întâmplă în paradisul IT – Japonia. Într-o ţară unde 95% dintre locuitori navighează pe internet! Nu se ştie exact ce fel de conservatori au luat această decizie – ce aruncă perioada electorală din Ţara Soarelui Răsare înapoi cu 50 de ani.

 Într-o epocă în care jumătate din lupta electorală se dă pe site-uri şi pe bloguri (aşa cum s-a întâmplat în Franţa şi SUA), japonezii nu au voie să îşi creeze site-uri noi pentru a sta de vorbă online cu alegătorii. Nu au voie nici măcar să îşi actualizeze vechile site-uri până ce alegerile nu se vor fi consumat, scrie BBC. Iată de ce au apărut pe străzile unei metropole precum Tokyo camionaşele cu anunţuri electorale şi portavoci, caravanele, ori discuţiile cu alegătorii la colţ de stradă. O idee nu numai ineficientă, dar şi hilară şi mai ales costisitoare pentru o capitală cu 12 milioane şi jumătate de locuitori. Tot ce pot face viitorii parlamentari este să meargă pe lângă caravane, să poarte mănuşi albe şi să ceară politicos votul trecătorilor.

Cel mai nemulţumit este un actual parlamentar – Kan Suzuki – care îşi deschisese un birou în Second Life – lumea virtuală unde poţi munci, unde te poţi juca şi mai ales unde poţi interacţiona cu alegătorii. O muncă inutilă, pentru că odată cu noul regulament, politicianul a ferecat uşile „biroului” (foto), eliminând orice fel de portiţă astfel spre comunicarea online, uneori mai eficientă şi mai directă, cu alegătorii. Dar nu numai atât – japonezii trebuie să urmeze şi preceptele ecologiste şi de limitare a pierderilor pe care se bazează economia japoneză, aşa că nu au dreptul să împartă nici măcar un număr consistent de fluturaşi ca să compenseze lipsa internetului. Fluturaşii „alocaţi” nu ajung de pildă într-o circumscripţie ca cea a lui Suzuki decât pentru 3 la sută dintre votanţi.

Mai că începe să semene cu veşnica vecină şi rivală China, care cenzurează internetul. Culmea este că în restul timpului, politicianul japonez – de la preşedinte la ultimul deputat – poate comunica şi 24 din 24 cu alegătorii pe internet. Imediat ce se apropie campania electorală însă, calculatoarele nu mai sunt de nici un folos. Iar discuţiile TV, reglementate şi ele strict, se prezintă absolut la fel cum erau şi în urmă cu 20 de ani. Iar marea majoritate a politicienilor japonezi nu numai că se împacă cu această idee, dar se opun oricăror schimbări în ceea ce priveşte campania pe Internet, în speranţa că vor fi astfel blocaţi şi adversarii mai avangardişti. Şi mai ciudat este că tinerii, cei care se folosesc cel mai mult de internet, nu sunt nici ei de acord să fie martorii unei campanii electorale online.

Tinerii nu cred că resursele pe care le prezintă internetul sunt destul de oficiale şi că, dacă ar apărea pe YouTube, de pildă, politicienii japonezi şi-ar pierde credibilitatea. „Politica este ceva într-adevăr serios. Tinerii nu ar trebui să se implice, pentru că nu sunt suficient de serioşi şi nici destul de educaţi în materie de politică”, explică o studentă de la Universitatea Temple din Tokyo. În Japonia, potrivit cutumelor, politicienii trebuie trataţi cu acelaşi respect ca şi oamenii în vârstă.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine