Râzi de România, ghidul unui fost junalist al BBC stabilit la Bucureşti

Casa Poporului, clădirea în jurul căreia Mike Ormsby face jogging

Mike Ormsby nici nu critică, nici nu încearcă să spună cum crede el că ar trebui să fie, pur şi simplu povesteşte

În lipsa mărturiilor despre România de zi cu zi, cartea „Grand Bazar România“ poate fi comparată cu relatările călătorilor străini din secolele trecute

E englez şi locuieşte în România. Face jogging în jurul Casei Poporului. Cei care îl văd alergând strigă după el: „Bulangiule!”. Maşinile deputaţilor dau peste el şi şoferii acestora aşteaptă ca tot el să-şi ceară scuze, pentru că merge pe trotuar. Asistă fără voie la scene în care turiştii străini veniţi să vadă „marea minunăţie” sunt deposedaţi de portofele şi genţi. Vede cum gunoierii fac curat în jurul Palatului Parlamentului şi se fac că nu observă câinele mort de pe spaţiul verde. La fel fac şi poliţaii de la intrarea în curtea Parlamentului României. Problema lor e că oamenii „n-au voie să calce pe iarbă”.

 Turiştii încearcă să îşi ţină câteva secunde respiraţia pentru a putea face poze cu câinele mort. Peste câteva săptămâni, animalul e tot acolo. Între timp, au trecut pe aici şi cei de la „spaţii verzi”. În loc să facă ceva cu animalul în stare de descompunere, aceştia au tuns frumos iarba în jurul lui.

Şpagă, călătorii cu taxiul şi şedinţe de bloc

Cele de mai sus sunt doar câteva episoade din volumul Grand Bazar România sau Călător străin updated, publicat de Editura Compania. Autorul acestei cărţi, Mike Ormsby, a venit pentru prima oară în România în 1994, ca reporter pentru BBC. S-a întors apoi ca „trainer” la cursurile şcolii BBC din Bucureşti, unde a rămas până în 1997.

Timp de 13 ani a călătorit în diverse colţuri ale lumii şi, în cele din urmă, s-a stabilit în România. În cartea sa, publicată simultan în engleză şi în română, Ormsby povesteşte mici întâmplări reale de pe plaiuri mioritice. Sunt mici povestiri amuzante din viaţa de zi cu zi. El nici nu critică, nici nu încearcă să spună cum crede el că ar trebui să fie, pur şi simplu povesteşte. Ne spune cum „regula casei” poate fi încălcată dacă dai o mică şpagă. Povesteşte despre bătrânul care  a primit amendă pentru că şi-a spălat maşina în faţa blocului, în timp ce funcţionarul care spăla maşina ministerului (în faţa ministerului, evident) e lăsat în pace. Povesteşte despre cât de mulţumiţi sunt unii că s-au schimbat vechile garnituri de tren şi, în semn de apreciere, la coborâre, îşi lipesc guma de mestecat sub scaunul nou.

Ca locuitor în România, Ormsby trebuie la rândul său să alerge după o ştampilă de la un capăt la celălalt al oraşului. La rândul său, află, la final, că formularul pe care a dat 200 de euro, de fapt, nu îi este necesar şi că problema sa se rezolvă gratuit. Dar englezul se adaptează. După ce aleargă la capătul celălalt al oraşului pentru a vedea un film, află că acesta nu poate rula dacă nu există minim 4 spectatori. „E scump curentul”.

Când le spune oamenilor de la cinematograf că este jurnalist străin, curentul se ieftineşte brusc şi filmul se proiectează chiar şi pentru un singur spectator.

Mici detalii amuzante

În secolele trecute, călătorii străini vorbeau despre românii îmbrăcaţi după ultima modă pariziană şi noroaiele ce înconjurau casele acestora. Ormsby vorbeşte despre şedinţele de bloc şi despre călătoriile cu taxiul. În lipsa mărturiilor despre România de zi cu zi, Grand Bazar România poate fi comparată cu relatările celor din secolele trecute.

Cartea nu vorbeşte nici despre lucrurile cuprinse în programul oficial de promovare, acela în care România e „eternă şi fascinantă”, nici în relatările despre infractorii români din afara ţării. România lui Ormsby e una alcătuită din mici detalii mai mult sau mai puţin amuzante. Bucureştenii care vor să-l întâlnească pe englez pot participa vineri, la ora 16, la lansarea de la librăria engleză Anthony Frost, de lângă biserica Kreţulescu.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine