Publicat

17

septembrie

2009

21:33

295

vizualizări

Recomandare CTP: Să râdem cu fraţii şi sora Marx

Recomandare CTP: Să râdem cu fraţii şi sora Marx

Poate oare ideologia marxist-leninistă, coaptă la foc mare de Stalin şi stropită cu sos naţionalist de Ceauşescu, să ducă la asasinarea unui porc de către un miliţian, într-un apartament de bloc? Sau: conceptul de rotire a cadrelor, drag lui Ceauşescu, se poate întruchipa într-un grup de tovarăşi cu munci de răspundere centrifugaţi în "lanţuri" între cer şi pământ până la judecata de apoi? Comunismul se poate strecura în pat între un bărbat şi o fată gata să facă sex?

Fiecare răspândac este un regizor

"Amintirile din Epoca de Aur" ale lui Cristian Mungiu, Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu, Ioana Uricaru şi Constantin Popescu nu răspund la aceste întrebări formulate de subsemnatul, nu răspund la nici o întrebare. Nici nu sunt amintirile vreunuia dintre realizatorii episoadelor filmului, sunt bucăţi din memoria colectivă sub comunism, ficţiuni populare netransparente, despre care nu ştii dacă au un miez de real sau sunt goale complet pe dinăuntru. Asemenea legende urbane şi rurale circulă pe tot globul: în America e foarte răspândită povestea aligatorului din sistemul de canalizare al New Yorkului. În Japonia circulă legenda femeii care aduce acasă un căţeluş vagabond ca să constate când găseşte pisica sfâşiată că pusese mâna pe un şobolan uriaş. Nici ideologia, nici verosimilul nu susţin aceste naraţiuni, ceea ce vrea publicul ascultător, căci ele sunt duse din gură în gură, este o "punere în scenă" cu talent a naraţiunii care să valorifice "poantele". Fiecare răspândac al poveştii populare este şi un nou "regizor" al ei, scurtează anumite secvenţe, lungeşte altele, colorează mai intens personajele sau introduce altele, creează dialoguri suplimentare spumoase, pune mai multă acţiune. Nu altceva fac răspândacii "Amintirilor"..., de data asta fără ghilimele: înscenează, regizează, cu mijloacele cinematografului povestea linghişpilului (de la ringspiel, lanţurile rotitoare din bâlciuri) care circula în folclorul de presă al vremii (l-am cunoscut pe Nicolae Militaru, autorul articolului din "Scânteia tineretului" intitulat "Opriţi Linghişpilul!") ştergându-i finalul tragic (unii dintre tovarăşii zburători în cerc fără voie au fost găsiţi după o zi morţi în scăunele) şi populând-o cu personaje pregnante vizual până la grotesc; primarul, poliţistul, gagica, subalternul stresat. Scopul nu e critica festivismului disperat al autorităţilor comuniste sub care pulsa dorinţa de a se "da în bărci" odată ce constrângerea superioară de partid şi de stat se îndepărta, Mungiu şi ai săi vor pur şi simplu să te facă să râzi în hohote, una dintre cele mai dificile întreprinderi în artă. Cu subsemnatul în bună măsură le-a reuşit, şi eu râd greu.

O "Scânteie" care nu se vede

Asta după acest prim episod, "Legenda vizitei oficiale", căci următorul, "Legenda fotografului de partid", nu m-a făcut nici să zâmbesc. Faptul e real: Ceauşescu a apărut cu o pălărie în mână şi una pe cap într-o poză oficială din Scânteia, dar e povestit superficial, fără cunoaşterea relaţiilor între şefi şi subalterni la Scânteia - de pildă, pe coridorul de la etajul I, unde sălăşluiau şefii redacţiei, simplii redactori sau pozari nu se plimbau încoace şi încolo, accesul le era interzis. Atmosfera de curte imperială chinezească, cu ierarhii şi protocoale stricte, din interiorul ziarului Partidului nu e prinsă deloc. Interioarele filmate în Casa Scânteii sunt greşit alese, fiind situate în partea "proletară" a clădirii, sediul ziarului Scânteia era un soi de catedrală comunistă, cu un mare potenţial cinematografic: trepte de marmură, candelabre, birouri imense, înalte de 5 metri, seceri şi ciocane, stele în cinci colţuri basoreliefate pe holurile late cât o stradă - totul menit să te anuleze ca individ. Nici personajele nu sunt de-acolo şi de-atunci, sunt înjghebate printr-o retroajustare a omului de presă de astăzi. Nu ştiu cine e realizatorul episodului, Cristian Mungiu n-a vrut să-mi spună, căci ţine la asumarea tuturor episoadelor de către toţi. Deci şi a calificativului: subţire.

Kiloţianul pleacă la luptă

Legenda şoferului de găini pare un exerciţiu al unui student în ultimul an la UNATC: nu ştie ce să fie, o poveste de dragoste, de tras în piept sistemul, pură şi simplă hoţie sau o istorioară moralizatoare - cine fură azi un ou... Ceea ce nu-l împiedică pe Vlad Ivanov să-şi conducă foarte bine personajul, chiar dacă nu ştie încotro.

Episodul învăţătorului comunist care vine să civilizeze un sat de munte e forţat, prost jucat, lipsit de umorul pe care ar vrea să-l aibă. Am şi uitat cum se numeşte.

În schimb, "Legenda miliţianului lacom" are momente de un comic colosal. Închipuiţi-vă un kiloţian privindu-şi afectuos încurajator familia ca un Rambo care pleacă într-o misiune de comando fără întoarcere - să-i facă de petrecanie porcului de Crăciun care grohăie în bucătărie. Finalul e o tragedie de te umflă râsul.

În sfârşit, al 6-lea episod şi ultimul, "Legenda vânătorilor de aer", e cel mai dezvoltat, mai ambiţios. După ce râdem, accentul final cade pe o situaţie sumbră, nu de tot rară sub dictatură şi prea puţin luată în discuţie: disidenţii cu "spatele" asigurat, care mimau riscul alături de cei lipsiţi de orice plasă de protecţie. Şi e tulburător datorită unei excelente tinere actriţe: Diana Cavallioti.

Marx spunea că omenirea se desparte de trecut râzând. Sub semnul acestei cugetări, cei patru fraţi întru Marx, plus o soră, Ioana, spun povestind despre comunism un lucru simplu, dar preţios: de o fiinţă umană sau de o idee care te-a bântuit o viaţă, cu care ţi-ai mâncat zilele, nu te desparţi cu adevărat decât atunci când poţi să râzi de ea. Ura apropie, râsul ia distanţă.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
BREAKING NEWS | Decizie de ULTIMĂ ORĂ anunţată de trei dintre cele mai mari posturi TV din România! Ce vor vedea milioane de oameni sâmbătă seară

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info