45 comentarii 80 afișări

Recomandare CTP: Să râdem cu fraţii şi sora Marx

Postat la: 17.09.2009 21:33 Ultima actualizare: 19.10.2011 19:41

"Amintiri din Epoca de Aur": porcul şi comunismul

Poate oare ideologia marxist-leninistă, coaptă la foc mare de Stalin şi stropită cu sos naţionalist de Ceauşescu, să ducă la asasinarea unui porc de către un miliţian, într-un apartament de bloc? Sau: conceptul de rotire a cadrelor, drag lui Ceauşescu, se poate întruchipa într-un grup de tovarăşi cu munci de răspundere centrifugaţi în "lanţuri" între cer şi pământ până la judecata de apoi? Comunismul se poate strecura în pat între un bărbat şi o fată gata să facă sex?

Fiecare răspândac este un regizor

"Amintirile din Epoca de Aur" ale lui Cristian Mungiu, Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu, Ioana Uricaru şi Constantin Popescu nu răspund la aceste întrebări formulate de subsemnatul, nu răspund la nici o întrebare. Nici nu sunt amintirile vreunuia dintre realizatorii episoadelor filmului, sunt bucăţi din memoria colectivă sub comunism, ficţiuni populare netransparente, despre care nu ştii dacă au un miez de real sau sunt goale complet pe dinăuntru. Asemenea legende urbane şi rurale circulă pe tot globul: în America e foarte răspândită povestea aligatorului din sistemul de canalizare al New Yorkului. În Japonia circulă legenda femeii care aduce acasă un căţeluş vagabond ca să constate când găseşte pisica sfâşiată că pusese mâna pe un şobolan uriaş. Nici ideologia, nici verosimilul nu susţin aceste naraţiuni, ceea ce vrea publicul ascultător, căci ele sunt duse din gură în gură, este o "punere în scenă" cu talent a naraţiunii care să valorifice "poantele". Fiecare răspândac al poveştii populare este şi un nou "regizor" al ei, scurtează anumite secvenţe, lungeşte altele, colorează mai intens personajele sau introduce altele, creează dialoguri suplimentare spumoase, pune mai multă acţiune. Nu altceva fac răspândacii "Amintirilor"..., de data asta fără ghilimele: înscenează, regizează, cu mijloacele cinematografului povestea linghişpilului (de la ringspiel, lanţurile rotitoare din bâlciuri) care circula în folclorul de presă al vremii (l-am cunoscut pe Nicolae Militaru, autorul articolului din "Scânteia tineretului" intitulat "Opriţi Linghişpilul!") ştergându-i finalul tragic (unii dintre tovarăşii zburători în cerc fără voie au fost găsiţi după o zi morţi în scăunele) şi populând-o cu personaje pregnante vizual până la grotesc; primarul, poliţistul, gagica, subalternul stresat. Scopul nu e critica festivismului disperat al autorităţilor comuniste sub care pulsa dorinţa de a se "da în bărci" odată ce constrângerea superioară de partid şi de stat se îndepărta, Mungiu şi ai săi vor pur şi simplu să te facă să râzi în hohote, una dintre cele mai dificile întreprinderi în artă. Cu subsemnatul în bună măsură le-a reuşit, şi eu râd greu.

O "Scânteie" care nu se vede

Asta după acest prim episod, "Legenda vizitei oficiale", căci următorul, "Legenda fotografului de partid", nu m-a făcut nici să zâmbesc. Faptul e real: Ceauşescu a apărut cu o pălărie în mână şi una pe cap într-o poză oficială din Scânteia, dar e povestit superficial, fără cunoaşterea relaţiilor între şefi şi subalterni la Scânteia - de pildă, pe coridorul de la etajul I, unde sălăşluiau şefii redacţiei, simplii redactori sau pozari nu se plimbau încoace şi încolo, accesul le era interzis. Atmosfera de curte imperială chinezească, cu ierarhii şi protocoale stricte, din interiorul ziarului Partidului nu e prinsă deloc. Interioarele filmate în Casa Scânteii sunt greşit alese, fiind situate în partea "proletară" a clădirii, sediul ziarului Scânteia era un soi de catedrală comunistă, cu un mare potenţial cinematografic: trepte de marmură, candelabre, birouri imense, înalte de 5 metri, seceri şi ciocane, stele în cinci colţuri basoreliefate pe holurile late cât o stradă - totul menit să te anuleze ca individ. Nici personajele nu sunt de-acolo şi de-atunci, sunt înjghebate printr-o retroajustare a omului de presă de astăzi. Nu ştiu cine e realizatorul episodului, Cristian Mungiu n-a vrut să-mi spună, căci ţine la asumarea tuturor episoadelor de către toţi. Deci şi a calificativului: subţire.

Kiloţianul pleacă la luptă

Legenda şoferului de găini pare un exerciţiu al unui student în ultimul an la UNATC: nu ştie ce să fie, o poveste de dragoste, de tras în piept sistemul, pură şi simplă hoţie sau o istorioară moralizatoare - cine fură azi un ou... Ceea ce nu-l împiedică pe Vlad Ivanov să-şi conducă foarte bine personajul, chiar dacă nu ştie încotro.

Episodul învăţătorului comunist care vine să civilizeze un sat de munte e forţat, prost jucat, lipsit de umorul pe care ar vrea să-l aibă. Am şi uitat cum se numeşte.

În schimb, "Legenda miliţianului lacom" are momente de un comic colosal. Închipuiţi-vă un kiloţian privindu-şi afectuos încurajator familia ca un Rambo care pleacă într-o misiune de comando fără întoarcere - să-i facă de petrecanie porcului de Crăciun care grohăie în bucătărie. Finalul e o tragedie de te umflă râsul.

În sfârşit, al 6-lea episod şi ultimul, "Legenda vânătorilor de aer", e cel mai dezvoltat, mai ambiţios. După ce râdem, accentul final cade pe o situaţie sumbră, nu de tot rară sub dictatură şi prea puţin luată în discuţie: disidenţii cu "spatele" asigurat, care mimau riscul alături de cei lipsiţi de orice plasă de protecţie. Şi e tulburător datorită unei excelente tinere actriţe: Diana Cavallioti.

Marx spunea că omenirea se desparte de trecut râzând. Sub semnul acestei cugetări, cei patru fraţi întru Marx, plus o soră, Ioana, spun povestind despre comunism un lucru simplu, dar preţios: de o fiinţă umană sau de o idee care te-a bântuit o viaţă, cu care ţi-ai mâncat zilele, nu te desparţi cu adevărat decât atunci când poţi să râzi de ea. Ura apropie, râsul ia distanţă.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine

Tag-uri:: recomandare; ,ctp; ,cinema; ,cinematografie; ,film; ,mungiu; ,marx; ,amintiri din epoca de aur

[+] Adauga un comentariu

× Citeşte mai mult »

#1 Leviathan 18.09.2009 00:13

Raspunde

Yesssss! Citesc la ora asta din noapte adevarul suprem intru relatii umane: Ura apropie, rasul creeaza distanta.....Aleluia!

#2 adidas 18.09.2009 00:32

Raspunde

se pare ca asa e, ura e pt alogeni, rasul,chiar ranjit, e pt ai tai.

#3 Daniel C. 18.09.2009 01:42

Raspunde

Se pare ca acea sora, Ioana (Uricaru), e veriga slaba. Ciudat, caci tatal dansei, Eugen Uricaru fuse turnator rapace si securist insistent (Doina Cornea il cunoaste bine). Dupa Revo, acelasi e mare director prin fel de fel de comitii cultu si reuseste sa-si vare fiica pe la universitati, in ciuda evidentei improrpietati a aceleiasi. Mungiu trebuia sa zica: fato te-am chemat aicea penca tu le stii din familie, nu sa-ti dai ochii peste cap. Se pare ca n-a zis-o.

#4 Regretati Comunismul? 18.09.2009 07:25

Raspunde

Cautati cu google sondajul "Daca se Mentinea Comunismul?" "dacasementinea.php" Raspundeti la el. Veti fi surprinsi de ce au raspuns oamenii!

#5 Scrisoare Deschisa 18.09.2009 07:44

Raspunde

Ce este acela un om politic veritabil?

Ce se intelege, de fapt prin politica, ce este un om politic adevarat, cine poate fi catalogat drept politician si cine nu? Am cautat lamuriri in DEX, remarcind ca atit Traian Basescu cit si Ion Iliescu satisfac aproximativ in egala masura diverse conditii necesare pentru a fi numiti politicieni. De indata ce ambii au guvernat acelasi stat din pozitia cea mai inalta posibil, vreme de ani si ani, din moment ce au ajuns in fruntea tarii, prin propriile forte, pentru ca nu s-au nascut mostenitori ai tronului vreunei monarhii absolutiste, atunci amindoi pot fi catalogati ca politicieni.

Facind insa abstractie de litera dictionarului si incercind sa definesc asa la modul intuitiv principalele insusiri ale celor doi sefi de stat as spune urmatoarele:

Urmarit la televizor, Ion Iliescu convinge ca este un om politic de calibru.
Citit insa pe situl sau, imi induce o imagine foarte diferita, aceea a unui filosof cu o gindire eronata si nerealista privitoare la cursul evenimentelor viitoare prin care va trece tara si Poporul Roman.
Unde avem de-a face cu Ion Iliescu cel adevarat, pe blog sau la televizor. Eu zic ca pe blog.

Despre Traian Basescu pot spune, fara nici une fel de rezerve ca principala sa insusire este demagogia combinata cu metode abile si murdare de a-si inlatura adversarii.

Definitii din DEX: *://dexonline.ro/search.php?cuv=politica

Politician = (1) Om politic. (2) PersoanÄƒ care face din politicÄƒ un mijloc abil È™i demagogic de realizare a intereselor personale.

Om politic = PersoanÄƒ a cÄƒrei ocupaÈ›ie principalÄƒ este activitatea politicÄƒ.

Politica = È˜tiinÈ›a È™i practica de guvernare a unui stat.

Politica = Totalitate de scopuri È™i obiective urmÄƒrite de clasele sau grupurile sociale în lupta pentru interesele lor, precum È™i metodele È™i mijloacele cu ajutorul cÄƒrora se ating aceste scopuri È™i obiective.

Politica = DibÄƒcie cu care se poartÄƒ cineva pentru a-È™i atinge scopul.

Citat Ion Iliescu (de pe blogul sau)
"Traian Basescu nu are calitatile necesare nu numai ale unui sef de stat, dar nici macar ale unui om politic veritabil!"

#6 santinela 18.09.2009 08:44

Raspunde

Asta nu este arta cinematografica ci "luat la misto'.Bataie de joc despre niste oameni care nu au avut nici o vina ca s-au nascut intr-o epoca anume.Si domnule CTP nu este cu nimic mai de ris decit perioada asta ba din contra. Sa va mai spun ceva,nu se spune "linghispil" ci "ringghispil"(de la a te invirti).Cit priveste despre educatie si bun simt prefer sa traiesc in perioada cealalta.

#7 MARIA din Bucuresti 18.09.2009 09:06

Raspunde

Geniala, severa dar corecta, la obiect, nemiloasa ANALIZA, asa cum merita facatura de film a purcelului Mungian. Dl. Cristian Tudor Popescu, te iubim, stii ca esti un ziarist de exceptie !

#8 maria 18.09.2009 11:52

Raspunde

Pana cand vom mai face filme despre comunism? Astia sunt regizorii nostri? In 1979, in Rusia aparea Stalker(Calauza) iar noi faceam filme seci, penibile, lipsite de continut, si bineinteles despre comunism. In 2009 vad ca facem aceleasi filme!

#9 bronson 18.09.2009 12:03

Raspunde

...fantoma filmului anticomunist poate va mai furniza material si este bine, dar nu are rost sa se tot bata apa in piua cu subiecte tampe pt. ca stim de mult prostia la romani tine cat vesnicia, asta nu inseamna ca o exploatam la infinit cu nesimtire!mai sunt si alte genuri de subiecte bune de abordat si cu mult mai multa aplecare spre ceva concret...hai sa nu brodam doar asa poetic ca nu reusim nimic, metafora e una, satira e alta iar dvs. d-le Popescu brodati foarte tare un subiect nud destul de rasuflat...imparatul e gol nu mai avem ce adauga, iar filmele de genule asta sunt tabula rasa, sunt alta prostioare de speculat ,acum avem alte subiecte mult mai vii si evidente chiar daca suna proletcultist, Ceasca ar fi timpul sa fie lasat in somnul lui asa prost cum era, sa nu-l mai punem in fata pt. propria prostie si lasitate, sau "mereu vom naste pui de lei" pe seama altora???despre Marx numai dee bine nu s-a inselat deloc doar ca a vorbit prea timpuriu, restul sunt coperti si aplicatii stupide pe care le si traim...sa fie bine d-le Popescu dar fara falsitati politice

#10 tudor 18.09.2009 12:20

Raspunde

foarte bine ca se fac filme despre comunismul mioritic, poate ne iese mai repede din cap, poate mai avem o sansa inainte sa se duca alea 3 generatii de care spunea Lena Constante

Vezi toate »