Românii „predispuşi” să locuiască cu părinţi până la 30 de ani. Tinerii finlandezi, europenii care-şi „iau zborul” cel mai repede

Românii „predispuşi” să locuiască cu părinţi până la 30 de ani. Tinerii finlandezi, europenii care-şi „iau zborul” cel mai repede /// foto: Ovidiu Micsik

În România nu s-a dezvoltat mentalitatea vestică de a-i lăsa pe tineri să se descurce singuri, susţin psihologii

Românii sunt printre tinerii din Uniunea Europeană cei mai "predispuşi" să locuiască în casa părinţilor şi la 30 de ani. Aceasta este concluzia unui studiu Eurostat, care a folosit date din 2007, citat de Agenţia Sofia News. Cercetarea arată că primul loc este ocupat de bulgari, urmat în deaproape de tinerii din Grecia, Italia, Malta, România, Slovenia şi Slovacia.

Astfel, potrivit rezultatelor, bărbaţii bulgari locuiesc cu părinţii până la 31,5 ani, în timp ce femeile stau cu părinţii până la 27,7 ani. Cifrele pentru Slovacia şi Slovenia sunt aproape la fel. Astfel, vârsta medie până la care un bărbat stă cu părinţi este 31,5 de ani, în timp ce femeile stau până la 29,7.

La polul opus, se situază Finlanda, unde vârsta medie la care bărbaţii plecau din casa părintească era 23,1 de ani, iar în Franţa şi Olanda acesta ajunge la 24,2 de ani.

Cercetarea arată că pentru femei, vârsta este sub 30 de ani în toate statele membre. Astfel, în Finlanda femeile stau în casa parentală până la 22 de ani, în Franţa până la 23,1 de ani, în Olanda până la 23,2 de ani, în Slovacia până la 29,8 de ani, în Slovenia până la 29,6 de ani şi în Italia femeile păresesc casa părinţilor la vârsta de 29,5 de ani.

Statul cu părinţi ne defineşte ca naţie, spun psihologii

Psihologul Florinda Golu a declarat pentru Gândul că una dintre explicaţiile acestui fapt este reprezentată de mentalitatea societăţii româneşti. "Românii au tendinţa de a-şi proteja copiii. La noi nu este dezvoltată acea mentalitate de a-i lăsa pe tineri să se descurce singuri. Părinţii nu îşi lasă copiii să îşi câştige existenţa încă din anii de liceu, din dorinţa de ai proteja", subliniază specialistul. Toate aceste lucruri se resfrâng asupra copilului, a adolescentului, pentru ca mai apoi, atunci când ajunge adult, acestă atitudine de "super- protejare", să dezvolte în mintea individului anumite temeri, sentimentul de neîncredere, de neajutorare, spune psihologul Golu. "Atât părinţii, cât şi copiii se simt abandonaţi când vine un astfel de moment. În plus, tinerii pot trăi un sentiment de vinovăţie", adaugă Florinda Golu. Psihologul spune că factorul economic are şi el un rol destul de important, dar frica de renunţa la căminul părintesc este mult mai mare. "În perioada comunismului, toată lumea putea beneficia de o casă, în care îşi putea întemeia o nouă familie, dar nu toţi tinerii recurgeau la un astfel de comportament. Locuitul cu părinţii este una dintre trăsăturile care ne definesc pe noi ca naţie", conchide psihologul.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine