Scriitorii români din spaţiul virtual

Literatura se poate citi şi pe internet

Cele mai multe texte ale autorilor români se găsesc pe biblioteca liberă „wikisource”

Operele câtorva autori români clasici au pătruns şi în spaţiul virtual

Cine doreşte să îl citească pe Eminescu sau pe Creangă nu are nevoie acum decât de un calculator conectat la internet. Chiar dacă nu foarte mulţi, autorii români clasici sunt prezenţi, prin operele lor, şi în spaţiul virtual. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre autorii mai recenţi, dar e normal să fie aşa, pentru că operele acestora din urmă intră încă sub incidenţa legii drepturilor de autor. Publicarea lor online nu se poate face decât cu acordul autorilor şi al editurilor. Sunt însă destule forumuri pe care chiar autorii contemporani îşi publică fragmente: www.clubliterar.com, www.tiuk.reea.net. Există şi site-uri care oferă opera completă ale unor autori români sau străini. Însă,  de cele mai multe ori, cei care postează textele pe internet nici măcar nu se gândesc că ar  trebui să ceară avizul autorului, editurii sau traducătorului.

În ceea ce-i priveşte pe autorii clasici lucrurile sunt mai simple. În România textele lor intră în „domeniul public” la 70 de ani de la moartea acestora, spre deosebire de multe alte ţări europene în care limita este de 50 de ani. În 2008, de pildă, operele lui George Topârceanu şi Anton Holban intră în „domeniul public”. Însă, deşi au existat destule iniţiative şi declaraţii publice, procesul de digitalizare este încă foarte lent.

Doar 83 de lucrări pe Google Books

Din noiembrie, Comisia Europeană a anunţat că va lansa o bibliotecă (europeana.eu) continentală care urmează să înglobeze patrimoniul cultural al tuturor celor 27 de ţări din Uniune. În România, instituţia care se ocupă de „gestionarea bazelor de date” (nu numai digitale) de patrimoniu cultural este Institutul de memorie culturală. Site-ul instituţiei, www.cimec.ro, poate fi un foarte bun punct de plecare în căutarea operelor culturale digitalizate, fie că e vorba de cărţi, reviste sau de documente şi imagini legate de arte sau cercetări istorice. 

Conform www.biblioteca-digitala.ro , un site al Cimec-ului, pe Google Books sunt, în acest moment, doar 83 de lucrări româneşti sau legate de România. Mai bine stau lucrurile pe http://ro.wikisource.org. Fiind o bibliotecă liberă pe care oricine poate, în anumite condiţii, să adauge opere literare, pe acest site sunt 224 de autori români. Chiar dacă partea de poezie e mai bine alimentată, la capitolul romane îi puteţi găsi aici şi pe Mateiu Caragiale şi pe Panait Istrati sau Gib Mihăescu. Un  bun loc de plecare pentru căutarea de e-book-uri este şi site-ul Bibliotecii Centrale Universitare: www.bcub.ro  Aici găsiţi linkuri către bibliotecile de la Cambridge sau Oxford. Mergeţi însă la subdomeniul „resurse web/e-books“ şi veţi găsi o listă a adreselor la care se găsesc astfel de cărţi în limba română. Lista cuprinde inclusiv trimiteri la editurile care publică şi cărţi online, ca Liternet sau Polirom.  Biblioteca Metropolitană din Bucureşti,  www.bmms.ro , are două secţiuni dedicate cărţilor digitale.

Una se intitulează „Biblioteca virtuală” şi conţine lucrări a 9 autori români: Caragiale, Cantemir, Creangă, Miron Costin, Constantin Cantacuzino, Nicolae Filimon, Radu Greceanu, Ion Neculce, Radu Popescu şi două volume ale cronicarilor munteni. Cealaltă secţiune „cărţi online” conţine 3 autori: Dinu Săraru, Onisifor Ghibu şi Mircea Micu. De remarcat în peisajul sărac al e-book-urilor româneşti, ar mai fi pagina Bibliotecii Academiei Române, www.biblacad.ro , în care sunt publicate manuscrisele Mihai Eminescu şi biblioteca românească de la www.biblior.net. Însă, în lipsa unui site care să centralizeze toate aceste date, chiar şi căutarea unei poezii de Eminescu poate fi o operaţiune care să necesite foarte mult timp.
 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine