The Hurt Locker, dezamorsat de geniştii români: "Oi fi tu american, dar respecţi procedurile, ce naiba!…"

de Marian SULTĂNOIU | 8 mar 2010

The Hurt Locker, dezamorsat de geniştii români: „Oi fi tu american, dar respecţi procedurile, ce naiba!…“

Un nou parteneriat militar, româno-american: geniştii noştri şi cei de peste Ocean s-au pus de acord: The Hurt Locker, un film copilăros din punct de vedere tehnic

"Ce adrenalină?! Păi îl iei şi-l trimiţi la refacere, la psihiatru, nu îngroşi tuşele-astea posttraumatice aşa de tare, încât să mă faci să cred că fiecare acţionează la ordinul adrenalinei", se înfierbântă Alex, genist al Jandarmeriei Române, urmărind scenele hard din The Hurt Locker, în care un "omolog" american se joacă nebuneşte cu bombele presărate pe străzile din Bagdad. Sunt câteva ore de când producţia a câştigat şase statuete Oscar, printre care şi distincţia de cel mai bun film, şi geniştii români sunt "la datorie", în sala de Consiliu din Băneasa, urmărind pe un laptop, cu pixul în mână, derularea evenimentelor.

La impresia artistică, filmul e jos pălăria. Construcţia epică e "interesantă, dramatică, un film bun până la urmă", dar paralel cu realitatea, dacă stai să analizezi un pic utilizarea tehnicii militare şi a procedurilor, ne spun gazdele noastre.

Pentru un militar, un film despre militari nu este o distracţie, ci o muncă serioasă. "Hai să fim serioşi, cine face ceva de capul lui într-o misiune, oriunde şi oricare ar fi ea", spune Marius cu ochii la film. "Da, şi cu un grup în spate, pe care îl pui în pericol", îl completează Alex, aflat în stânga lui, la fel de atent la acţiune. "Oi fi tu american care luptă în Irak, dar respecţi procedurile, ce naiba..." continuă, implicat.

Am revăzut ieri The Hurt Locker, împreună cu o "echipă de specialişti din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, care se ocupă de aspectele de tehnică militară şi armament", pe un laptop, în sala de consiliu a sediului din Băneasa. Gazdele noastre - patru specialişti în dezamorsarea bombelor, cărora le vom da doar prenumele, "din motive de securitate", după cum ne-au rugat - s-au arătat foarte pasionaţi de story, pe care l-au considerat bine strunit, dar au avut obiecţii serioase în legătură cu "realismul" unor scene, observaţii pe care şi le-au notat în agende, în timpul vizionării, şi pe care ni le-au comunicat la sfârşit. Nu şi-au reţinut însă mici ironii în timpul scenelor hard, care îi ţin pe spectaorii profani din cinematografe cu sufletul la gură.

Cu toţii au fost de acord că "realitatea tehnică" scârţâie binişor, deşi, la impresie artistică, filmul e jos pălăria: pelicula premiată cu şase Oscaruri este "interesantă, dramatică, un film bun până la urmă", dar paralel cu realitatea, dacă stai să analizezi un pic utilizarea tehnicii militare şi a procedurilor.

"Eu înţeleg că este un film, dar..."

"Eu înţeleg că este un film, iar ceea ce vedem este o opţiune regizorală, dar dacă mă întrebaţi pe mine ce văd acolo, ei bine, văd o mulţime de greşeli şi riscuri nepermis asumate, într-un grup de soldaţi, unde ordinea se face câte-odată cu palma, alteori deloc. Iar pentru mine, tensiunea artistică nu mai e aceeaşi, ba dimpotrivă", deschide Ştefan seria observaţiilor.

"Păi cine, vreodată, îşi pune echipamentul şi pleacă de capul lui să dezamorseze o încărcătură, atunci când i se spune că unitatea are tot ce-i trebuie, inclusiv un robot, care să-şi facă treaba, că d-aia a fost inventat", revine Marius la ideea iniţială. "Ei da, dar dacă plecăm de la mottoul filmului, care ne spune că prea multă adrenalină creează dependenţă...", se arată Tudor conciliant. "Păi atunci îl iei şi-l trimiţi la refacere, la psihiatru, nu îngroşi tuşele-astea posttraumatice aşa de tare, încât să mă faci să cred că fiecare acţionează la ordinul adrenalinei", rezistă Alex. "Poate i se permite, or fi având genişti puţini", replică Tudor. "Puţini, dar costă mult. Nu-ţi permiţi să pierzi câte unul la fiecare eveniment, că vrea el să fie artist", conchide Marius. Geniştii Jandarmeriei Române nu vor să lase de la ei. Amendează fiecare "licenţă poetică" a unui film care vrea să deschidă fereastra către măruntaiele Bagdadului.

Ce nu le-a plăcut
• "Păi, ce să caute un căruţ de ev mediu, legat de un robot de ultimă generaţie?".
• "Cum să te duci să tragi picioare în portbagajul unei maşini, încărcate cu explozibil?".
• "Ce-i aia să arunci peste umăr un detonator dezamorsat, în mijlocul străzii? Şi bombele cui le laşi?!".
• "Ca să încerci să-i scoţi vesta plină de explozibil unui kamikaze, tăindu-i lacătele cu cleştele, o fi uman, o arăta caracter, o demonstra fiabilitatea lacătelor irakiene, dar, sincer vorbind, în război nimeni nu-şi pune echipa în pericol. Iar asta nu e o opţiune, este o procedură".
• "Cum să te duci în misiune şi să nu foloseşti un echipament de bruiaj, dând posibilitatea unui terorist să te arunce în aer, cu telefonul mobil, după ce te rogi de el să nu-l folosească?!"

Simbolul unei scene trase de păr

Cea mai trasă de păr scenă? Specialiştii militari români au căzut, cu toţii, de acord că "plasa de păianjen" a bombelor amplasate în mijlocul unei străzi aproape necirculate, este una de aces gen. "Păi ce să caute atâta explozibil pe o astfel de stradă? Şi, la urma urmei, ce să caute genistul acolo, şi să tragă de fire în felul ăla?" se întreabă Alex.

"Mie mi se pare că scena asta vrea să fie un simbol. Simbolul americanului către care se îndreaptă toate bombele, din toate părţile...", este de părere Marius. "Sau poate că n-au avut un consilier, care să le spună cu ce se mănâncă..." intervine Ştefan. "Şi dacă n-au vrut să ne arate tot ce poate echipamentul şi tehnica lor", presupune Tudor. "Mă-ndoiesc, atâta timp cât irakinenii cunosc deja acest tip de echipament", mai spune Alex.

Nici geniştii americani n-au fost mai blânzi

Specialiştii români n-au fost nici mai pricinoşi, nici mai cârcotaşi decât cei americani. Trei dintre geniştii unei unităţi militare SUA au fost invitaţi la premiera filmului, care a avut loc pe 24 iunie la Washington.
"Se vede clar că este vorba de Hollywood", a spus Mike Wells, specialist care a activat într-o echipă de genişti deplasată în Irak. "În calitate de spectator, l-am considerat un film interesant, dar în calitate de soldat am fost dezamăgit de inexactitatea faptelor şi a portretelor create soldaţilor", a spus, la rândul său, Gregory Bishop, PR-ul armatei.

"Ceea ce mă deranjează la film este că cei care îl vor urmări vor crede că reflectă realitatea, deoarece pare real. Au soldaţi care sunt echipaţi corespunzător, arată ca nişte soldaţi, iar irakienii, de regulă, nu sunt informaţi", mai spune Bishop. Armata SUA, care a refuzat să "patroneze" filmul (procedură larg răspândită cu filmele de război făcute la Hollywood), a considerat că pelicula "The Hurt Locker" nu prezintă cu exactitate relatările soldaţilor, fapt care a determinat-o să nu-i acorde sprijin.

Citeste si:

OSCAR 2010 - Filmul a bătut computerul. Avatar rămâne Stăpânul Vânzărilor

Noaptea premiilor Oscar. „The Hurt Locker”, de două ori mai multe trofee decât „Avatar”. Vezi aici lista câştigătorilor

1,3 milioane de români au văzut duminică noapte The Hurt Locker – Echipa de foc

GALERIE FOTO Cele mai spectaculoase rochii de Oscar şi bijuterii senzaţionale. Vezi ce au purtat vedetele pe covorul roşu