Topurile anului

Bogdan Popescu, Cine adoarme ultimul, Editura Polirom

Ficţiune

1.Bogdan Popescu, Cine adoarme ultimul, Editura Polirom
2.Horia Ursu, Asediul Vienei, Editura Cartea Românească
3.Iulian Ciocan, Înainte să moară Brejnev, Editura Polirom; Ioan Lăcustă, Luminare, Editura Polirom

O menţiune (luaţi-o ca fiind în afara topului: cartea e prea neserială pentru a o înghesui în aşa ceva) i se cuvine lui Marian Coman, cu „Testamentul de ciocolată”, Editura Tritonic.

Poezie

1.Ruxandra Cesereanu & Andrei Codrescu, Submarinul iertat, Editura Brumar
2.Marius Ianuş, Ştrumfii afară din fabrică!, Editura Cartea Românească
3.O. Nimigean, Editura Cartea Românească

Pentru poezie, anul a fost mai slab ca niciodată.

Nonfiction/ eseu

1. Gheorghe Parusi, Cronologia Bucureştilor, Editura Compania
2. Ceauşescu, critic literar. Ediţie îngrijită şi prefaţă de Liviu Maliţa, Editura Vremea
3. Alexandru Muşina, Scrisorile unui geniu balnear, Editura Aula şi Mihai Dinu Gheorghiu, Intelectualii în câmpul puterii, Editura Polirom

O menţiune specială pentru un debut: Alex Cistelecan, Viaţa ca film porno. Protocoalele Lacan, Editura Aula.

Dezamăgirea anului

Mircea Cărtărescu, Orbitor 3. Aripa Dreaptă. O capodoperă de kitsch. Infirmă mitul romanului care nu poate să-şi ducă treaba (trilogia) la bun sfârşit, dar o face prost. Pe lângă autopastişarea care de altfel provoacă cele mai bune pagini, Cărtărescu, aţâţat/ambiţionat de puerila publicistică politică făcută în ultimii ani, vrea să dea romanul Revoluţiei. Nu-l dă, dar trage pisica de mustăţi.

Cea mai ilizibilă carte

Caius Dobrescu, Teză de doctorat. Roman de peste 800 de pagini înghesuite, ieşit pe la jumătatea anului. Nu a apărut nici o cronică. Nu am identificat pe nimeni care să îl fi citit. Eu unul am avut peste cinci tentative, toate eşuate lamentabil. Poate la anu’...

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine