Trabantul eco, scos din priză de „trabantiştii“ români

Deşi e o bătrânică, maşina nemţească revine în formă cu motor electric şi panouri solare

Fanii automobilului clasic critică modelul eco, pe principiul „Trabantul nT numai Trabant nu e“. Cea mai înverşunată opozantă este Cornelia Mihail, şefa Clubului Trabantistelor din România, îndrăgostită de această marcă de peste 25 de ani

Legenda Trabantului continuă, deşi au trecut aproape două decenii de când modelul a fost scos din fabricaţie. Noul Trabi, botezat Trabant nT, păstrează forma caroseriei de la înaintaşul său, însă din punct de vedere tehnic sare direct în mileniul al III-lea, urmând a avea un motor şi a fi echipat cu panouri solare. Cei care s-au gândit să dea o nouă şansă maşinii-simbol a Republicii Democrate Germane (RDG) sunt producătorii de la IndiKar, în asociere cu fabricantul bavarez de automobile miniturale Herpa. Iar fanii nu vor avea prea mult de aşteptat pentru a vedea modelul „nT”, deoarece un prototip al acestuia va fi prezentat peste o lună la Salonul Auto de la Frankfurt.

Deşi anunţul celor de la IndiKar este încă proaspăt, vestea relansării Trabantului s-a răspândit cu repeziciune şi printre românii care au avut sau încă mai au un „bătrân” Trabant. Cornelia Mihail, preşedinta „Clubului Trabantiştilor Rar Avis”, este una dintre cele mai cunoscute şoferiţe de Trabant şi veşnic îndrăgostită de modelul nemţesc, însă de cel clasic. Despre cel nou spune că nu mai e Trabant şi chiar dacă înţelege grija constructorilor pentru protejarea mediului, modelul clasic nu mai poluează aşa cum o făcea în urmă cu peste 20 de ani pentru că benzina şi uleiul sunt mult mai bune calitativ, iar consumul nu trece de 8 litri /100 km în oraş.

„M-am îndrăgostit de Trabant în 1984 când, prin intermediul unei trabantiste, l-am cunoscut pe soţul meu, care mi-a fost şi instructor. Primul meu Trabant a fost «Vasilica», botezat după al doilea prenume al meu, după care a fost «Samanta», care mai mergea chiar dacă acul îmi arăta că nu mai am benzină. A urmat «Muc cel Mic», un cadou de la soţul meu, asamblat de el piesă cu piesă, iar de trei ani îl am pe 44 FOC, care e frumos... foc. Are tapiţeria de pluş roşu şi nişte limbi de foc pe caroserie”, povesteşte mândră trabantista. Cornelia Mihail spune că a fost cu maşina şi în afara ţării de mai multe ori, prima dată în 1995, iar anul acesta doi membri ai Clubului şi-au făcut vacanţa la Paris, cu Trabantul. „La noi, de multe ori am impresia că o să fiu strivită de maşinile mari, care depăşesc prin dreapta sau pe linia de tramvai. Totuşi, cu trecerea timpului şi rărirea modelelor din circulaţie am observat că maşina are succes la copii şi la bătrâni. Primii, pentru că nu au mai văzut un asemenea model, iar ceilalţi pentru că îşi aduc aminte cu nostalgie de anii tinereţii. Merg cu FOC aproape în fiecare zi, mai ales la piaţă, şi chiar dacă mai avem o maşină, un Cielo cu cutie automată botezat «Regina», n-aş da Trabantul meu pentru nimic. Îl iubesc de nu mai pot”, ne-a declarat pensionara. Recunoaşte că poate i-ar plăcea să meargă cu o viteză mai mare, însă nu s-ar încumeta să se aventureze la mai mult de 130 km/oră. Şi cum maşina ei a atins şi 110 km/oră pe autostradă, nu tânjeşte la un model mai performant.

În anul 2000, Cornelia Mihail a deschis împreună cu 14 doamne Clubul Trabantistelor. Deşi la un moment dat erau 167 de membri, toţi posesori de Trabant, acum sunt doar 55, şi femei, şi bărbaţi, însă Cornelia Mihail crede că în ţară ar mai fi câteva sute de modele însă criza îi împiedică pe pasionaţi să vină la întâlniri şi alte evenimente. Clubul îşi are sediul în clădirea Automobil Clubul Român, singura instituţie care a mai sprijinit activităţile trabantiştilor. „Sponsori n-am găsit niciodată”, spune preşedinta Clubului, însă e convinsă că,  deşi anii vor trece,  comunitatea aceasta nu va dispărea.

Germania - reclama Trabant de pe tare.ro

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine