Tratamentele după ureche. Top 5 greşeli de autodiagnosticare

5 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 gandul.info 15.07.2009 00:27

• Raspunde

Un studiu GfK România referitor la obiceiurile şi atitudinile de tratament ale românilor arată că cel mai utilizat tip de tratament este cel medicamentos (52 la sută), urmat de tratamentele cu produse naturiste (15 la sută) şi de tratamentul cu produse homeopate (4 la sută).

 

#2 Anda 15.07.2009 07:45

• Raspunde

cineva sa-l trimita pe taramul fericitilor pe ''usor si eficient''!!!

 

#3 kkk 15.07.2009 09:06

• Raspunde

vv vv vv micro18.labrute.fr.... te plictisessti joacate un pic

 

#4 ralu 15.07.2009 15:06

• Raspunde

de unde ati scos asemenea aberatii??? ori n-a inteles d-ra chitu nimica, ori dr trifan nu e prea inteligenta... petele alea mici si rosii se cheama petesii si nici macar pacientilor nu le trece prin cap ca sunt ciupituri de tantar, pur si simplu nu le observa sau le ignora, spunand ca sunt niste vase sparte, ceea ce e aproape adevarat. piele uscata au persoanele care nu se hidrateaza adecvat in primul rand, si in al doilea rand cele cu hipotiroidie. si in ambele cazuri este indicata, evident, hidratarea prin lichide si creme emoliente. si ce-ar fi sa le intrebam pe toate blondele cu ten alb daca nu cumva sufera de vreo hemoragie interna de la nastere incoace?
decat sa scrieti asemenea bazaconii si sa dezinformati si mai tare pacientii, care oricum se autodiagnosticheaza si autotrateaza, mai bine tineti-va gura!

 

#5 Cornelia Vodoiu 16.07.2009 19:04

• Raspunde

sa nu lasam ca ignoranta si banii sa devina alte doua arme de distrugere in masa!
a.« un diagnostic corect si integral este conditia sine qua non a unui tratament rational si eficace. iata pricipalele etape de elaborare a diagnosticului :1.anamneza ; 2.examenul fizic ; 3.investigatiile de laborator (hematologice, biochimice, morfologice etc.) ; 4.integrarea datelor obtinute prin metodele de mai sus (rationamentul clinic).despre erorile de diagnostic ar trebui sa se vorbeasca mai mult ; aceasta problema ar trebui dezbatuta in reuniunile stiintifice medicale si ar putea constitui tema unor monografii sau articole de revista. ne vom referi la cateva din principalele cauze ale erorilor de diagnostic. majoritatea cazurilor tin de medic ; intr-o mica masura exista unele cauze ce tin de bolnav sau chiar de boala (bolnavi necooperanti, boli despre care stim foarte putin etc.) 1.o prima cauza este reprezentata de pregatirea medicala insuficienta , care imbraca fie aspectul ignorantei grosolane (lipsa unor cunostinte esentiale, fundamentale, pentru care medicul nu are nicio scuza), fie aspectul necunoasterii achizitiilor recente , ca urmare a unei plafonari si suficiente.2.doua cauza principala a erorilor de diagnostic este reprezentata de examenul clinic defectuos.3. o cauza relativ frecventa a erorilor de diagnostic este strans legata de problema –relativ complexa – a investigatiilor de laborator. medicul poate gresi , astfel , in cazul in care investigatiile de laborator vin sa completeze un examen clinic deficitar. 4.o alta cauza –ce tine tot de medic – a erorilor de diagnostic o constituie deficientele rationamentului clinic (« erorile de judecata », cum le numeste martinet). lipsa simtului autocritic mandria exagerata a unor medici ii poate face sa greseasca si, ceea ce este mai grav , sa persiste in gresala lor ; bineinteles , aceasta atitudine este condamnabila si total necorespunzatoare, atat din punct de vedere medical, cat si moral. »st.suteanu, in colaborare cu e.proca, i.stamatoiu, a.dimitrescu – « diagnosticul si tratamentul bolilor interne », ed. medicala bucuresti, 1982, p.8.
b.« prevenirea riscului diagnostic.prevenire a riscului diagnostic conditionat de diferite metode de investigatie paraclinica, consta in profilaxia eventualelor accidente sau complicatii care pot surveni in legatura cu unele substante intrebuintate in explorare , cu tehnica explorarii sau datorite bolnavului. profilaxia eventualelor accidente sau complicatii se face prin individualizarea explorarilor cu mult discernamant clinic, realizand intotdeauna un echilibru intre necesitatea si utilitatea metodei si intre eventualul risc al fiecarei metode. prevenirea riscului diagnostic se realizeaza prin respectarea regulilor cu privire la indicatiile si contraindicatiile fiecarei metode, in contextul prudentei clinice si a prudentei tehnice. concluzii. orice explorare paraclinica trebuie facuta numai in interesul bolnavului. combaterea abuzului de investigatii , cunoasterea si prevenirea riscului diagnostic , nu trebuie interpretate ca o atitudine ostila fata de metodele moderne de explorare, si nici sa creeze o atmosfera de panica nejustificata care sa franeze activitatea medicului. privind prin prisma imenselor progrese in domeniul diagnosticului si al terapeuticii, realizate cu ajutorul metodelor moderne de investigatie, se poate conchide ca, de cele mai multe ori, ele nu sunt numai necesare , ci si indispensabile : prin utilizarea acestor metode medicina a devenit mai eficienta si totodata « mai umana ». « dezumanizarea medicinei » prin metode moderne de investigatie, in sensul ca mijloacle moderne de investigatie, in sensul ca mijloacele instrumentale si de laborator indeparteaza prea mult pe medic de observatia directa a bolnavului, se petrece numai in circumstantele cand aceste metode sunt utilizate fara discernamant , cu ignorarea regulilor clinicii si eticii medicale care prezideaza orice act medical, inclusiv cel al explorarilor diagnostice. » viorel gligore « semiologie medicala », ed.didactica si pedagogica, bucuresti 1977, p.88.suntem in romania, iulie 2009.unde este progresul?

 

Vezi toate »