Twitter dă dependenţă

Puşcaşii marini americani au un an de zile interdicţie în folosirea oricărui mediu de socializare

De la o simplă distracţie, dependenţa de Twitter tinde să devină o „boală” pentru cei care nu se mai pot opri din citirea şi trimiterea mesajelor şi au ajuns să-şi trăiască viaţa în acest spaţiu virtual

Dacă ai ajuns să-ţi rezolvi până şi problemele de serviciu cu mesaje de 140 caractere ori ţi-ai pus ID-ul de Twitter pe cartea de vizită, poate că eşti numai uşor atins de o nouă „boală” care îi cuprinde pe tot mai mulţi oameni din toată lumea – dependenţa de Twitter. Dacă ai ajuns să tragi chiulul de la îndatoririle de serviciu stând toată ziua pe Twitter şi insişti ca membrii familiei şi prietenii să-şi facă un cont pe Twitter, poate că eşti bolnav mai grav, dar încă „recuperabil”.

Totuşi, dacă nu-ţi doreşti altceva de Crăciun decât un abonament cu SMS-uri nelimitate şi de la patron până la nevastă toţi îţi devin insuportabili pentru că nu te lasă cât ai vrea pe Twitter, înseamnă că eşti serios lovit de dependenţă. Acestea ar fi, sintetizate din mai multe postări pe bloguri, „simptomele” bolii. Şi, câtă vreme ai ajuns să petreci mai multe ore în lumea virtuală decât în cea reală, nu este mult până ce belele din cea din urmă te vor urma şi online.

De pildă, Justiţia din Chicago este chemată să facă dreptate unei companii imobiliare, Horizon Group Management (HGM), care s-a declarat „calomniată” în urma unui „tweet” (postare) în care o chiriaşă se plângea de mucegaiul din apartament. Deşi pârâta nu avea decât 20 de „followers” (cititori), HGM a considerat că i s-a adus un prejudiciu de 50.000 dolari. În Los Angeles, o instanţă trebuie să se pronunţe asupra unei ameninţări, aduse de Courtney Love (văduva lui Kurt Cobain) unui designer vestimentar, Dawn Simorangkir. În plângere, Simorangkir s-a declarat „terorizată” de un mesaj sub 140 caractere, cu o ortografie îndoielnică, din care, ce-i drept, se poate deduce o ameninţare cu moartea.

Concediaţi din cauza dependenţei

Alt necaz din lumea reală pe care îl poate atrage dependenţa de lumea virtuală a Twitter este concedierea. Şi cea mai rapidă poate veni chiar înainte de... angajare, cum a fost cazul unui internaut care, imediat ce a primit o ofertă de slujbă de la Cisco Systems şi-a anunţat prietenii printr-un tweet că „acum trebuie să cântăresc utilitatea unui salariu gras cu faptul că trebuie să fac naveta zilnic la San Jose şi că urăsc munca asta”. Dilema omului a fost curmată de decizia abruptă a Cisco de a-i retrage oferta de angajare.

Şefii iubesc Twitter la fel de mult ca angajaţii

Acum câţiva ani, blogurile anonime cu dezvăluiri de la locul de muncă erau foarte populare şi, dacă aveai mare grijă, cu greu puteai fi prins. Dar în zilele noastre, şefii sunt la fel de împătimiţi de Twitter ca angajaţii, iar postările se propagă cu mai mare viteză decât cele de pe bloguri. Cu cât e mai „trăsnit”, un tweet are şanse mai mari de a fi reprodus, aşadar de a ajunge sub ochii şefului.

Astfel, pare a fi numai o chestiune de timp până ce şefii să afle cine sunt autorii unor postări scandaloase, precum cele reproduse de www.resumebear.com/blog/ sub titlul „30 de căi de a-ţi pierde slujba pe Twitter”. De la exclamări iritate gen „urăsc faptul că avem accesul al Twitter blocat la serviciu şi trebui să postez prin celular” sau „şeful m-a prins astăzi de trei ori pe Twitter, porcăria asta trebuie să înceteze” până la confesiuni periculoase precum „m-am culcat cu fiica şefului”, oricare din aceste tweets poate servi drept motiv de concediere.

Info plus:

Dai semne de „dependenţă” de Twitter când...

• mai mulţi oameni te cunosc după poza de pe Twitter decât în realitate

• tastezi parola de la Twitter la orice altceva

• începi să îţi concentrezi toate gândurile în mai puţin de 140 caractere

• petreci majoritatea timpului rezervat vieţii sociale pe „reţele de socializare”

• oricât de înţelegătoare ţi-ar fi soţia, tu simţi că nu te lasă pe Twitter cât ai vrea

• trimiteai „tweets” când îţi năştea soţia ori năşteai tu însăţi

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine