Unde înveţi în Bucureşti să dansezi tangoul argentinian

Unde înveţi în Bucureşti să dansezi tangoul argentinian

Într-un local din Bucureşti în fiecare seară de joi câteva cupluri se întâlnesc pentru milonga. Nu-i o întâlnire de taină, ci una ludică, a unor bărbaţi şi femei care împărtăşesc aceeaşi pasiune. În fiecare joi ei vin să danseze, încolăcindu-şi trupurile într-unul dintre cele mai pasionale stiluri de tango

O milonga este un fel de sufragerie unde vin două generaţii de oameni. Mâncăm, vorbim, ne uităm la dansatori. E un loc unde se dansează tango şi în care nimeni nu impune reguli", spune Daniel Măndiţă.

Profesor de engleză, mai precis specialist în metodică şi autor de manuale, bărbatul cu ochelari care vorbeşte calm, cu accent uşor englezesc, şi pare că are tot timpul la dispoziţie pentru a vorbi despre tango, este astăzi unul dintre cei mai cunoscuţi profesori de tango argentinian din Bucureşti. Împreună cu Amalia şi Gilbert Iscu, conduce o şcoală, înfiinţată cu trei ani în urmă şi clădită pe pasiune.

Povestea lui poate fi a fiecăruia dintre noi. Deloc pasionat de dans - "în educaţia mea, genul ăsta de artă nu a fost bine pus în lumină" -, Măndiţă era, până în urmă cu 4 ani, genul retras la o petrecere, care se ţinea departe de ringul de dans. "Îmi plăcea să mă uit, să privesc", rememorează profesorul povestea începutului. Asta până când, târât de o colegă de serviciu al cărei soţ refuzase să o însoţească, ajunge la un curs de dans sportiv. "Din întâmplare", spune bărbatul. Dar o întâmplare frumoasă, care s-a chemat Tina Grigore, o mare campionă naţională de dans sportiv. "A dansat cu mine şi a acceptat să facă aceleaşi greşeli ca o persoană care nu ştie nimic", povesteşte Măndiţă, care a ales sa vină în continuare la orele de dans sportiv.

La un moment dat, după alte ore de curs, a realizat că, în afară de nunţi, "passo doble sau cha cha nu poate fi dansat într-o discotecă, de exemplu". Aşa că bărbatul a decis să meargă la un curs de tango argentinian, fascinat fiind de linia melodică şi de faptul că se putea improviza. Ucenicia şi-a făcut-o ascultând. "Argentinienii au un site, protejat de guvern, todotango.com. Sunt mii de cântece aici, nu pot fi descărcate, dar pot fi ascultate". Doar muzică, asta a făcut Daniel Măndiţă mai bine de trei luni. A ascultat şi a început să simtă liniile melodice ori să recunoască compozitorii pieselor. Restul a venit de la sine.

Cum l-a schimbat tangoul ? Greu de explicat în cuvinte. "Văd schimbări în elevii mei, de la oră la oră. Au încredere, spatele le e drept, şi-au schimbat stilul de a se îmbrăca, au vocea puternică, comunică mai uşor şi au mişcările libere. Nu doar în dans. Eu am învăţat să ascult. Vorbesc mai puţin şi ascult mai mult. Tangoul te învaţă ceva - să fii relaxat. Contează procesul, nu rezultatul în sine - asta e filosofia argentinienilor", povesteşte bărbatul.

Dans, dar nu în cuplu

La cursurile de tango,profesorii nu lasă cuplurile să danseze împreună. "Înveţi greşelile celuilat şi adesea apare frustrarea, partenerii dând vina unul pe celalalt pentru orice mişcare greşită", povesteşte profesorul Măndiţă. El vorbeşte despre o regulă a tangoului argentinain care presupune conectarea într-un dans cu o persoană pe care nu o cunoşti. Partenerul se schimbă de fiecare dată după câteva melodii. Nu degeaba se spune că tangoul este o relaţie de trei minute. Potrivit profesorului, această artă - după cum defineşte tangoul - implică o conexiune între doi oameni, "dar asta nu înseamnă că ei trebuie să formeze o relaţie dincolo de dans". Ceea ce aduce şi beneficii, în cazul în care partenerii ar forma un cuplu şi dincolo de spaţiul de dans - "Învaţă să se tolereze reciproc", susţine Măndiţă. "Nu poţi fi gelos că partenerul sau partenera ta dansează mai bine cu altcineva decât cu tine", mai spune profesorul.

Cum se învaţă tangoul? Cu răbdare şi empatie. Şi cu multă înţelegere. "Sentimentele furioase nu te ajută să dansezi", povesteşte Măndiţă. "Nu cred că un dans o să repare fundamental ceea ce ani de traumă au stricat", afirmă profesorul. Altfel nu-ţi trebuie nimic. Nici condiţie fizică şi nici o ţinută specială. Poate doar pantofi comozi, speciali. "Fără floare, fără mişcări din cap, fără ciorapi cu plasă ori rochii cu coadă. Astea sunt şabloane din cultura europeană, despre cum ne-am imagina noi tangoul argentinian", mai spune Daniel Măndiţă.

Cine dansează astăzi tango argentinain în şcoli dedicate sau la petreceri de gen, denumite milonga? "În general, tinerii între 25 şi 35 de ani, care lucrează mult şi nu au timp de viaţă socială", susţine profesorul. "Tangoul le oferă un fel de ţarc social bine definit, care răspunde tutror nevoilor de socializare. Cred că lumea vine la tango şi ca să cunoască alţi oameni, dar lipseşte componenta de sport, pentru că tangoul e o formă de artă, nu de dans", mai spune Măndiţă. Aşa că, cu 135 de lei, pe lună, oricine poate deprinde paşii tangoului argentinian.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine