Viaţa de după 1451 de ore lipit de televizor

Viaţa de după 1451 de ore lipit de televizor

Cine găseşte un şoarece în sticla de lapte merge la protecţia consumatorului. Cine se uită la televizor plăteşte abonamentul.Exagerez? Iată cum sună declaraţia unui bun cunoscător al domeniului – e vorba de Patrick Le Lay, preşedinte-director general la TF1: „Despre televiziune poţi vorbi în multe feluri. Dar, din perspectiva business, să fim realişti: la bază, meseria canalului TF1 este de a ajuta Coca-Cola, de exemplu, să-şi vândă produsul.”

Scurt şi direct. Apoi, didactic-explicativ, la modul condescedent: „Pentru ca un mesaj publicitar să fie perceput, creierul telespectatorului trebuie să fie disponibil. Scopul emisiunilor noastre este să-l facă disponibil, cu alte cuvinte să-l distreze, să-l relaxeze, să-l pregătească în pauza dintre două mesaje. Noi vindem companiei Coca-Cola timpul creierului uman disponibil.” Aşa stau lucrurile. E vorba de o enormă hipnoză, în timpul căreia vi se umblă la portofel şi la pachetul de neuroni. Ar trebui făcut ceva, dar e de mult timp prea târziu. Lucrurile nu pot fi îndreptate, dar pot fi discutate.Aici intră în scenă Chloé Delaume, o franţuzoaică de 35 de ani. Şi experimentul ei.

Da, zice ea, televiziunea e rea, ştim cu toţii asta. Dar habar nu aveţi cât de rea este. O să vă arăt eu. Cunoaşteţi documentarul „Super Size Me”, cu cobaiul uman hrănit timp de o lună exclusiv cu mâncare de la McDonald’s, pentru ca la sfârşitul lunii să etaleze spectacolul unui distrus. Da? Ei bine, ceva de felul ăsta oferă Chloé.

Timp de 22 de luni, respectiv 1451 de ore, ea se mută în televizor. Se transformă de bunăvoie într-o legumă ţinută în priză, într-un zombi conectat. Şi scrie despre asta. Iese un fel de tratat despre prostire, alienare, despre eviscerarea vieţii de realitate şi înlocuirea organelor cu produse plastifiate, de supermarket.

„Locuiesc în televizor”  (traducere de Mioara Izverna, Editura Art, 142 pagini, 19,5 lei) e o carte de frontieră, o autoficţiune în care ficţiunea e injectată în realitatea care a fost injectată în ficţiune (sau cam aşa ceva). Un melanj de pasaje ştiinţifice, statistici şi derive poetice, de juisări şi pasaje devitaminizate, de cinism şi bla-bla pastelat & pastilat: un volum care ames­tecă documenta­rul, eseul şi romanul de-a lungul a o sută şi ceva de pagini livrate într-un stil im­­pe­cabil şi adictiv.

Info plus:

Chloé Delaume în România

În prezenţa autoarei, „Locuiesc în televizor” urmează să fie lansată astăzi, la ora 18:00, la librăria bucureşteană Cărtureşti Verona. Vor vorbi, pe lângă scriitoare, Radu Paraschivescu şi Cezar Paul-Bădescu. Un alt eveniment va avea loc mâine, joi, 7 februarie, la ora 19:00, la Institutul Francez din Bucureşti: o lectură bilingvă, cu partea franţuzească asigurată de Chloé Delaume, varianta românească fiind citită de Ioana Abur. Lecturile vor fi acompaniate de o propunere inedită a Institutului Francez: muzică electronică produsă de DJ Minus.  Vineri, 8 februarie, la ora 17:30, Clubul Green Hours va găzdui întâlnirea-dezbatere “Viaţa în televizor: experiment literar sau reportaj social?”, la care vor participa: Gabriela Adameşteanu, Cristian Tudor Popescu şi Florin Iaru. Moderator: Bogdan Ghiu.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine