Vintage teatral sau Cehov şi minijupul

Vintage teatral sau Cehov şi minijupul

La Cluj, „manifestele” în sprijinul teatrului de artă vor fi împrăştiate timp de zece zile

Apusul „teatrului de artă” ar mai putea întârzia atâta vreme cât mai există regizori şi şcoli de teatru care se antrenează în a-l perfecţiona. La Teatrul Maghiar de Stat din Cluj începe vineri, 30 noiembrie un festival care celebrează teatrul de artă, invitând mari nume ale teatrului european.

Festivalul se deschide cu o montare a teatrului, Woyzeck, în viziunea lui Mihai Măniuţiu – spectacol premiat şi aplaudat de critică – şi continuă sâmbătă seara cu o producţie de succes a Teatrului „Katona Jozsef” din Budapesta, „Ivanov“, după A. P. Cehov.

„Ivanov”-ul budapestan este construit în cheia unei modernităţi ezitante, retractile, în spiritul anilor 60-70, în care dorinţa de nou pulsa, dar era încă ţinută în frâu de interdicţiile moştenite. La prima vedere ai zice că nu e nimic nemaipomenit în montarea „vintage” a lui Tamas Asher, unul dintre marii regizori ai teatrului maghiar.

Prima scenă e doar o introducere în universul apatiei căreia i-a căzut victimă personajul titular. Acasă la el, Ivanov zace într-un fotoliu vechi, ieşind din moţăială numai pentru a răsfoi distrat paginile unei cărţi, iar ciocnirea cu energia celorlalţi îi provoacă lui traume şi publicului râsul. În cea de a doua scenă cortina se ridică deasupra unui incredibil tablou uman ce reconstruieşte cu minuţie o realitate profundă, altfel ascunsă.

De ziua Soniei, la Lebedevi acasă se strâng oameni de tot soiul, în căutare de companie sau pur şi simplu de mâncare şi băutură. Surprinzi esenţa acestei umanităţi dintr-o singură privire: prin gesturi mici şi atitudini bine găsite personajele arată tocmai ceea ce ar vrea de fapt să ascundă despre ele însele.

Fie că sunt ahtiate după iubire, sau după bani, fie că au patima băuturii sau numai un interes pur pentru amorul fizic, ele ne afişează totul, fiindcă măştile le-au căzut fără să ştie. Regalul continuă cu o adevărată dezlănţuire de reacţii contradictorii, prin intermediul cărora se operează o atentă umanizare a personajelor.

Detaliile tragicomice seduc şi cuceresc publicul care se lasă purtat de povestea – azi banalizată – a bărbatului care vrea o altă femeie, dar este chinuit de conştiinţă şi se împiedică pe deasupra în propria-i neputinţă. Sensibilitatea lui Ivanov, care îl face să se ferească de a cădea în vulgaritatea în care se bălăcesc cei din jur, este singura scuză pe care acesta o are.

Finalul în care lumea pestriţă alcătuită de Cehov împietreşte cu totul, lăsând să treacă prin scenă o adiere de gheaţă, este la fel de imprevizibil ca starea de bucurie declanşată de acest spectacol robust, ce despică aerul scenei cu hotărâre, constituindu-se fără ezitare într-un manifest pentru un tip de teatru cărora unii i-au pus deja – prematur - cruce. În definitiv, şi minijupul a fost redescoperit cu succes de multe ori, de ce n-ar continua şi Cehov să aibă parte de un asemenea tratament?

La Cluj, „manifestele” în sprijinul teatrului de artă vor fi împrăştiate timp de zece zile, festivalul prilejuit de împlinirea a 215 ani de la înfiinţarea teatrului gazdă durând până pe 10 decembrie şi având în program spectacole din Ungaria, Polonia, Spania, Franţa şi San Diego.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine