|
Aventură Seri de film memorabile la Festivalul „Anonimul”
Vedetele de la Hollywood – regizori „independenţi“ în Deltă
de Cristina MODREANU | 14 AUGUST 2009
Cel mai recent film al lui Pedro Almodovar, „Îmbrăţişări frânte”, a deschis cea de a VI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Independent „Anonimul”
Filmul lui Pedro Almodovar, „Îmbrăţăşări frânte“, a deschis „Anonimul"
Primul lucru pe care l-am auzit când am intrat în „Satul filmului”de lângă Sf. Gheorghe a fost replica unui puşti de vreo 10 ani: „of, azi nu mai e discotecă, începe festivalul”. O oră şi ceva mai târziu, acelaşi puşti împreună cu încă vreo duzină stăteau aşezaţi direct în nisip, în faţa ecranului imens, şi o admirau cu degetul în gură pe frumoasa Penelope Cruz.
După şase ani în care acest eveniment a crescut şi s-a impus pe o piaţă destul de anemică de întâmplări dedicate filmului, „Anonimul” nu mai e deloc anonim. Aşa cum se ştie că sub această denumire e de găsit fostul om de afaceri Sorin Marin, care a mizat, printre altele, pe turismul în Deltă şi a văzut într-un festival de film independent o cale de a promova satul de vacanţă „Delfinul” de lângă Sfântu Gheorghe, la fel de bine e cunoscut şi bunul gust al organizatorilor.
Nu orice fel de filme se pot vedea la „Anonimul”, ci acel gen de filme pe care nu le prinzi cu lunile într-un Bucureşti sufocat de blockbustere, în care experienţa mersului la film se asociază automat cu ieşirea la mall. Aici, în Deltă, aproape de locul cu peisaj straniu în care Dunărea se varsă în Marea Neagră, serile de film în aer liber au toate şansele să devină memorabile din toate punctele de vedere. Aici, chiar şi vedetele de Hollywood se transformă în regizori şi producători independenţi şi îşi prezintă filmele: secţiunea „Actori deveniţi regizori şi producători” include filme de Bob Hoskins, Ewan Mc.Gregor, Jude Law, Andrew Lauer, Kenneth Branagh, Sarah Polley şi Helen Hunt.
Filmul, motiv de excursie
Două categorii de public are festivalul: turiştii şi localnicii. Pentru primii nu e deloc uşor să ajungă până aici: bărcile de pasageri sau şalupele rapide îl fac pe începător să se simtă precum un practicant de sporturi extreme, fiindcă Dunărea e deseori brăzdată de valurile provocate de ambarcaţiuni de tot felul. Dar drumul e frumos, peisajul traversat din când în când de păsări bizare, iar dacă vântul provocat de viteza de deplasare te lasă, poţi admira timp de aproape o oră întinderile de apă şi felul spectaculos în care apar braţele mai mici sau mai mari în care se desparte fluviul înainte să ajungă la mare. Odată ajuns şi cazat, poţi începe o cură zdravănă de peşte, care e cel mai ieftin aliment, în plus foarte gustos, fiindcă localnicii îl prepară în nenumărate feluri. Singurul risc e acela ca organismul să nu suporte prea bine apa din Dunăre, folosită pentru gătit, dar cine să se oprească pentru un lucru atât de mic?
Pentru localnici, Festivalul de Film e un beneficiu atât direct, dat fiind că fluxul turistic crescut în zilele evenimentului, cât şi indirect. Fiindcă în ciuda micului protest pomenit la începutul articolului, e limpede că între un copil crescut în acest loc şi nu într-un sat în care n-a mai ajuns de ani de zile vestea că există ocupaţii culturale, sunt toate şansele să existe o mare diferenţă. Pe lângă filme – unele foarte experimentale, reprezentând ultimele tendinţe din industria de gen– în festival sunt organizate şi concerte, nici ele foarte „ortodoxe” (variind de la jazz la muzică electronică). Aparent, cele două categorii de public care se intersectează „forţat” în faţa ecranului amplasat în aer liber, vin de pe planete diferite. Dar când filmul sau concertul au ceea ce se numeşte în mod obişnuit valoare autentică, un fel de mică minune se întâmplă, iar atenţia pare să ţină laolaltă oameni care nu au altfel nimic în comun unii cu alţii. La capătul zilei, experienţa e cu siguranţă benefică şi pentru unii şi pentru alţii, iar Festivalul Anonimul poate fi considerat un adevărat model de bună practică în materie de iniţiative culturale.
Info plus:
Votaţi câştigătorii
Pentru secţiunile de competiţie lungmetraj şi scurtmetraj câştigătorii vor fi aleşi anul acesta de către public, prin vot direct sau pe site-ul www.cinemart.ro sâmbătă între 10 şi 16.00, înainte de ceremonia de închidere a acestei ediţii.
|
Postat de Unde e delta de alta la 14.08.2009 08:54
prima data am fost in delta, la sf. gheorghe in 1996. am fost uimit. era ireal, parca intrasem intr-o poveste. de atunci am asistat la degradarea lenta si mai tarziu accelerata, dupa venirea lui vantu si a lui sorin marin. de doi ani ma duc in vacanta in grecia. regret fiecare clipa petrecuta in delta dar delta de astazi nu mai are nimic in comun cu delta de acum zece ani. e plina de cocalari si pitipoance, de tarani atrasi de vacantele low cost si din nefricire din localnici transformati in samsari de concedii. mare pacat.