140 de ţigani cerşetori din Franţa s-au „lăsat expulzaţi“ de Sărbători

140 de ţigani cerşetori din Franţa s-au „lăsat expulzaţi“ de Sărbători

După Revelion, toţi „lucrătorii cu ziua“ se vor întoarce la muncă în Paris

Transportul de returnaţi a fost primit cu sandvişuri de voluntarii unei asociaţii umanitare

Coboară relaxaţi din avionul charter. Zâmbesc, fac bancuri şi cară la bagaje, de se umple sala de aşteptare. Sunt relaxaţi, îmbrăcaţi la ţol de marcă, sătui. De la Paris încoace drumul a fost lin. Acum, toţi abia aşteaptă să intre în România. Nu este o cursă cu turişti străini veniţi de sărbători la Timişoara – este un transport de ţigani cerşetori returnaţi de pe străzile Parisului.

Superoferta a venit de la „fran­ceji, să le dea Dumnăzău sănătate“: plimbare moca cu avionul de la Paris la Timişoara, plus 300 de euroi pentru fiecare excursionist. Cei 140 de ţigani români - „cerşetori sau lucrători cu ziua“ -  au acceptat imediat repa­trierea. „Păi, cum să nu accepţi banii şi transportul gratis ca să vii, de Crăciun, acasă. Veniră la noi, că ni dau 300 de euro nouă şi încă o sută la copilaşi. Cu ăia vreo 2.000 de euro pe care i-am adunat nu-i chiar rău! Stăm cu neamurile de sărbători şi după aia plecăm din nou. Normal, că nu venii să rămân pe viaţă în România! Oricum ai face, la Francia e mai bine“, explică mişcarea o ţigancă cât dulapul, cu cosiţe şi basma înflorată.

Prima îmbulzeală a fost la gheretele poliţiei de frontieră. Câte un ţigan mai grăbit încerca să rupă rândurile şi să ajungă mai repede la bagaje. Imediat mulţimea reacţiona: „Stai, bă, la coadă, că în Franţa ai răbdare să primeşti un euro când stai la colţ“. Trecuţi de filtru, excursioniştii s-au înghesuit să-şi recupereze cadourile pentru neamuri. „Mă prădară ăştia“, striga o ţigancă din Strehaia, în timp ce se plimba dintr-o parte în alta, cu o sacoşă desfăcută - „Avusei aici nişte şămpanii pentru copii. Nu ştiu care ni le luară, dar rămăsei fără cadouri“.

Puţin mai încolo, un ţigan, cu gura trei sferturi lucrată în aur făcea rezumatul „aventurii” din Franţa: „Plecai de două luni şi ceva cu familionul, când ajunserăm la Paris ne aciuirăm pe un plaţ. Acilea ridicarăm adăpostul. Şi era bine. Doăj de euro pe zi, tot îi scoteam“. Consoarta jeluieşte lângă umărul garo­iu­lui; poartă regretul în suflet: „Buni oameni francezii ăştia. Dacă ţi se făcea rău, imediat veneau cu o Ambulanţă şi-ţi lua tensiunea. Acilea la România îţi dă cu piciorul şi te aruncă în şanţ. Cum să nu mă întorc, când e bine!“.

„Viya neagră“  - Spaima ţiganilor

Într-un colţ al aeroportului, un ţigan se odihnea călare pe o geantă vopsită în roz, pe care scria mare, cât să vadă tot poporul, „PARIS”. Aştepta ca piranda să scape de la interogatoriul poliţiştilor de frontieră. Aia dăduse de belea că avea cartea de identitate desfăcută în două. „Ce să fac mânca-ţi-aş sufletul, dacă m-a prins ploaia şi l-a udat! Uite şi paşaportul, ca să vezi că eu îs aia“, încerca femeia să-l convingă pe poliţistul pus pe dosare penale. „Viza neagră” – aia de te priponeşte în ţară – era spaima „turiştilor”.

La ieşirea din aeroport, ţiga­nii au fost aşteptaţi de două au­tobuze, care să-i ducă la gară, plus de voluntarii unei asociaţii. „Hai să vă dăm nişte sandvişuri, că vo fi foame“, au fost îmbiaţi proaspeţii sosiţi. Câteva femei de serviciu de la aeroport şi-au încercat şi ele norocul la mâncarea învelită în folie de aluminiu: „Da’ nouă nu ne daţi, că şi nouă ne e foame“? Răspunsul voluntarilor a venit sec de le-a plăcut şi ţiganilor -„Păi, dacă vă duceţi şi voi până-n Franţa, vă dăm când vă întoarceţi“. Ca să fie siguri că toată lumea pleacă acasă, poliţiştii i-au exportat pe excursionişti până la gară. Nici aici ţiganii n-au încetat să-i laude pe francezi. „Boieri mari, ăştia nu-s ca italienii, ca să te alunge cu parul. Nu ne-au zis să nu ne mai întoarcem. Sigur le place de noi şi-o să se bucure când ne revăd“. Data sosirii: primele săptămâni din ianuarie 2008.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine