|
În vreme ce marele băftos de duminică a dispărut
Ceilalţi lotomiliardari din Călăraşi stau tot în blocul de nefamilişti din Perişoru
de Razvan POPA | 28 AUGUST 2007
Agenţia 10 din Călăraşi, unde s-a vândut biletul norocos, era închisă ieri, fiind zi de Loto-relache
Călăraşiul a devenit judeţul 6 din 49. La ultima „tragere”, zona a fost în top la bilete jucate şi încasări facturate de Loteria Română. Duminică seara a venit şi vestea cea mare – Călăraşiul are un milionar în euro. Acum, pe zeci de kilometri în jurul oraşului, lumea se mândreşte. Că e conjudeţeană cu un multimiliardar. E drept, unii zâmbesc mai strâmb când îl felicită pe câştigător. Alţii se dau indiferenţi – „Ce a câştigat unul de la noi potu’?”; pe urmă se dau în fapt – „Al dracu’!”
În Călăraşi exista, ieri, un singur subiect şi un singur erou – câştigul de 10 milioane de euro şi Claudiu Munteanu. Tipul s-a transformat de duminică din şomer în multimiliardar. Deşi nimeni nu ştia cu certitudine dacă Munteanu este chiar cel care a avut biletul câştigător, deja, apăruseră poveşti despre tip. Cică ar fi fost băiat de treabă care tocmai rămăsese fără serviciu şi trăia singur într-o garsonieră. Un prieten al celui dat drept câştigător vroia să-i devină bodiguard. Cică auzise el că în astfel de chestii apar bandiţii.
Pare-se că tânărul câştigător – la vreo 30 de ani – are acum priză şi la anumite domnişoare simpatice din protipendada oraşului. Toate poveştile plecau din apropierea unui fel de butic din „Farfurie” care atrăgea lumea ca magnetul. Buticul, de fapt, Agenţia LOTO nr 10, chiar dacă era închisă, devenise ca un fel de obiectiv turistic de mare interes: lumea venea, se uita la coşmelia de fier, presa fotogradia afişele de după geamuri, oamenii povesteau evenimentul pe băncile din jur. Culmea, mai toţi povestitorii erau acum prieteni cu câştigătorul. Toţi îl descriau – în tot felul de variante – iar cuvintele erau numai de bine.
Culmea – nimeni nu se aşteaptă ca posesorul celor 10 milioane de euro să facă ceva pentru oraş. „Prost să fie să dea vreun ban. În locul lui aş negocia bine cu banca şi aş trăi pe spate. Şi io şi copiii copiilor mei”, zicea unul. Un „prieten din copilărie” al lui Munteanu se întreba cu puţină ciudă – „Bă, voi vă daţi seama că tot neamu lu’ ăsta nu o să mai aibă vreo problemă vreodată?”. Din toată povestea de ieri, din Călăraşi, a lipsit doar un singur personaj – Claudiu Munteanu. Acesta nu a fost de găsit prin oraş şi nici nu s-a prezentat să-şi adjudece premiul. Pe la prânz, lumea începuse să nu mai creadă în poveşti. La nici 50 de kilometri de oraşul noului multimiliardar, în comuna Perişoru, lumea s-a obişnuit deja cu milionarii în euro.
Pe la Paşte, doi inşi au câştigat tot la 6 din 49 cam 3 milioane de euro. Costel Romega era paznic la o staţiune de cercetare, iar Mihai Diaconeasa era şofer pe un „Papuc”. Au jucat varianta simplă şi au dat lovitura. Acum, ei încă mai stau în blocul de muncitori de lângă comună. Când ajungi la domiciliul oficial al celor doi te cruceşti. Te gândeşti că e tip „nefamilişti”, dar poate că s-a alocat ceva din câştig pentru renovare. Când ajungi la „adresa milionarilor” rămâi cu gura căscată. Blocul mai are puţin şi se dărâmă, iar în jur sunt tot felul de resturi, ca la şatră. Acoperişul casei e franjuri, iar în interior podul are găuri cât să vezi cerul. Pe o parte acoperişul s-a prăbuşit – au rămas câteva bârne şi o peteceală de paiantă.
Cărămida de la bază este mâncată de vreme, iar geamurile sunt lipite cu ziare de prin 90. La o fereastră e mai bine – are pus termopan lângă tocul de lemn vechi. Aici e apartamentul lui Diaconeasa. În faţa ferestrei este o grădină împrejmuită cu drugi de fier vechi. Pe după gardul ruginit a fost aruncat recent ambalajul unui DVD de marcă. La intrare se văruieşte. Vecinii se uită cu jind. La etaj stătea Costel Romega. Familia lui spune că s-a mutat acum trei zile. Vecinii zic că milionarul mai stă şi pe acolo.
Vezi bunăstarea omului de la prelata care ţine loc de uşă: un maldăr de adidaşi. La fereastră e o parabolică. Sub fereastră e un ATV la umbra căruia doarme o cotarlă. O găină ciuguleşte din marginea unei căruţe cu număr de Slovacia. Cică de acolo şi-a adus Romega limuzina aia de a „spart” Perişoru. Aşa cum spun vecinii, Romega e din neam de ţigani. E băiat cuminte, zice-se, şi şi-a pus banii în afaceri. A luat casă lu’ frate-său, şi-a tras restaurant de oraş şi, acum două luni, a făcut nuntă de a rămas Slobozia cu gura căscată.
Diaconeasa – „român curat” – şi-a luat o Octavia şi un BMW. „În rest, nu se ştie ce au făcut cu banii. Dar, clar, nu au ajutat pe nimeni din bloc. Şi-au cumpărat apartamentele pe care le aveau şi atât. Acum nu le mai ajungi la nas nici cu prăjina aia mare”, comentează un vecin. Un fost coleg de muncă al lui Romega dă din umeri când este întrebat de fostul paznic, actualul milionar: „Nu mai lucrează la noi. Nu ne-a zis nimic. De ajutat, a ajutat pe dracu’”!
|